Este păcat să pleci de la Sfânta Liturghie !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

- Părinte Ilarion eu nu stau până ce se termină Sfânta Liturghie , după ieșirea cu Sfintele Daruri plec acasă , este păcat ?

- Este păcat ! Degeaba ai fost la Sfânta Biserică dacă nu ai stat să iei și Sfânta Anaforă din mâna preotului . Nu ți se socotește că ai fost . Matale ai plecat , dar Îngerul a rămas , nu s-a dus cu matale acasă . El nu pleacă din Biserică până nu se termină Sfânta Liturghie . Anafora pe care trebuia s-o iei matale o va lua îngerul și o va duce la Creatorul s-o arate că ai refuzat Jertfa Sa . La judecata sufletului vei avea adunată o grămadă mare de Anaforă , poate cât un munte .

Toți cei care pleacă din Biserică se grăbesc

 
nu știu că nu se plecă fără Binecuvântarea Preotului care îi apără de cel rău și viclean toată săptămâna .
- Părinte Ilarion se poate săvârși Sfânta Liturghie după masă ?

- Nu se poate !

Corect este dimineața când omul este odihnit , nemâncat , curat și pregătit începe o nouă zi .
În Biserica ortodoxă nu se poate săvârși într-o zi la același Altar , două Liturghii de către același preot decât o singură Sfântă Liturghie .

După masă sau seara nu se face Sfânta Liturghie pentru că nu poți chiar dacă ai vrea , să păstrezi ziua curată și fără de păcate , chiar dacă postești și nu mănânci toată ziua nimic .

- Părinte Ilarion s-ar putea ca și în Biserica noastră ortodoxă să se facă Slujba mai scurtă ?

- Din cuprinsul Sfintei Liturghii nu se poate elimina nici un moment , pentru că toate au importanța lor și se leagă unele de altele . Ar însemna să-L elimini pe Hristos , pentru că toate momentele Liturghiei sunt legate de viața și activitatea Mântuitorului .

Părintele : Ilarion Argatu

Tatăl nostru care ești în Ceruri , auzi rugăciunea mea , dezleagă toate piedicile ce opresc ca sufletul meu să audă Glasul Tău în inima mea , Te rog Doamne , arată-mi drumul pe care să merg . Fi cu mine și ajută-mă să deosebesc clar Adevărul de minciună . Pe cei aleși cheamă-i să fie în preajma mea , la necazurile mele și să mă ajute . Eu pe tine Te chem Doamne să-mi fi îndrumător și povățuitor , să mă pot feri de ispitiri și de gândurile care ne îndeamnă la greșeli . Ai milă de mine și dă-mi înțelepciune , să văd clar înainte de a înfăptui ceva care nu va fi pe placul Tău . Sănătate îți cer Doamne și mântuirea sufletului și trupului meu . Ție mă rog Doamne , ajută-mă și condu-mă spre scopul final al existenței pământești și ridică-mă Doamne în Împărăția Ta . Amin !

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor nesfârșit ! Amin!
Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac ! Amin !

Întru Împărăția Ta când vei veni pomenește - ne pe noi Doamne ! Amin !

Sfinte Dumnezeule , Sfinte tare , Sfinte fără de moarte miluiește - ne pe noi păcătoșii ! Amin !
Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvinteze pe toți cu multă sănătate , fericire și mântuire ! 

                                                                                              Doamne miluiește !
                                                                                             Amin și Aliluia ! 

Preotia...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                      

Preoția este clasată printre cele mai dificile patru profesii din lume deoarece un preot trebuie să fie:

• Predicator
•Exemplu
•Consilier
•Conferențiar
•Planificator
•Ministru
• Vizionar
•Director
•Mentor
•Prieten
•Bonă
• Moderator
•Consilier marital
•Consilier pentru tineret
• Formator executiv
•Maestru al Bibliei
•Operator etc.
Pe lângă:
•Portarul bisericii
•Șoferul fraților
•Liderul laudelor
• Primul care ajunge și ultimul care pleacă

Fiecare preot se confruntă constant cu critici precum:

- Liturghia nu mă împlinește
- Predica este prea lungă
Unul dintre cele mai dificile lucruri din viața unui „preot” este să știi că oamenii pe care îi iubești te trădează.

Preotul este adesea cea mai singură persoană din comunitate.
Adesea preotul este înconjurat de oameni, dar foarte rar de oameni care sunt interesați de problemele, nevoile sau chiar de viața lor, ca să nu vorbim de pretențiile pe care comunitățile le au de la preoții lor.
De aceea vreau să-ți dau câteva sfaturi: Dacă ai un preot sau ai prieten un preot, ai grijă de el, protejează-l, roagă-te pentru el, conectează-te cu viziunea lui, sprijină-l, dar mai ales iubește-l.
Ieremia 3:15

„Vă voi da păstori după inima Mea; ei vă vor păstori cu pricepere şi chibzuinţă.”.
„Așadar ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă” Evrei 13:17
Să onorăm viețile tuturor preoților care au sacrificat atât de multe lucruri, inclusiv nevoile familiilor lor, pentru a îndeplini chemarea lui Dumnezeu.
Apreciază timpul pe care un preot îl petrece cu tine, nu știi cât de mult ar prețui familia lui acel timp alături de el.

„DUMNEZEU SĂ OCROTEASCĂ PE TOȚI PREOȚI BISERICII !”.

Când simţi că te apasă crucea e semn că mergi în urma Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"




Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în Rai. Rabdă puţin. Acum-acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!
Nu poţi merge fără cruce în urma Domnului Purtător de Cruce; şi toţi cei care merg în urma Lui merg, negreşit, cu crucea.

                                                                Ce e această cruce? 

Necazurile, strâmtorările şi întristările de tot felul, care vin dinlăuntru şi din afară asupra celui ce împlineşte cu conştiinţă dreaptă poruncile Domnului, trăind în duhul rânduielilor şi cerinţelor Lui. Această cruce se întrepătrunde până-ntr-atâta cu modul de vieţuire al creştinului, încât acolo unde este creştinul este şi ea, iar acolo unde nu e această cruce nu poate fi vreun creştin.

Înlesnirile de toate felurile şi viaţa în dezmierdări nu sunt pentru un creştin adevărat. Sarcina creştinului adevărat e să se curăţească şi să se îndrepteze. El e ca un bolnav care trebuie să fie cauterizat pe ici, tăiat pe dincolo, iar asta nu poate avea loc fără durere. El vrea să se smulgă din robia unui vrăjmaş puternic; poate face asta fără să lupte şi fără să fie rănit? El trebuie să meargă împotriva tuturor rânduielilor (lumeşti) care îl înconjoară, iar asta cum o poate face fără neplăceri şi strâmtorări?

Bucură-te, deci, când simţi că te apasă crucea, fiindcă acesta este semnul că mergi în urma Domnului, pe calea mântuirii, în Rai. Rabdă puţin. Acum-acum vine sfârşitul, însoţit de cununi!

MĂ GÂNDESC ÎN MIEZ DE NOAPTE..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

           

de Preot Sorin Croitoru

 
Mă gândesc în miez de noapte
La parcursul vieții mele
Și îmi șiroiesc pe față
Lacrimi mari, fierbinți și grele..

