Apostolul Petru îl întreabă pe Mânuitorul Iisus Hristos care va fi limita iertării celui care va greşi faţă de el. Petru întreabă dacă un asemenea om poate fi iertat până la „de şapte ori”. Răspunsul Mântuitorului este afirmativ. Şi, încă în plus, ca să întărească măsura cu care trebuie iertat de fiecare dată când cineva ne va greși, va spune: „Nu zic până la de şapte ori, ci până la de şaptezeci de ori câte şapte!“ (Matei 18,22). Prin răspunsul dat astfel lui Petru, Hristos răstoarnă de fapt, orice calcule omeneşti. Iubirea este mai presus de orice calcule estimative sau cifre. Nu poţi controla formele de manifestare ale iubirii faţă de semeni. Nu poţi face un fişier al iertării aproapelui în care regulile să funcționeze ca la carte după o rețetă scrisă, și atât. Această "limită nelimitată” a iertării aproapelui ține de fapt de Adevărata Iubire, care "pe toate le poate, pe toate le iartă, pe toate le rabdă și pe toate le nădăjduiește", deci este legată de Legea Dragostei prin Har, iar nu de dreptatea și puterea omului autonom (egoist, plin de sine și trufaș).
În „pilda datornicului nemilostiv”, care ilustrează răspunsul Mântuitorului la întrebarea lui Petru, se schimbă toată ordinea „iertărilor” cu care ne-a obișnuit rugăciunea „Tatăl nostru”. Noi spunem în Rugăciunea Domnească: „și ne iartă greșelile (datoriile) noastre, precum și noi iertăm gresitilor (datornicilor) noștri”. Dar în pilda datornicului, raportul gramatical realizat prin conjuncția „precum” este inversat: „nu se cuvenea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine?” (Matei 18,33). Iertarea își are izvorul și modelul în Dumnezeu!
„Să iertăm toate (și de șaptezeci de ori câte șapte, adică la infinit) pentru înviere”, așa cum frumos cântăm cu toții în slujba de Paște!
Să iertăm și să iubim, dar, pentru învierea noastră și a semenilor noștri, înviere care-și are obârșia în iertarea izvorâtă din Hristos cel răstignit și împărtășită, prin insuflare, de Hristos cel Înviat.
Domnul să te ierte.
Domnul să te audă.
Domnul să te vadă.
Domnul să te iubească.
Domnul să te însoţească.
Domnul să te apere.
Domnul să te călăuzească.
Domnul să te mângâie.
Domnul să te ajute.
Domnul să te apere de vrăjmaşi.
Domnul să-i îmblânzească.
Domnul să-ţi moaie inima.
Domnul să te facă să nu ţii minte răul.
Domnul să te ajute să nu faci rău.
Domnul să te călăuzească să faci binele.
Domnul să te facă milostiv.
Domnul să-ţi dea putere să ierţi.
Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.
Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze,
Domnul să vă ajute,
Domnul să vă miluiască,
Domnul să vă păzească de tot răul,
Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească,
Domnul ca un bun şi iubitor de oameni să vă ierte de păcate
şi în ceruri cu drepţii să vă păzească.
Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia şi rugăciunea lor,
şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor,
şi smerenia lor, şi răbdarea lor.
Binecuvintează, Doamne, osteneala lor,
şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor,
şi viaţa lor şi cu sfârşit bun îi miluieşte,
iar dincolo, la ziua Judecaţii,
un colţişor de rai le dăruieşte,
că binecuvântat eşti în vecii vecilor.AMIN”
(Părintele Paisie Olaru)
