Pagini

joi, 31 ianuarie 2019

RUGĂCIUNEA TĂCERII


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



de Preot Sorin Croitoru

S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..

Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,

Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:

"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..

În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!

"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..

Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".

"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".

"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.

Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,

Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!

"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:

Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..

Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..

E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,

Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!

"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!

"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!

Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.

E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!

Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;

Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..

Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise

Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..

miercuri, 30 ianuarie 2019

SFINTII TREI IERARHI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Pe Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, îi sărbătorim laolaltă la 30 ianuarie, ca pe cei mai mari învăţători şi păstori ai Bisericii. Viaţa lor sfântă şi învăţăturile lor alcătuiesc dreptarele Ortodoxiei, vrednice de toată lauda şi încrederea. Este o dovadă limpede că este rătăcire să nu crezi ca ei. Ei arată la treapta cea mai înaltă „calea cea împărătească” în Biserica Ortodoxă. Şi pentru că, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, ei s-au învrednicit şi de înalta treaptă a arhieriei, sunt cunoscuţi îndeobşte sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.

Pomenirea aparte a Sfântului Vasile se face la 1 ianuarie, a Sfântului Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sfântului Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie. Astăzi prăznuim roadele pe care multa lor strădanie le-a adus Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfinţii Trei Ierarhi au trăit cam în aceeaşi vreme, adică în veacul al patrulea, şi toţi trei au adus Ortodoxiei chezăşia şi strălucirea sfinţeniei unor oameni cu înaltă ştiinţă de carte, cunoscând ei atât adâncurile învăţăturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, moştenite de la Sfinţii Apostoli, cât şi preţuind, ceea ce era bun în ştiinţa şi filosofia vremii lor.

Vieţuind în anii când Biserica, abia scăpată din prigonirile sângeroase ale împăraţilor romani, ajunsese primejduită de erezii, adică de abaterile de la dreapta credinţă, din pricina mulţimii învăţăturilor greşite ce se iviseră, Sfinţii Trei Ierarhi au dus o luptă grea şi neîncetată pentru adevărata înţelegere, pentru păzirea dreptei credinţe apostolice, cu privire, îndeosebi, la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinţei creştine.

Fiind, toţi trei, mari Ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare în felul său. Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor.

Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate. Mai amintim că Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.

Şi Sfântul Grigorie de Nazianz a folosit puterea cuvântului în chip minunat. Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi. Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât nu mai rămăsese în ea decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe.

Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Puţini teologi au ajuns la înălţimea şi la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în biserica Învierii din Constantinopol.

În ceea ce priveşte pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acesta a folosit amvonul mai ales pentru învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi, de la cei mai smeriţi, până la cei mai semeţi, la pocăinţă şi la milostenie, îmbărbătându-i şi dojenindu-i, dând ca pildă viaţa sa de nevoinţă, dar şi de dârză bărbăţie. A fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel. Tâlcuirile lui sunt o adevărată Evanghelie practică.

În sfârşit, Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu fapta.

Împodobiţi cu asemenea daruri, Sfinţii Trei Ierarhi au fost mult cinstiţi în toată lumea creştină, dar mai ales în Împărăţia dreptcredincioasă de răsărit, atât de mult, încât, în chip neaşteptat, cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi, la sfârşitul veacului al XI-lea şi începutul veacului al XII-lea, pe vremea când în Constantinopol cârmuia cucernicul împărat Alexie I Comneanul (1081-1118).

La vremea aceea, erau unii dintre creştini care-l socoteau pe Sfântul Vasile mai mare, întrucât a unit, ca nimeni altul, cuvântul său cu fapta. Alţii, coborându-l pe acesta şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, îl socoteau fruntaş al lor pe Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, atât pentru frumuseţea cuvintelor lui, cele dulci ca mierea, cât şi pentru puterea şi adâncimea gândului. Alţii dădeau întâietate Sfântului Ioan, cel „cu gura de aur”, mai iscusit la cuvânt decât toţi şi îndemnător la pocăinţă. Şi neînţelegerea ajunsese atât de mare, încât creştinii se împărţiseră între ei.

Deci, făcându-se cinstirea lor piatră de poticnire, Sfinţii n-au răbdat o dezbinare ca aceasta. Drept aceea, s-au arătat mai întâi câte unul, apoi toţi trei laolaltă, unui arhiereu înţelept, care păstorea în acea vreme cetatea Evhaitelor, anume Ioan, şi i-au grăit aşa: „După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea.

De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem pace şi unire în lume. Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una”.

Deci, ascultând porunca Sfinţilor, acest minunat bărbat, Ioan mitropolitul Evhaitelor, a rânduit pomenirea laolaltă a Sfinţilor Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, pe vremea împăratului Alexie I Comneanul, adunând, ca într-un singur glas, cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasile cel Mare, înalta teologie a Sfântului Grigorie Teologul şi evanghelia practică a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Amintim că, tot în cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi, acum trei veacuri, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei (1634-1653) a înălţat minunata biserică din Iaşi, care a uimit multă lume prin frumuseţea podoabelor ei.

Hramul istoric al Catedralei Mitropolitane din Timișoara

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



















             La sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, Catedrala Mitropolitană din capitala Banatului a îmbrăcat haine de sărbătoare, cinstindu-și ocrotitorii spirituali. Manifestările cu caracter liturgic, prilejuite de hramul istoric al Catedralei Mitropolitane din cetatea Timișoarei au început încă din ajunul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, când sute de credincioși bănățeni s-au rugat împreună cu ierarhii din Arhiepiscopia Timișoarei, aducând prinos de cinstire marilor apărători ai Ortodoxiei din secolul al IV-lea.