Multe lucruri văd greșite,
Obiceiuri și păcate,
Multe-au fost mărturisite
Și pe urmă repetate..

Unde-aș fi putut ajunge
Dacă nu zăceam în tină,
Dacă toată tinerețea
Mi-ar fi fost numai lumină?..

Din cădere în cădere
Am umblat pe drumul vieții,
Iar acum îmi port povara
Nebuniei tinereții.

De trăiam cum cere Domnul,
De luam pe umeri jugul,
Astăzi aș fi fost ca sfinții,
Arzător în duh ca rugul,

Dar nu sunt decât cenușă,
Biată spuză fumegândă,
Nici fierbinte și nici rece
În credința mea plăpândă.

De-aș fi iar la începuturi,
Dar cu mintea de acum,
În lumină și-n dreptate
Aș păși pe-al vieții drum,

Bucuros aș duce jugul
Bunului Mântuitor
Și aș crește în virtute
Ca măslinul roditor..

Mă-îndulcesc cu gândul ăsta
Că aș face și aș drege,
Că virtutea-ar fi virtute
Și că legea mi-ar fi lege,

Dar eu știu de fapt că timpul
Nu se-ntoarce niciodată,
Iar pentru schimbarea vieții
Pocăința ne-a fost dată.

Te implor în miez de noapte:
Doamne, înmulțește-mi Harul,
Să apuc apusul vieții
În căință, ca tâlharul,

Pocăindu-mă cu lacrimi
De păcat și de cădere,
Pregătindu-mă în taină
De obșteasca Înviere..

AMĂGIREA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Eliana Popa

 
Curge viața ca o apă-nvolburată de păcate,
Azi mai mulți ca niciodată se îndreaptă către moarte.
Merg conduși de-amare patimi ce îi mână înainte
Și nu știu că veacu-acesta drept robi iadului îi vinde.

Calea se deschide largă, trece gloată după gloată
Și-n veșminte fastuoase urâciunea e-mbracată
Așezat la loc de cinste, rege-al veacului e banul
Tot bogatul i se-nchină și-l dorește tot sărmanul.

Desfrânarea-i o virtute, au eradicat păcatul,
Nu mai știm care-i femeia, nu mai știm care-i bărbatul!
Tot ce până-n veacu-acesta era firesc și moral,
În trufașa lor gândire i se zice anormal.

Merg grăbiți pe-a morții cale, timpul nu le mai ajunge,
Nu se mai opresc să vadă, drumu-acesta unde duce?
Nu mai pot să se oprească, mai au multe de făcut,
Căci din spate îi împinge câte-un fiu de Belzebut.

Cocoțați pe munți de aur, cupa amăgirii sorb
Și pe drumul plin de patimi se conduce orb pe orb.
Sufletele-s adormite în a vieții opulență,
Viciul stăpânește trupul, totu-i vis și decadență.

Iar stăpân pe-ntinsa cale nu-i vreun fiu de pământean,
Cei ce mână toată turmă sunt ostașii lui satan.
Și puțini din cei ce calcă drumul veacului apus,
Se opresc să ia aminte la chemarea lui Iisus.

Îi așteaptă Domnul milei și le iese înainte
Dar în fiecare gloată e un Iuda care-L vinde,
E un bici care-L lovește, e o gură care-L scuipă
E un Ana și-un Caiafa, ce pe cruce iar Îl urcă.

Îl mai răstignesc odată fariseii cei moderni,
Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi!
Rar din gloată se desprinde, la piciorul Crucii pică,
Câte-o sfântă Magdalena, câte-o blândă Veronică.

 
Câte-un Simon, câte-un Pavel, câte-un fiu al lui Alfeu
Mai întorc din astă goană, câte-un om spre Dumnezeu
Și-L așteaptă-n a lor casă, câte-o Marta și-o Marie,
Ca din moartea necredinței, câte-un Lazăr să învie!

,,Nu te teme,turmă mică! se aude glas de Sus,
Crucea să vă fie armă și scut numele Iisus,
De Mă veți urma pe Mine, părăsind pierduta haită,
Pentru tine, turmă mica, Mă mai răstignesc odată!''

Acatistul Bunei Vestiri

Rugaciuni la Buna Vestire (III)

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Primeste-ne rugăciunea neîntinată. Preasfântă Stăpana, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, preadorita, prealăudată; tu eşti mai cinstită între toate neamurile şi te-ai arătat mai înaltă decât toate cele văzute şi nevăzute; că Dumnezeu S-a sălăşluit în mijlocul tău şi nu te vei clătina şi Cel Preaînalt te-a sfinţit pe tine locaş al Său: aşadar, Domnul puterilor e cu noi.
[Tu eşti] rădăcina florii preacinstite, izvorul Hrănitorului şi mâna Făcătorului, care porţi în braţe pe Cel Ce a aşezat oarecând cerul deasupra apelor, care L-ai alăptat la pieptul tău pe Cel Ce luminează zidirea şi pe care Moise a văzut-o sub chipul rugului ce ardea şi nu se mistuia; [Tu eşti] scara însufleţită pe care a văzut-o Iacov, poarta cerească pe care a văzut-o Iezechiel, prin care Domnul nostru tisus Hristos a intrat şi a ieşit, dar care apoi a rămas din nou închisă; [Tu eşti] cea prin care pedeapsa lui Adam s-a dezlegat şi întristarea Evei prefăcută a fost în bucurie.
[Iar acum], noi, nevrednicii robii tăi, binecuvântând şi cântând în locaşul tău curat şi înălţăm preaînfricoşătoarea laudă, strigând dimpreună cu Arhanghelul Gavriil şi grăind; „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!" Bucură-te, ceea ce eşti plină de har Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare! Bucură-te, cea plină de har, care ai născut Lumina, fără a şti cum [aceasta s-a petrecut]! Bucură-te, cea plină de har, că tu eşti cu adevărat norul cel uşor! Bucură-te, cea plină de har, că tu eşti încăperea Celui neîncăput! Bucură-te, cea plină de har, că tu eşti limanul cel lin al celor învăluraţi! Bucură-te, cea plină de har, că tu eşti via neudată care a înflorit lumii strugurele cel copt, pe Domnul nostru lisus Hris- tos! Bucură-te, cea plină de har, că prin tine magii se închină şi îşi aduc darurile călăuziţi de lumina astrului! Bucură-te, cea plină de har, întru care s-a descoperit taina Sfintei Treimi: Tatăl a binevoit întru tine. Fiul S-a sălăşluit întru tine şi Duhul Sfânt te-a adumbrit.
Pe Acesta roagă-L şi acum pentru noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, Preasfântă Stăpână Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi pentru vremuri în pace şi roade ale pământului imbelşugate; neamurile vrăjmaşe sa le îmblânzească, pe fraţii noştri cei în robie să-i izbăvească, lumea să o împace şi să mântuie poporul din toată primejdia.
Că Acestuia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Părintelui Său Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de-Viaţă-făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Predică la Buna Vestire

AM GREȘIT!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Merg creștinii la spovadă
Și se pun pe "spovedit":
Ba că soacrele-s cam acre
Și i-au cam nedreptățit,

Ba că șefii de la muncă
Îi muncesc numai pe ei,
Iar colegii lor trag chiulul,
Cam înjură și-s atei..

