Este foarte riscant „să lăsăm să intre în inima noastră gândurile”, îndeosebi pentru începătorii luptei duhovniceşti – cei a căror minte nu a fost încă „mult cercată în război” – ci trebuie numai „să le înţelegem şi îndată să le tăiem de cum răsar şi ne atacă (ne momesc)” (Sfântul Isihie Sinaitul).
Dispreţuirea gândurilor este deci o metodă eficientă de luptă duhovnicească, în special pentru începători.
Să respingem gândurile rele fără să ne confruntăm cu ele şi în acest fel va slăbi şi puterea patimilor care ne încearcă.
Cel ce „se va smeri lui Dumnezeu şi va purta jugul necazului şi al încercării cu mulţumire, şi va lupta puţin, ajutorul lui Dumnezeu îl va scăpa pe el”.
Împotrivirea faţă de gândurile care ne îndeamnă să punem patimile în lucrare se dobândeşte după multă stăruinţă:
„Un frate a venit la avva Pimen şi i-a zis:
«Avvo, multe gânduri am şi mă primejduiesc din pricina lor».
Şi l-a scos pe el bătrânul afară sub văzduh şi i-a zis: «întinde braţul şi ţine vânturile».
Iar el a zis: «Nu pot să fac aceasta».
Şi i-a zis lui bătrânul:
«Dacă asta nu poţi s-o faci, nici gândurile nu le poţi opri să nu vină.
Alt lucru este însă să stai împotriva lor.”
Aşadar, nu putem împiedica gândurile să ne atace, dar ne putem lupta împotriva lor.
A ne opune gândurilor înseamnă a le întâmpina cu un total dispreţ, pe de o parte, şi a nu le pune în lucrare, pe de altă parte:
„A întrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gândurile cele spurcate.
Şi i-a zis lui avva Pimen:
«Precum o ladă plină cu haine, de le va lăsa cineva, cu vremea putrezesc, aşa şi gândurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prăpădesc şi putrezesc»”.
„A întrebat şi avva Iosif tot acest cuvânt.
Şi i-a zis lui avva Pimen:
«Precum dacă cineva va pune într-un vas şarpe şi scorpie şi îl va astupa, negreşit, cu vremea mor, aşa şi gândurile cele rele, de la draci odrăslind, prin răbdare lipsesc.»”
Mitropolit Hierotheos Vlachos