CRUCEA!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Într-o zi, din întâmplare
Sau cu voia cea de sus,
O femeie oarecare
Mi-a vorbit despre Iisus.

 
- Fata mea, mi-a zis femeia,
De vrei să te mântuiești,
Doar Iisus Hristos e cheia
Caut-o, și-ai s-o găsești !

 
Mi-a dat sfaturi și povețe
Și m-a mângâiat duios
Începând să mă învețe
Toată viața lui Hristos.

Am privit-o cu mirare
Și-am pornit, precum mi-a spus,
Căutând doar drumul care
Mă va duce spre Iisus.

 
Rătăcind pe la răscrucii,
Căutând și întrebând,
Am ajuns pe Drumul Crucii
Cu Mântuitoru-n gând.

Și-am tot mers ș-am mers grăbită
Până când am obosit
Și mi-am spus descumpănită :
"Acest drum n-are sfârșit !"

Dar deodată-mi iese-n față
Un drumeț cu chip voios,
Cu glas blând și el mă-nvață
Să fac voia lui Hristos.

-Fiica mea, mergi înainte,
Și oricât ți-ar fi de greu,
Totdeauna ține minte:
Roagă-te lui Dumnezeu !

Și oriunde te vei duce
Niciodată nu uita
C-orice om are o cruce
Ce-i e dat a o purta.

Însă dacă ai credință
Și te rogi lui Dumnezeu
Crucea ta cu biruință
Ai s-o poți purta mereu.

Printre multele necazuri
Și ispite zeci și zeci,
Ca și apa printre pietre
Tu de ele ai să treci.

-Cine ești ?- întreb străinul-
-Vin din Voia Domnului,
Sunt trimis să-ți veghez drumul
Căci sunt slujitorul Lui.

Eu i-am mulțumit îndată
Pentru tot ce m-a-nvățat,
Promițând să-i ascult sfatul
Mai departe am plecat.

Și am tot urcat pe culme
Drumul greu și-anevoios
M-am îndepărtat de lume
Să m-apropii de Hristos.

Dar deodată, ce-mi văd ochii
Sus pe culmea unui deal,
Să mă-ntorc sau să m-apropii
Să văd chinul infernal !

Pe o Cruce mult prea mare
Și în cuie pironit,
Sta Iisus privind în zare
La cei ce L-au răstignit.

Și cum sta întins pe Cruce
Suspina și lăcrima
Și cu glasu-i blând și dulce
Către Tatăl se ruga:

-Iartă-i, Doamne, Bun Părine,
Căci Eu le-am făcut pe plac,
Însă ei sunt fără minte,
Iartă-i, că nu știu ce fac !"

M-am cutremurat de spaimă
Și tristețea m-a cuprins
Și-am aflat atunci în taină
C-a-mplinit ce i-a fost scris.

Între viață și-ntre moarte,
Între cer și-ntre pământ,
Doar un pas mă mai desparte:
"Ce să fac ?" mă-ntreb în gând.

Privesc doar o clipă-n vale,
Mă cutremur de ce văd,
Numai gemete și jale,
Doar urgie și prăpăd.

Întorcând din nou privirea
Către Cel ce-n chinuri sta,
Am aflat că mântuirea
Numai El ne-o poate da.

"Eu rămân - mi-am zis atuncea -
Lângă Bunul meu Iisus
Și-mi voi duce și eu crucea
Cum și El, cu greu, și-a dus !"

 
( din volumul de poezii JURNAL DUHOVNICESC )