Ba "muncesc și nu-mi dă banii",
Ba "plătesc și nu-mi lucrează",
Ba "mi-a luat pământ cu japca",
Ba "vecinii mă stresează"..

Pân' la urmă bietul preot,
După-atâtea ascultate,
Cum să dea pentru "probleme"
Dezlegare de.. "păcate"??

Ai probleme și necazuri,
Ai avut și-o să mai ai,
Dar necazul cel mai mare
E că te lipsești de Rai!

Spovedania ți-e dată
Să te-mpaci cu Dumnezeu,
Nu să rozi urechi de "popă",
Văicărindu-te din greu!

Nu-i mai "spovedi" pe alții,
Doar nu ți-au făcut procură,
Pune mâna și mai iartă,
Ce tot ții atâta ură?..

E atât de simplu, frate,
Când te duci la spovedit:
Mergi acolo, la părinte,
Ca să spui doar.. "AM GREȘIT"!
amin

POST, DIETĂ ȘI REGIM ALIMENTAR

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

              

Este o mare diferență între post, dietă și regim alimentar. Toate trei reprezintă moduri de alimentație particulare, dar fiecare dintre ele urmărește obținerea unui rezultat precis. Țin dietă ("mă pun la dietă") atunci când vreau să merg la o nuntă sau la o cumetrie și nu-mi mai vine costumul cumpărat acum șapte ani pe care am dat un portofel de bani. Țin dietă când sunt o domnișorică în căutare de logodnic prin discoteci. Țin dietă când observ că soția acasă mă tot amână când e vorba de "treaba aia", știți voi.. Țin regim alimentar când am fost la doctor cu radiografia în mână și mi-a zis: "Dacă mai pui în gură picătură de alcool, firmitură de cozonac sau felie de slănină o să-ți cântăm veșnica pomenire!" Țin regim alimentar când mă simt ca un copil în trupul unui moșneag, eu fiind la mijlocul vârstei a doua. Țin regim alimentar când o lungă perioadă de excese alimentare m-a dus pe marginea prăpastiei. Țin regim pentru că am femeie și copii acasă și nu vreau să-mi las femeia văduvă și copiii orfani. Țin post pentru că vreau să mă smeresc. Îmi smeresc trupul cu post și mi se va smeri și sufletul. Știu asta din psalmii lui David. Țin post pentru că vreau să alung niscai demoni din mine, începând cu cei doi frățiori, dracul curviei și dracul îmbuibării pântecelui. Țin post pentru că sunt un păcătos și am văzut că în urma postului aspru Dumnezeu i-a iertat pe ninivitenii păcătoși. De ce nu ar funcționa și la mine lucrul acesta? Țin post pentru că Moise a postit de două ori câte patruzeci de zile atunci când a trebuit să se apropie de slava lui Dumnezeu pe vârful Muntelui Horeb. Iar eu nu mă voi apropia de fumul și de negura de pe Sinai, ci mă voi apropia de Însuși Dumnezeul Cel Viu și Îl voi înghiți! Vai de mine dacă mă apropii de El nepregătit.. Țin post pentru că Dumnezeu a postit foarte mult, a fost un autentic campion al posturilor. Și Își tot învăța ucenicii: "Vedeți să nu se îngreuieze inimile voastre cu mâncarea și cu băutura". Țin post pentru că Domnul meu Iisus Hristos zicea: "Dar se va lua Mirele de la ei și atunci (prietenii Mirelui) vor posti". Țin post pentru că astfel se subțiază trupul meu și îmi face și sufletul mai sensibil. Mă așteaptă Patimile Domnului și vreau să le simt cu toți porii trupului și ai sufletului meu. Țin post pentru că în ființa noastră a omului există o lege antagonistă: când crește trupul scade sufletul și viceversa. Știu acest lucru de la Sfântul Apostol Pavel: "Când sunt slab, atunci sunt tare". Țin post pentru că atunci când se subțiază partea mea materială, "explodează" pur și simplu latura mea spirituală. Toate puterile sufletului se întăresc și se înviorează.

În concluzie postul are finalități duhovnicești, el urmărește înlesnirea apropierii noastre de Dumnezeu, creșterea noastră spirituală și dobândirea vieții veșnice. Bineînțeles că ținând post vom atinge și obiectivele dietelor și ale regimurilor alimentare, redobândindu-ne sănătatea și frumusețea trupească, dar acestea rămân obiective secundare. În post primează efectele duhovnicești și relația noastră cu Dumnezeu. Nu-mi rămâne decât să vă urez tuturor.. 

POST CU FOLOS! Părintele Sorin Croitoru

TRIMITE-MI, DOAMNE, DUHUL POCĂINȚEI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Trimite-mi, Doamne, duhul pocăinței
Și îmi deschide-al lacrimii izvor,
Îmbracă-mă în haina umilinței
Și dă-mi din pacea Muntelui Tabor..

Trăiesc într-o continuă cădere,
Nimic nu sunt, pierzând pe-al meu Iisus,
Nimic nu pot, de nu-mi vei da putere,
Nimic nu am, de nu-mi trimiți de sus.

Restaurează chipul Tău în mine
Căci prea am pângărit icoana Ta,
Puțin mai semăn, Doamne, eu cu Tine..
Din harul Tău mi-a mai rămas ceva?..

M-am ridicat din somnul rațiunii,
Trezit din el de Duhul Tău Cel Sfânt,
Un prim efect smerit al rugăciunii
Făcute azi cu fruntea în pământ

Și m-am văzut deodată gol de Tine,
Eu, ce în alte vremuri eram plin,
Și m-a cuprins o groaznică rușine:
Nevrednic sunt de numele "creștin"!

Te rog să-mi dai prin harul Tău voință
Să-ncep să lupt cu mine ca un leu,
Să lepăd orice poftă și dorință
Prin care m-am lipsit de Dumnezeu.

Trimite-mi, Doamne, lacrimi de căință
Ca să îmi spele sufletul murdar,
Iar inima mi-o umple de credință
Și sufletul mi-l vindecă prin har!

Imnul Ortodoxiei

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Creștin sunt din leagăn, si țin cu tărie
Credința străbună primita- n botez,
Aici adevărul sunt viață, lumină
Și fericit eu astăzi, le cred și le urmez.

Refren:

 
Cred Doamne- n Tine și nădăjduiesc,
Cu a mea credință să mă mintuiesc!.
Creștin sint și drumul credinței curate
Scriptura, Tradiția mă întovărășesc,
Si-n ele ca- n doua comori necuprinse
Eu aflu cuvintul cel Dumnezeiesc.

Refren;

 
Creștin sint și una e ortodoxia
Eu maica cea sfinta ce o am pe pămînt,
Al ei cap e însuși Mîntuitorul
Și singur mă duce spre telul meu Sfint.

Refren:

Creștin sint și astăzi, Episcopi și Preoții
Eu am pe Apostoli trimiși de Hristos
Și pururi datori sint sa predice in lume,
Păcatul să-l ierte celui păcătos.

