Pagini

miercuri, 2 august 2023

Smerenia

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                  

Omul smerit trece sub tăcere virtuţile sale și permite altora să le descopere. Există oameni atât de săraci, încât nu au nimic altceva decât bani și o mândrie pe seama lor.
Nimeni nu este mai gol la suflet, decât cel care este plin de sine însuşi.

Să fim ca ploaia liniştită şi blândă, care pătrunde în tăcere pînă la adâncimea rădăcinilor , hrănindu-le.

A existat odată un om atât de sfânt încât până şi îngerii se bucurau văzându-l. Cu toate acestea, el nu avea nici cea mai mică idee de faptul că este un sfânt. Îşi vedea liniştit de treburile zilnice, împărţind în jur bunătatea la fel de inconştient cum îşi răspândesc florile parfumul lor şi becurile de pe stradă lumina lor.
Sfinţenia lui consta în faptul că el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea în faţă, privind-o ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima oară. De aceea, el vedea dincolo de aparenţele exterioare, în însăşi esenţa fiinţei, acolo unde oamenii erau inocenţi şi nevinovaţi, şi mult prea ignoranţi pentru a şti că greşesc. De aceea, el îi ierta şi îi iubea pe toţi deopotrivă, fără să i se pară însă nimic ieşit din comun în atitudinea lui, căci ea nu era rezultatul unei decizii, ci al felului în care îi privea el pe oameni.
Într-o zi, un înger i-a spus:
– Dumnezeu m-a trimis la tine. Poţi să îmi ceri orice vei dori şi dorinţa îţi va fi îndeplinită. Vrei să primeşti darul vindecării?
– Nu, a răspuns omul. Aş prefera să-L las pe Dumnezeu să vindece el însuşi.
– Vrei să ai puterea de a-i aduce pe păcătoşi înapoi, pe drumul cel drept?
– Nu, a spus el, nu am eu dreptul să ating inima omului. Acest drept divin le este rezervat numai îngerilor.
– Vrei să fii un model de virtute, pentru ca oamenii să fie atraşi de tine şi să te imite?
– Nu, a răspuns sfântul, căci în acest fel aş deveni centrul atenţiei.
– Atunci ce doreşti?, a insistat îngerul.
– Graţia lui Dumnezeu, a răspuns omul. Dacă voi dispune de această graţie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodată.
– Nu, trebuie să-mi ceri ceva miraculos, i-a spus îngerul. În caz contrar, o asemenea însuşire îţi va fi distribuită în mod obligatoriu.

– Bine, în acest caz iată ce doresc: lasă binele să se facă prin mine, fără ca eu să devin conştient de acest lucru.

De aceea, Dumnezeu i-a dăruit următoarea calitate: umbra sa căpăta puteri vindecătoare, dar numai atunci când cădea în spatele lui. În acest fel, bolnavii care cădeau sub incidenţa umbrei sfântului – dar numai dacă acesta era cu spatele la ei – erau vindecaţi pe loc, pământul devenea fertil, izvoarele ţâşneau, iar feţele celor doborâţi de greutăţile vieţii se colorau din nou.

Sfântul nu ştia însă nimic din toate acestea, căci atenţia celor din jur era atât de centrată asupra umbrei încât ei au uitat de omul care o răspândea. În acest fel, dorinţa lui de a face bine fără să ştie nimic de acest lucru s-a împlinit cu prisosinţă.

Smerenia...cu cit o lucrezi mai mult , cu atit nu știi ca o ai!

Aceasta e smerenia adevărată


CUM SĂ LUPTĂM CU GÂNDURILE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Este foarte riscant „să lăsăm să intre în inima noastră gândurile”, îndeosebi pentru începătorii luptei duhovniceşti – cei a căror minte nu a fost încă „mult cercată în război” – ci trebuie numai „să le înţelegem şi îndată să le tăiem de cum răsar şi ne atacă (ne momesc)” (Sfântul Isihie Sinaitul).


