Este a treia a oara când aleg acest
titlu, în seria mea cu articole despre credinţa în Dumnezeu. Nu doresc
să ofer motive, pe care ateii le pot oferi drept motive proprii pentru a
nu crede în Dumnezeu. Sincer, cred că majoritatea oamenilor nu ştiu de
ce nu cred în Dumnezeu, şi, creştin ortodox fiind, aş presupune că
toate discuţiile cu cei care nu cred în Dumnezeu, şi majoritatea
discuţiilor cu cei care afirmă că ei cred în Dumnezeu, ar fi discuţii
pline de amăgire, cel puţin la un anumit nivel. Aşadar primul motiv
pentru care nu putem crede în Dumnezeu.
1. Nu credem în Dumnezeu pentru că trăim
într-o iluzie. Nu vedem lumea cum este ea în realitate. Nu ne vedem pe
noi cum suntem în realitate. Şi cel mai important este că nu îl vedem pe
Dumnezeu cum este El în realitate.
Scriptura ne spune: “Fericiţi cei curaţi
cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8). Din acest motiv,
creştinii ortodocşi apelează la scrierile Sfinţilor Părinţi şi la
comoara vie a Tradiţiei Bisericii – moştenirea vie a celor care l-au
văzut pe Dumnezeu. Împietrirea inimii a dus la sărăcirea cunoştiinţelor
noastre, care sunt frecvent pline de amăgiri. Avem nevoie să auzim şi să
învăţăm din cunoştiinţele altora.
2. Nu credem în Dumnezeu pentru că am substituit false definiţii pentru adevărata revelaţie a lui Dumnezeu.
Astfel, mulţi creştini care vorbesc
despre Dumnezeu, vorbesc despre un Dumnezeu al silogismului, un Dumnezeu
al raţionalului, şi nu despre adevăratul Dumnezeu. E o modalitate
simplă care nu necesită asceza și lupta cu păcatul a celor care-l cunosc
pe Dumnezeu în curăția inimii lor.
3. Nu credem în Dumnezeu pentru ca ne urâm duşmanii şi suntem consumaţi de mânia pe care o simţim împotriva lumii.
Din ceea ce înţeleg eu din Ioan 4; 7-8,
este clar că îl cunoaştem pe Dumnezeu doar în măsura în care ne iubim
duşmanii. Aceast verset stabileşte un nivel destul de ridicat pentru a
ajunge să-L cunoşti pe Dumnezeu. Dar orice comportament mai prejos de
iubirea dușmanilor este o amăgire. Această concluzie aduce cu sine şi
faptul că a-L cunoaşte pe Dumnezeu presupune un anumit efor din partea
noastră. Nu pot (decât printr-o minune) să-l cunosc pe Dumnezeu stând
acasă pe canapea și uitându-mă la televizor, sau emiţând tot felul de
teorii despre starea lumii în care trăim.
4. Nu credem în Dumnezeu pentru că o astfel de credinţă ne-ar costa prea mult
Nu ştiu cum să interpretez această idee
din perspectiva altuia. Nu pot să vorbesc decât din proprie experienţă.
În acest caz, sunt anumite puncte şi momente din viaţa mea când am
preferat, ca în loc să-l cunosc pe Dumnezeu, să vorbesc despre
Dumnezeu, să discut despre idei religioase. Acesta a fost refuzul meu de
a trece din fotoliu în suferinţele lui Hristos. Dragostea este foarte
scumpă. Dacă nu Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu fără dragoste, atunci
alegem destul de des să nu plătim acest preț… al dragostei.
5. Nu credem în Dumnezeu din cauza durerilor şi a neînţelegerilor.
Doresc să afirm asta într-un mod cât se
poate de indulgent. Sunt mulţi care nu îl cunosc pe Dumnezeu pentru că
vieţile lor au fost atât de pline de durere şi deziluzi (nu alese de
ei), încât doar menţionarea Lui este dureroasă. Aceştia sunt de cele mai
multe ori victimele celor care pretind că îl cunosc pe Dumnezeu. Din
mila lui Dumnezeu, refuzul lor de a-l accepta pe dumnezeul fals, care
le-a fost oferit, este un act de har, primit de la adevăratul Dumnezeu.
Astfel de persoane sunt mult mai aproape de Împărăţia lui Dumnezeu decât
cei care au încercat să le impună părerile lor religioase.
Sigur voi dezvolta aceasta listă in viitor. Dar deocamdata asta este tot ce pot spune.
(Părintele Stephen Freeman)
Traducere de I. H.