Refren:

 
Creștin sint și Crucea e semnul de viață,
Sub cruce cu Domnul Hristos eu lupt ne- ncetat
Scăpat de osîndă, de diavol pe Cruce
Din moarte la viață eu voi fi scăpat.

Refren:

Creștin sint și toată iubirea și cinstea
Fecioarei Maria o dau cu avînt,
Căci de Dumnezeu Născătoare este,
Scăparea mea dulce la tristul ei Fiu.

Refren:

Creștin sint și Sfinții îmi sint frați de cruce
Ajunși numai prin jerfe la Tine in cer,
Și toți pentru mine se roagă întruna
Ca- n focul osindei in veci să nu pier.

Refren:

Creștin sint și scumpe îmi sint că viața,
Icoanele toate cu chipuri de Sfinți,
Văzând o icoană mă îndeamnă la viață,
Și rugile mele devin mai fierbinți.

Refren:

 
Creștin sint și glasul de clopote Sfinte,
Mă cheamă în Biserică ca sa mă închin,
Aici cu credință ascult Liturghia,
Și darul din Ceruri aici mi-l alin.

Refren:

 
Creștin sint și oriunde eu spun cu tărie,
Toți fraților astăzi să mărturisim,
Trăim în Credinta Ortodoxa cea bună și dreaptă,
Și pentru ea veseli oricînd sa murim.

Amin.

Necazurile nasc smerenia - Sfântul Isaac Sirul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



        De lucrezi cele ale unei virtuți mari și nu simți gustul răsplătirii ei, să nu te miri. Căci pînă nu se smerește omul, nu ia plata lucrării sale. Iar răsplata nu se dă lucrării, ci smereniei . Cel ce o nesocotește pe a doua a pierdut pe cea dintîi. Cel ce a luat-o înainte, și a luat răsplata bunătăților, întrece pe cel ce are lucrarea virtuții. Virtutea este maica întristării; și din întristare se naște smerenia; și smereniei i se dă harul. Deci răsplata nu se dă virtuții, nici ostenelii pentru ea, ci smereniei ce se naște din ele. Dacă aceasta lipsește, în deșert se fac cele dintîi.
Lucrarea virtuții constă în păzirea poruncilor Domnului. Prisosința virtuții este buna întocmire a cugetării. Iar aceasta constă din smerita cugetare și din pază. Cînd celor dintîi le lipsește puterea, ea e primită în locul lor. Căci Hristos nu cere lucrarea virtuților, ci îndreptarea sufletului. Pentru aceasta a rînduit poruncile celor de sub lege. Trupul lucrează atît în cele de-a dreapta, cît și în cele de-a stînga. Iar cugetarea, precum voiește, sau se îndreptează, sau greșește. Sînt unii care lucrează înțelepciunea dumnezeiască în cele de-a stînga și sînt alții care săvîrșesc păcatul sub înfățișarea unor fapte dumnezeiești.
Scăderile unora ce se păzesc pe ei sînt paznici ai dreptății. Un dar (o harismă) fără ispite e pierzanie pentru cei ce îl primesc. De lucrezi binele înaintea lui Dumnezeu și-ți dă un dar, înduplecă-L să-ți dea cunoștința cum trebuie să te smerești, sau să-l ia de la tine, ca să nu ți se facă pricină de pierzare. Căci nu toți pot păzi bogăția fără vătămare.
Sufletul care și-a luat asupra-și grija pentru virtute, trăind cu luare aminte și în frică de Dumnezeu, nu poate fi fără întristare în fiecare zi. Pentru că virtuțile au împletite în ele întristările. Cel ce iese din necazuri se desparte fără îndoială și de virtute. De dorești virtutea, predă-te pe tine oricărui necaz. Căci necazurile nasc smerenia. Nu voiește Dumnezeu ca sufletul să fie fără grijă. Cel ce voiește să fie fără grijă se află în cugetul său în afară de voia lui Dumnezeu. Dar grijă numim nu pe cea privitoare la trupuri, ci pe cea privitoare la cele ce ne îndurerează și care urmează faptelor bune. Pînă ce nu vom ajunge la cunoștință, care este descoperirea tainelor, ne apropiem de smerenie prin încercări. Celui ce se află în virtutea lui fără necaz, i s-a deschis o ușă de mîndrie.
Cine dorește, deci, să fie neîntristat în cugetul lui ? Nu poate cugetarea să stăruie în smerenie fără pricini de pătimiri, dar nici în îndeletnicirea rugăciunii curate către Dumnezeu, fără smerita cugetare. Întîi se depărtează omul de la grija cuvenită în cugetul lui și după aceea își apropie de sine duhul mîndriei. Și, zăbovind omul în ea, se depărtează de el îngerul purtării de grijă, care-i aproape de el, mișcînd în el grija pentru dreptate. Și cînd omul săvîrșește nedreptate împotriva îngerului și acesta se depărtează de el, se apropie de om vrăjmașul. Și de atunci nu mai este în el grija de dreptate.
«Înainte de zdrobirea inimii este trufia», zice înțeleptul (Pilde 16, 18).
Și înainte de dar (harismă), smerenia. Pe măsura mîndriei ce se vede în suflet, este și măsura zdrobirii, sau a certării povățuitoare ce-i vine de la Dumnezeu. Mîndria e nu cînd gîndul ei trece repede prin cugetare, nici cînd cineva e biruit de ea pentru o clipă, ci cînd ea stăruie în suflet. Gîndului dintîi îi urmează străpungerea. Iar starea de a doua, în care mîndria e iubită, nu cunoaște străpungere. Iar Dumnezeului nostru fie slava și mărirea în veci! Amin.

 

SPORIRE DUHOVNICEASCĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                               https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/

         Bucuria mea, fiecare crestin ortodox cautand mantuirea sufletului sau isi doreste cu ajutorul lui Dumnezeu, sa sporeasca duhovniceste. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: “Cand Domnul vrea sa-i daruiasca cuiva sporire duhovniceasca, ingaduie sa vina asupra lui “lupta”. Ispita sufleteasca il inmoaie pe om, il imblanzeste asa cum este imblanzit calul gonit in manej, la coarda. Celui ce biruie i se ingaduie sa intre la Cina Harului: si intra, și gusta, si se indulceste la Cina Domnului sau cum se indulceste la ospatul imparatesc ostasul care si-a dovedit credinta prin statornicie, prin barbatie, prin rani, prin biruinta”. 

Iar Sfantul Paisie Aghioritul ne sfatuieste asa: “

1. Ingrijeste-te zilnic de suflet. 

2. Trebuie sa dobandesti dumnezeiasca dreptate, iar nu logica si doar atunci Harul lui Dumnezeu va veni la tine. 

3. Inainte de a face ceva, gandeste-te: „Oare Hristos vrea sa fac eu aceasta?”. Apoi actionează in consecinta.

 4. Tu insuti sa lucrezi desavarsit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai tarziu, cu privire la virtutea ascultarii. 

5. Nu-ul pe care il spui oamenilor trebuie sa fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gandești, chiar daca aceasta face rau celuilalt. Totusi, spune-o cu bunatate si nu-l lasa pe celalalt fara cateva explicatii.

 6. Trebuie sa ai si sa pazesti aceasta demnitate duhovniceasca: sa fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place aproapelui tau, iar nu la ceea ce-ti place tie. 