Dispreţuirea gândurilor este deci o metodă eficientă de luptă duhovnicească, în special pentru începători.
Să respingem gândurile rele fără să ne confruntăm cu ele şi în acest fel va slăbi şi puterea patimilor care ne încearcă.
Cel ce „se va smeri lui Dumnezeu şi va purta jugul necazului şi al încercării cu mulţumire, şi va lupta puţin, ajutorul lui Dumnezeu îl va scăpa pe el”.
Împotrivirea faţă de gândurile care ne îndeamnă să punem patimile în lucrare se dobândeşte după multă stăruinţă:
„Un frate a venit la avva Pimen şi i-a zis:
«Avvo, multe gânduri am şi mă primejduiesc din pricina lor».
Şi l-a scos pe el bătrânul afară sub văzduh şi i-a zis: «întinde braţul şi ţine vânturile».
Iar el a zis: «Nu pot să fac aceasta».
Şi i-a zis lui bătrânul:
«Dacă asta nu poţi s-o faci, nici gândurile nu le poţi opri să nu vină.
Alt lucru este însă să stai împotriva lor.”
Aşadar, nu putem împiedica gândurile să ne atace, dar ne putem lupta împotriva lor.

A ne opune gândurilor înseamnă a le întâmpina cu un total dispreţ, pe de o parte, şi a nu le pune în lucrare, pe de altă parte:
„A întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile cele spurcate.
Şi i-a zis lui avva Pimen:
«Precum o ladă plină cu haine, de le va lăsa cineva, cu vremea putrezesc, aşa şi gândurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prăpădesc şi putrezesc»”.
„A întrebat şi avva Iosif tot acest cuvânt.
Şi i-a zis lui avva Pimen:
«Precum dacă cineva va pune într-un vas şarpe şi scorpie şi îl va astupa, negreşit, cu vremea mor, aşa şi gândurile cele rele, de la draci odrăslind, prin răbdare lipsesc.»”


Mitropolit Hierotheos Vlachos


TRAGEDIA FIECARUI PREOT ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".... 


"• Tragedia fiecărui preot este atunci când botează un copil care nu va mai trece niciodată pragul Bisericii ...

• Îl iei în mâini, îl afunzi în apă în numele lui Sfintei Treimi, și nu-l vei mai vedea niciodată ... În interior te sufocă lacrimile: „De ce?” ...

• Sunt părinți care își botează copilul doar atât ca și cum i-ar da un nume. Nu le pasă de creșterea spirituală și de mântuire ...
 
• Muzică, dans, limbi străine - de toate acestea are nevoie din fragedă copilărie, iar despre Împărăția Cerurilor și despre mântuire nici un cuvânt ...

• Naștem și creștem un copil ca pe un obiect, dându-i bălării în loc de Pâinea Vieții ...

• Unii părinți își pierd mințile dacă copilul lor nu mai merge la baschet sau la engleză, iar dacă nu se mai împărtășește - nu contează ...

• Poți auzi chiar și: „E deja mare, ce va face la Biserică?” Și când se întâmplă ceva rău: „Doamne, ai milă, ce e cu copilul meu?"

• Majoritatea părinților nici nu vor să audă de biserică:
 
1. „Ce vrei sa te faci, popă?”

2. „Dar ce vrei mereu la Biserică?”

3. „Părinte, ne vei face călugăr din copil!"

• E greu mai ales pentru tați. Lor li se pare că numai femeile ar trebui să meargă la biserică.

„Iat-o pe mama ta, las-o pe ea să-ți vorbească despre post!"

• Cu toate aceste lucruri ei îl învață treptat pe copil că păcatul este ceva „cool!" 
Astfel de tați îndrumă copilul cu o precizie matematică spre eșec ... „Fii bărbat adevărat, cunoaște cât mai multe femei, când îți spune tata!" Nelegiuiții nu se creează peste noapte, ci se formează cu anii!

• Dacă vrei aceasta pentru copilul tău, doar spune-i că toate cele din jurul lui sunt mai importante decât Hristos și fii sigur că prăbușirea lui este garantată ...!"


Text preluat - Parohia Bijelo Polje, Muntenegru.