7. In fiecare zi sa citesti un pasaj din Noul Testament. 

8. Nu privi la ceea ce fac altii, nici nu cerceta cum si de ce o fac. 

Propriul tau obiectiv este curatarea sufletului si desavarsita supunere a mintii dumnezeiescului Har. Asadar, sa ai grija tu de tine: sa te rogi, sa studiezi, sa spui smerit Rugaciunea lui Iisus, sa stii ca ai absoluta trebuinta de milostivirea lui Dumnezeu”.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea sporire duhovniceasca.

                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                         Preot Ioan .

CRUCEA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Într-o zi, din întâmplare
Sau cu voia cea de sus,
O femeie oarecare
Mi-a vorbit despre Iisus.

 
- Fata mea, mi-a zis femeia,
De vrei să te mântuiești,
Doar Iisus Hristos e cheia
Caut-o, și-ai s-o găsești !

 
Mi-a dat sfaturi și povețe
Și m-a mângâiat duios
Începând să mă învețe
Toată viața lui Hristos.

Am privit-o cu mirare
Și-am pornit, precum mi-a spus,
Căutând doar drumul care
Mă va duce spre Iisus.

 
Rătăcind pe la răscrucii,
Căutând și întrebând,
Am ajuns pe Drumul Crucii
Cu Mântuitoru-n gând.

Și-am tot mers ș-am mers grăbită
Până când am obosit
Și mi-am spus descumpănită :
"Acest drum n-are sfârșit !"

Dar deodată-mi iese-n față
Un drumeț cu chip voios,
Cu glas blând și el mă-nvață
Să fac voia lui Hristos.

-Fiica mea, mergi înainte,
Și oricât ți-ar fi de greu,
Totdeauna ține minte:
Roagă-te lui Dumnezeu !

Și oriunde te vei duce
Niciodată nu uita
C-orice om are o cruce
Ce-i e dat a o purta.

Însă dacă ai credință
Și te rogi lui Dumnezeu
Crucea ta cu biruință
Ai s-o poți purta mereu.

Printre multele necazuri
Și ispite zeci și zeci,
Ca și apa printre pietre
Tu de ele ai să treci.

-Cine ești ?- întreb străinul-
-Vin din Voia Domnului,
Sunt trimis să-ți veghez drumul
Căci sunt slujitorul Lui.

Eu i-am mulțumit îndată
Pentru tot ce m-a-nvățat,
Promițând să-i ascult sfatul
Mai departe am plecat.

Și am tot urcat pe culme
Drumul greu și-anevoios
M-am îndepărtat de lume
Să m-apropii de Hristos.

Dar deodată, ce-mi văd ochii
Sus pe culmea unui deal,
Să mă-ntorc sau să m-apropii
Să văd chinul infernal !

Pe o Cruce mult prea mare
Și în cuie pironit,
Sta Iisus privind în zare
La cei ce L-au răstignit.

Și cum sta întins pe Cruce
Suspina și lăcrima
Și cu glasu-i blând și dulce
Către Tatăl se ruga:

-Iartă-i, Doamne, Bun Părine,
Căci Eu le-am făcut pe plac,
Însă ei sunt fără minte,
Iartă-i, că nu știu ce fac !"

M-am cutremurat de spaimă
Și tristețea m-a cuprins
Și-am aflat atunci în taină
C-a-mplinit ce i-a fost scris.

Între viață și-ntre moarte,
Între cer și-ntre pământ,
Doar un pas mă mai desparte:
"Ce să fac ?" mă-ntreb în gând.

Privesc doar o clipă-n vale,
Mă cutremur de ce văd,
Numai gemete și jale,
Doar urgie și prăpăd.

Întorcând din nou privirea
Către Cel ce-n chinuri sta,
Am aflat că mântuirea
Numai El ne-o poate da.

"Eu rămân - mi-am zis atuncea -
Lângă Bunul meu Iisus
Și-mi voi duce și eu crucea
Cum și El, cu greu, și-a dus !"

 
( din volumul de poezii JURNAL DUHOVNICESC )

Postul adevarat

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi-aduc aminte din copilarie, cu cata evlavie era tinut postul atunci! Nu se facea exceptie de la post, nici pentru caz de boala, nici pentru cei mici, toti il tineam cu severitate. Sfantul si Marele Post al Paresimilor era asteptat ca un mare eveniment. Erau vase anume pastrate pentru Postul Mare. Şi cu cata primeneala sufleteasca ajungeam la Sfintele Pasti! „Se poate sa nu tii postul? Domnul Hristos a postit patruzeci de zile pentru pacatele noastre si noi sa nu postim? Mare pacat sa calci randuiala postului“! Asa gandeau crestinii ortodocsi de altadata.

Civilizatia noastra materialista si iubitoare de placeri a strambat aceasta intelegere. Mi-aduc iarasi aminte de convorbirea dintre un reprezentant al acestui duh si un parinte duhovnicesc, care staruia asupra marii necesitati a postului pentru viata crestina. „Prea cuvioase, zicea acela, a trecut vremea aceea, acum s-au schimbat lucrurile! Un om, ca sa dea randament in munca, are nevoie de atatea calorii pe zi si de o alimentatie bogata in vitamine…“. Caloriile si vitaminele regle­menteaza alimentatia omului de azi, iar randuielile crestinesti traditionale pentru post par nestiintifice si invechite.
Intr-adevar, este un fapt binecunoscut ca lumea de astazi si mai ales cea de la oras, dintr-o multime de motive, tine tot mai putin posturile bisericesti. Asa de putin, incat conducerea Bisericii Ortodoxe se gandeste la o adaptare a randuielilor traditionale pentru post. Intre temele viitorului sinod panortodox este trecuta si aceea a Postului, socotit ca una din problemele grave ale vietii crestine ortodoxe si nu lipsesc printre teologi glasuri care propun o scurtare a duratei posturilor mari o imputinare a zilelor de post si o indulcire a meniurilor de post.

Sa-si fi pierdut oare postul in vremea noastra va­loarea lui spirituala si puterea lui innoitoare de suflet?
De la inceput observam ca acest fel de intelegere are in vedere postul mai ales sub aspectul lui material, exterior: schimbare de regim alimentar, reducerea cantitatii de hrana.
Dar aceasta intelegere a postului nu-i cea adeva­rata, invatatura Bisericii noastre ne-o spune cu toata claritatea.

„Daca postesti numai de bucate, zice un tropar din vremea Triodului, iar pacatele nu le parasesti, te asemeni cu viclenii draci, care niciodata nu mananca“.

Sau altul: „Sa postim post bine placut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit“.

Iar marele Hrisostom zice: „Postesti? Arata-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sarac, ai mila de el; un dusman, impaca-te cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ci si ochii si urechile si picioarele si mainile noastre, ramanand curate de rapire si de lacomie. Picioarele sa nu alerge la spectacolele cele urate, ochii sa nu priveasca cu pofta la frumuseti straine, gura sa posteasca de injuraturi si de vorbe nerusinate…“.

Şi numai aceste marturii, si s-ar putea aduce multime, sunt suficiente ca sa intelegem ca a lega postul numai de schimbarea si imputinarea mancarii este o intelegere nedeplina, unilaterala.
Nu numai schimbarea de regim alimentar este postul, ci un lucru mult mai complex, o lucrare de adanca prefacere si innoire a intregii vieti sufletesti si trupesti a crestinului.
Ne incredinteaza despre acest lucru aceia care au facut din post un prieten iubit pentru toata viata, marii postitori, sfintii.

„Postul, zice Sfantul Isaac Sirul, este cale sfanta a lui Dumnezeu si temelie a toata virtutea. Este cununa pentru cei ce se infraneaza, frumusete a fecioriei si a sfinteniei, maica rugaciunii, inainte mergatorul tuturor faptelor bune...”. (Cuvantul 85).

„Postul si infranarea, zic Parinti Patericului, sunt bogatia sufletului“, iar Sfantul Ioan Scararul zice: “Postul este luminare a sufletului, paza a mintii, sanatate a trupului, iertare a pacatelor, usa si desfatare a Raiului” (Treapta 14).

Mantuitorul Insusi ne spune in Sfanta Evanghelie, ca postul este arma nebiruita impotriva dracilor (Marcu 9, 29). Şi iarasi cantarea bisericeasca din Postul Mare zice: „Bantuielile dracilor nu indraznesc asupra celui ce pos­teste, iar ingerii stau mai aproape de cei ce se curatesc cu postul“ (Triod).
Astfel, postul se arata ca un mestesug duhovnicesc, care angajeaza intreaga noastra fiinta: sanatate trupeasca, sfintire sufleteasca si trupeasca, iertare de pacate, cale catre cer, arma nebiruita impotriva dracilor, toate acestea si mai multe decat acestea ni le mijloceste postul. Care crestin s-ar putea lipsi de ajutorul lui?

Mantuitorul Hristos, Care nu avea nevoie de post, a postit totusi pentru ca sa ne invete cu pilda, cat de mare este folosul postului. De aceea, Sfantul Isaac Sirul adauga: „Postul este arma lucrata de Dumnezeu. Şi daca Legiuitorul insusi a postit, care dintre cei ce pazesc Legea nu trebuie sa posteasca? Şi care dintre cei ce-l nesocotesc nu va fi osandit?

Pentru ca este absolut necesar pentru viata crestina postul, de aceea si Biserica l-a randuit de-a lungul intregului an, in posturi de o zi sau de mai multe, pentru ca din intalnirea cat mai deasa cu postul, sa ni-l facem bun prieten pe calea desavarsirii crestinesti si a poruncit cu hotarare ca tot crestinul sa-l tina, iar cei ce-l nesocotesc sa fie scosi din Biserica.

Aceasta severitate a Bisericii ortodoxe este pe deplin indreptatita, deoarece nu este posibila desavar­sirea crestineasca, mantuirea sufletului fara ajutorul postului. Cateva exemple sunt edificatoare.
Rugaciunea este oxigenul vietii sufletesti. Asa cum trupul moare fara oxigen, tot asa si sufletul nu poata trai fara rugaciune. Sfintii Parinti numesc rugaciunea „inaltarea mintii catre Dumnezeu“, „convorbire cu Dumnezeu“. Dar cine nu stie ca omul ingreuiat cu mancare si bautura nu are mintea sprintena nici pentru cele pamantesti, necum pentru inaltarea catre Dumnezeu in rugaciune. Şi dimpotriva, mintea celui usurat cu infranare si post este sprintena si usor se inalta pa aripile rugaciunii. Rugaciunea si postul sunt strans legate impreuna si toti cuviosii si sfintii, care au fost mari rugatori, au fost si postitori.
Pocainta, spun Sfintii Parinti, este cea mai inalta dintre virtuti, mijloc de continua desavarsire a crestinului, lucrare permanenta a sufletului, care ne trece peste marea vietii spre raiul cel vesnic. Dar ea este asa de legata cu postul incat se confunda cu acesta. Este de neconceput pocainta fara post.
Tot asa putem spune si despre milostenie, despre smerenie, despre curatirea de toate patimile care robesc pe om si despre toate virtutile, daca le-am lua pe rand, ca se sprijina pe post. Cu adevarat, asa cum spune Sfantul Isaac Şirul: „Postul este temelia a toata virtu­tea“.
Daca este asa, atunci de ce crestinii de astazi nu mai tin, sau tin asa de putin postul?”

Ieromonah Petroniu Tanase,

"Chemarea Sfintei Ortodoxii", Editura Bizantina, Bucuresti
sursa: crestinortodox.ro

Mosii de iarna

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Pomenirea mortilor - Mosii de iarna

Sambata, 9 Martie . Biserica Ortodoxa face pomenirea celor trecuti la cele vesnice. Aceasta sambata este cunoscuta in popor sub denumirea "Mosii de iarna". Exista pomenirea mortilor, pentru ca Biserica nu vede in moarte sfarsitul existentei omului.

Astfel, sambata 9 martie in fiecare biserica se oficiază Sfanta Liturghie, urmata de slujba Parastasului pentru cei adormiti. In ziua in care se savarseste Sfanta Liturghie, preotul scoate miride (particele) din prescura, pentru vii si morti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet - partea din prescura care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui sa se reverse si asupra lor. Amintim ca in cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Cine poate fi pomenit?

Se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Nu pot fi pomeniti cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu. Precizam ca orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai ei, adica au devenit prin Sfintele Taine, madulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniti nici copiii morti nebotezati, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.

                                                           Pomenirea mortilor - Mosii de iarna

In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se faca pomenire de Infricosata Judecata si A doua venire a Domnului la care ne vom infatisa toti. Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.
Simion Florea Marian mentiona in lucrarea "Trilogia vietii", "ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Cuvantul "mosi" vine de la "stramosi", si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul "mosi" sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: "Mosii de primavara" (de Macinici), "Mosii de vara" (sambata dinaintea Rusaliilor), "Mosii de toamna" (in prima sambata din luna noiembrie), "Mosii de iarna" (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).
Sambata, zi de pomenire a celor adormiti

Sfintii Parinti au randuit ca sambata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte sambata e deschisa spre duminica, ziua invierii cu trupul. Duminica este numita si ziua a opta, pentru ca este ziua inceputului fara de sfarsit, ea nu va mai fi urmata de alte zile, va fi eterna.

O DESTĂINUIRE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

O să vă spun un secret, sau mai bine zis o să vă mărturisesc convingerea mea interioară în privința mântuirii oamenilor. Dragii mei, multe lucruri frumoase poate dărui umanitatea posteriorității. Mult geniu este pe pământ, multă frumusețe, multă sensibilitate, multă artă. Am ascultat uneori cântece de mi-au dat lacrimile, îngeri pe pământ, nu alta. Am privit sculpturi și tablouri, clădiri fumoase, grădini minunate, atât de minunate, încât am fost impresionat până în adâncul sufletului meu de atâta sensibilitate și creativitate câtă poate avea lumea aceasta în care trăim.. De câte ori nu folosim expresii de genul: "Raiul pe pământ!", sau: "Are o voce de înger."?.. Ori de câte ori ne aflăm în fața sublimului, a frumosului, fără să ne dăm seama noi îl punem în legătură cu Divinitatea, cu lumea perfecțiunii, cu "lumea cealaltă". De ce? Pentru că știm în adâncul inimilor noastre că există această lume a desăvârșirii, această lume a nemuririi și a frumosului. Numai că, din păcate, majoritatea oamenilor nu știu cum să ajungă în această lume. Există în noi o tendință naturală spre absolut pe care o irosim inutil. Ceea ce spunea Mântuitorul nostru Iisus Hristos, "Mulți sunt chemați, dar puțini aleși". Tuturor ne dă Dumnezeu instinctul aceasta de a-L căuta pe El, "chemarea", dar puțini sunt cei care încep să-L caute cu adevărat.
Trebuie să înțelegem, dragii mei, că Raiul este "Împărăția LUI DUMNEZEU" iată, am subliniat pe text, în această Împărăție nu se ajunge oricum, ci se ajunge căutându-L pe Dumnezeu, Stăpânul Raiului. Majoritatea oamenilor de azi, deși simt chemarea spre Absolut, spre Rai, spre Dumnezeu, neagă cu vehemență existența propriilor suflete nemuritoare, a lumii spirituale și a lui Dumnezeu Însuși. Alții, fără a le nega, își atribuie ei înșiși Raiul, despărțindu-l mintal de Împăratul Raiului, Dumnezeu, și crezând că se poate ajunge acolo, în ceruri, prin artă, prin moralitate și prin filozofie, fără viață religioasă. Nu, dragii mei, oricât de sensibil ar fi un compozitor, oricât de mult ar vibra un cântăreț și oricât de mult i-ar face să vibreze pe ascultătorii săi, oricât de frumos ar picta un pictor sau ar sculpta un sculptor, scoțând în evidență cele mai fine aspecte ale realității, în fine, oricât de mult ar fi atinse prin artă sufletele noastre, dacă nu ne raportăm în viață la Dumnezeu, Creatorul nostru, nu vom intra în Împărăția Sa. Secretul meu, la care mă refeream la începutul acestor rânduri, convingerea mea interioară este că Dumnezeu va lua la Sine, în Împărăția Sa, mulți oameni care au avut bunăvoința de a-L căuta, chiar dacă nu au putut descoperi calea cea adevărată a Bisericii Ortodoxe, în această multitudine de confesiuni creștine care sunt pe pământ. Adevărul este unul singur, Biserica este Una singură, este de ajuns să cercetezi cu zel științific care este acea comunitate creștină care a păstrat neschimbate doctrina și rânduielile Bisericii primare descrise în Faptele Apostolilor, ca să descoperi că această Biserică există cu adevărat și astăzi și ea este Biserica Ortodoxă. Dar repet, în această amestecătură de religii și de confesiuni este extrem de dificil să o descoperi tocmai pe aceea corectă atunci când te-ai născut în afara ei, în cine știe ce colț al lumii. Sunt convins așadar că Dumnezeu va lua la Sine mult mai multă lume decât credem noi, creștinii ortodocși, și sunt convins că foarte mulți dintre noi ortodocșii vom rămâne pe afară. Pentru că nu-L mai căutăm pe Dumnezeu din toată inima noastră. Biserica Ortodoxă este Adevărata Biserică, ea oferă toate darurile necesare mântuirii noastre. Îi îndemn pe toți creștinii care încă nu fac parte din ea să o caute cât mai repede și să-i devină membri cât mai curând. Dar îi îndemn și pe membrii ei să caute să împlinească toate rânduielile sale cu mare strictețe, dacă vor să se mântuiască. Dumnezeu să ne ajute pe toți, amin. Părintele Sorin Croitoru

DACĂ AI NEVOIE, CERE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                

de Preot Sorin Croitoru

 
O fărâmă de iubire
De a mai rămas în tine,
Înmulțește-o cu răbdare
Întru facere de bine,

Nu lăsa ca din negrijă
Să rămână nelucrată,
Nu se știe dacă Domnul
O să ți-o mai dea vreodată..

O sămânță de credință
De muștar, sau chiar mai mică,
Dacă ți-a rămas în suflet
Folosește-o fără frică

Fiindcă știi că Domnul zice
Că ajunge și-un grăunte
De credință-adevarată,
Dacă vrei să muți un munte.

Dacă ai puțină minte,
Dar mai vrei înțelepciune,
Nu mai sta și pierde vremea,
Pune-te pe rugăciune,

Căci dintru pescari Apostoli
Au ieșit, primind ei Harul,
Vrei de la Hristos știință?
Cere-I, și-ți va da cu carul!

Dacă simți că despre tine
N-ai opinii prea smerite,
Cere-un pic de umilință
Și Hristos îți va trimite.

Unde ai văzut vreodată
Un creștin să nu primească
Darul sfânt al umilinței
Dacă vrea să se smerească?!

La capitolul nădejde
Nu prea stai atât de bine?..
Păi nădejdea cam depinde
De credința cea din tine,

Deci nu-ți zic să ceri nădejde,
Ci credință (punctul doi),
Și-o să vezi că iei tărie
În necazuri și-n nevoi.

Multe vrem, puține cerem
Și ne plângem că lipsește
Hotărârea bărbătească
De-a trăi mai creștinește.

Sfinții au ajuns în ceruri
Fiindcă au primit putere,
Căci făceau ce zice Domnul:
“Dacă ai nevoie.. CERE!”

amin
P.S.

Sorin Croitoru

Compusă azi, 07 martie 2024, cu harul lui Dumnezeu. Am observat prin ochii de duhovnic pe care i-am primit la hirotonie că oamenii se plâng din milioane de motive, dar la întrebarea logică: "V-ați rugat? I-ați cerut Bunului Dumnezeu?" se răspunde în general cu un "ă" foarte lung urmat de un "nu prea" urmat de un "aproape deloc" urmat la rândul său de un omenesc "ca să fiu sincer, nu mă rog". Păi dacă nu cerem de la Infinitul în bogăție Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc, dacă nu cerem de la Atotputernicul Cuvânt al Tatălui Iisus Hristos, dacă nu cerem de la Vistierul bunătăților Duhul Sfânt, de unde să primim?! Vrem să ne rezolve alții problemele, iar noi să stăm pe Facebook?! Chiar așa, ce căutați pe Facebook? Eu sunt preot, vorba aia, dar voi..

CRESTINUL ORTODOX I N T E G R U

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, ca preot crestin ortodox, vreau sa-ti marturisesc un crez al meu. Oricare crestin ortodox, ca sa fie OM INTEGRU, trebuie sa aiba PARINTI TRUPESTI (tata si mama), dar si PARINTE SPIRITUAL (adica un preot duhovnic). Altfel, el nu este INTEGRU ci se aseamana cu o pasare care are doar o singura aripa. Fiindca, precum pasarea cu o singura aripa, oricat de puternica ar fi ea, nu va zbura niciodata, tot asa nici sufletul celui care nu are preot duhovnic nu va "zbura" in Imparatia lui Dumnezeu, ci in osanda vesnica.

 Iata ce spun Sfintii Parinti: "Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea (la preotul duhovnic) sa calatoreasca, fiindca, PREOTUL DUHOVNIC ESTE CALAUZA DUHOVNICEASCA IN DRUMUL CATRE HRISTOS. Astazi, se vorbeste de doctor de familie si de avocat de familie. Cu atat mai bine este sa vorbim si de a PREOT DUHOVNIC DE FAMILIE. 

Sfantul Paisie Aghioritul, spune ca toti membrii familiei trebuie sa se spovedeasca la acelasi preot duhovnic. Mana oricarui preot crestin ortodox poate sa-ti dea: IERTARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (Sfantul Trup si Sfantul Sange al Lui Iisus Hristos), pe care tu, nu le poti lua de nicaieri! Inteleptul Solomon zice: "Cei ce n-au carmuire (prin preotul duhovnic) cad ca frunzele, iar mantuirea este intru mult sfat (duhovnicesc)" (Pilde 11:14).

 Parintii trupesti fac tot posibilul SA NU DUCA LIPSA COPILUL DE NIMIC, iar preotul duhovnic face tot posibilul SA NU FIE LIPSIT UCENICUL SAU, DE MANTUIREA SUFLETULUI. 

                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan .

A IERTA DE "ȘAPTEZECI DE ORI CÂTE ȘAPTE !”

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Apostolul Petru îl întreabă pe Mânuitorul Iisus Hristos care va fi limita iertării celui care va greşi faţă de el. Petru întreabă dacă un asemenea om poate fi iertat până la „de şapte ori”. Răspunsul Mântuitorului este afirmativ. Şi, încă în plus, ca să întărească măsura cu care trebuie iertat de fiecare dată când cineva ne va greși, va spune: „Nu zic până la de şapte ori, ci până la de şaptezeci de ori câte şapte!“ (Matei 18,22). Prin răspunsul dat astfel lui Petru, Hristos răstoarnă de fapt, orice calcule omeneşti. Iubirea este mai presus de orice calcule estimative sau cifre. Nu poţi controla formele de manifestare ale iubirii faţă de semeni. Nu poţi face un fişier al iertării aproapelui în care regulile să funcționeze ca la carte după o rețetă scrisă, și atât. Această "limită nelimitată” a iertării aproapelui ține de fapt de Adevărata Iubire, care "pe toate le poate, pe toate le iartă, pe toate le rabdă și pe toate le nădăjduiește", deci este legată de Legea Dragostei prin Har, iar nu de dreptatea și puterea omului autonom (egoist, plin de sine și trufaș).

 
În „pilda datornicului nemilostiv”, care ilustrează răspunsul Mântuitorului la întrebarea lui Petru, se schimbă toată ordinea „iertărilor” cu care ne-a obișnuit rugăciunea „Tatăl nostru”. Noi spunem în Rugăciunea Domnească: „și ne iartă greșelile (datoriile) noastre, precum și noi iertăm gresitilor (datornicilor) noștri”. Dar în pilda datornicului, raportul gramatical realizat prin conjuncția „precum” este inversat: „nu se cuvenea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine?” (Matei 18,33). Iertarea își are izvorul și modelul în Dumnezeu!
„Să iertăm toate (și de șaptezeci de ori câte șapte, adică la infinit) pentru înviere”, așa cum frumos cântăm cu toții în slujba de Paște!

 
Să iertăm și să iubim, dar, pentru învierea noastră și a semenilor noștri, înviere care-și are obârșia în iertarea izvorâtă din Hristos cel răstignit și împărtășită, prin insuflare, de Hristos cel Înviat.

Domnul să te ierte.
Domnul să te audă.
Domnul să te vadă.
Domnul să te iubească.
Domnul să te însoţească.
Domnul să te apere.
Domnul să te călăuzească.
Domnul să te mângâie.
Domnul să te ajute.
Domnul să te apere de vrăjmaşi.
Domnul să-i îmblânzească.
Domnul să-ţi moaie inima.
Domnul să te facă să nu ţii minte răul.
Domnul să te ajute să nu faci rău.
Domnul să te călăuzească să faci binele.
Domnul să te facă milostiv.
Domnul să-ţi dea putere să ierţi.
Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.
Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,
Domnul să vă ajute,
Domnul să vă miluiască,
Domnul să vă păzească de tot răul,
Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,
Domnul ca un bun şi iubitor de oameni să vă ierte de păcate
şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.

Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.
Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor.AMIN”
(Părintele Paisie Olaru)

Nu Uita de Zahăr !

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mai erau cinci minute până să înceapă ora.
Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.
La ora 16 fix aveau testare la Religie.
Când a intrat profesoara , tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre , simple, la două întrebări
1. Cine Este Dumnezeu ?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu Există dacă nimeni nu L-a Văzut ?
În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.
Profesoara le-a citit pe rând .
29 de lucrări, erau repetitive .
Cuvintele parcă erau aceleaşi „Dumnezeu e Tatăl nostru”;
„a făcut Pământul … , marea şi tot ce există”;
...
Dar a treizecea E lucrarea lui Ernestino . Un pici blond mărunțel .
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.
Copilul vine şovăielnic .
Se temea de o umilinţă în faţa colegilor . Lacrimile îi inundă obrajii .
Invăţătoarea îl încurajează .

 
Elevul începe citirea sughiţând :

„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun .
Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune , simt imediat că lipseşte !
Aşa Este şi Dumnezeu !
Chiar dacă nu-L vedem , dacă El nu Este în viaţa noastră , viaţa este amară şi nu are gust”.
Sala a explodat în aplauze !

Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat :
„Vedeţi copii , ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri . Ci să fim simplii dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.
Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei ...
Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze ...
Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte ...
Iar noi muritorii , tot nu înţelegem …

Dumnezeu nu e un concept greoi . E simplu ca şi cămaşa lui Hristos !
E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie .
E dulce ca şi zahărul !
Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!
Vrei să trăieşti frumos , să trăieşti înţelept ,
Nu Uita să Pui Zahăr in Viaţa Ta !

 
Adica

Nu Uita să Pui pe DUMNEZEU in Viaţa Ta !

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                  

de Preot Sorin Croitoru

 
Ostenit-am, Doamne, de atâta
Fugă pentru cele trecătoare..
Semănăm cu Marta, amărâta,
Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii
Și ne risipim în griji deșarte.
Viața ne-o jertfim deșertăciunii,
Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina
Că trăim cu sufletele-amare:
Am ales păcatul, nu Lumina,
Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face
Câtă vreme-n toată libertatea
Am ascuns Lumina sub obroace
Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,
Oamenii au frunțile-încruntate;
Societatea s-a făcut urâtă,
Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare
Te-ai întors în ceruri printre astre,
Te rugăm din suflet fiecare:
Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,
Descrețește frunți posomorâte,
Încălzește suflete-nghețate,
Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine
Viața noastră, Doamne, e pustie;
Doar atunci când Te avem pe Tine
Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,
Inima-i gătită pentru Cină,
Vino, Doamne, cum veneai odată
Și-mi umpleai ființa de Lumină..

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

             

de Preot Sorin Croitoru

 
În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vameșul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte Ți-am greșit!

Eu sunt desfrânata care
Te ștergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Și cu Saul mă asemăn,
Judecând și osândind,
Cu cei fără de credință
Prea necruțător fiind.

Îmi duc viața-n întuneric
Ca și orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" Ți-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Și tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca și lor atunci, și mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca și ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!