Programul slujbelor religioase a debutat cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată, în prezența Întâistătătorului Mitropoliei Banatului, Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, de Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul bizantin „Sfântul Ierarh Nicolae” al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara.

În ziua sărbătorii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de un sobor de trei ierarhi, format din Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Din soborul slujitor au mai făcut parte consilierii de la Centrul eparhial, protopopii Timișoarei, clericii de la Catedrala Mitropolitană, precum și ieromonahi de la mănăstirile din eparhie. În cadrul sinaxei euharistice, au fost pomeniți Întâistătătorii Mitropoliei Banatului, ctitorii și binefăcătorii Catedralei, trecuți la Domnul.

La slujbă au luat parte oficialități locale și județene, elevi seminariști, studenți teologi, precum și reprezentanți ai mai multor instituții de cultură din orașul de pe Bega. Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Epifania” a Arhiepiscopiei Timișoarei, condusă de prof. Florin
Nicolae Șincari.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, care a descris contextul istoric și cultural în care au trăit acești mari teologi, evidențiind abilitatea lor de a recepta cultura vremii, pe care au folosit-o, apoi, în explicarea Sfintei Scripturi și în formarea învățăturii creștine.

mai multe cititi aici.:


duminică, 27 ianuarie 2019

Evanghelia vindecării Orbului din Ierihon

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.








vineri, 25 ianuarie 2019

,,Cine mă va urma, nu va umbla în întuneric.”



Iubiții mei, multe boli și multe suferințe chinuiesc viața oamenilor. Dar cea mai grea suferință pare a fi orbirea, întunericul.Neputând munci ca să poată trăi, de obicei, orbii cerșesc. Dintre toate categoriile de cerșetori din lumea aceasta, orbii impresionează în chip deosebit pe cei care trec pe lângă ei. Oricât de zgârcit sau oricât de pornit ar fi cineva împotriva cerșetorilor, este cu neputință să nu-l înduioșeze cât de puțin mâna întinsă a unui orb.
Ceva asemănător s-a petrecut cu orbul din Ierihon, al cărui nume era Bartimeu, după cum aflăm din Evanghelia scrisă de Sfântul Marcu. El ședea jos, la marginea drumului și cerea milostenie. Ședea lângă drumul care venea din Ierihon și mergea spre Ierusalim. Pe această cale trecea multă lume și cred că erau destui care îl ajutau. Și totusi el continua să rămână un nenorocit, oricâtă milostenie ar fi adunat. Nenorocirea lui consta în faptul că el nu-l vedea nici pe cel care îi dădea milostenia, nu vedea nici ceea ce-i dădea, nu-și vedea nici propria mână în care i se punea milostenia, nu se vedea nici pe sine însuși. Măcar pentru asemenea pricini putem spune că orbirea trupească este o stare dintre cele mai nenorocite din viața unui om. Iisus a vindecat orbul trupesc la porțile Ierihonului și a intrat în cetate sa vindece un alt orb – sufletesc - pe Zheu.
Fiind născut din Lumina Lumii, sufletul poartă cu el o scânteie din adevărata Lumină. Această lumină uneşte sufletul cu tot Universul Creaţiei. De când ne naştem primul lucru pe care îl descoperim este lumina şi în lumină descoperim frumuseţile acestei lumi pământene.
Lumina spirituală vine de la o persoană. Luminozitatea imaterială vine de la o persoană care se spune că străluceşte, că este lumină; e o frumuseţe despre care se spune că străluceşte; că este lumina; e o frumuseţe care nu ţine seama de trăsăturile chipului, nu este ceva măsurabil… Hristos a fost radios, a fost frumos…” Scopul fiecărui om pe acest pământ este de a-şi descoperi lumina spirituală. Această lumină care îl face frumos şi care-l uneşte cu Dumnezeu.
Așadar, omul are ochi nu numai trupești, ci și ochi sufletești. Cei trupești sunt asemănători cu ochii altor vietăți de pe pământ. Ochii cei sufletești însă se aseamănă cu ochii îngerilor și cu ochii lui Dumnezeu. Deci, pentru că omul are două feluri de ochi, trupești și sufletești, apoi și orbirea omului poate fi tot de două feluri: trupească și sufletească. Orbirea trupească poate fi din naștere, din pricina unui accident sau din pricina unei boli. Din pricina orbirii trupești nu putem vedea lumea aceasta materială și nici pe noi înșine, nu putem merge fără călăuză și nu ne putem bucura de lumina, de culorile și de toate frumusețile lumii văzute. Orbirea sufletească este însă cu mult mai primejdioasă decât cea trupească și un asemenea orb este mai nenorocit decât orbul Bartimeu din Sfânta Evanghelie. Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptății și Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său. Pentru el întunericul este vesnic. Nu recunoaște pe Cel care îi dă bunătăți nepieritoare: viață, suflet, nemurire și nu se vede nici pe sine însuși așa cum este cu adevărat. Orbirea sufleteasca este cea mai importanta si mai serioasa din perspectiva vietii vesnice.

miercuri, 23 ianuarie 2019

Biblia Ortodoxă

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


                                                                   http://bibliaortodoxa.ro/

Deschiderea Centrului pentru pacienții cu scleroza multiplă, la Timișoara

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Comunitatea pacienților cu scleroză multiplă au venit în anul 2018 la sediul Mitropoliei Banatului pentru a solicita sprijin, deoarece încă nu au loc în care drepturile lor să fie cunoscute și serviciile complementare actului medical să fie posibile. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a răspuns acestei solicitări de sprijin prin punerea la dispoziție a unui spațiu care să fie dedicat unei astfel de îngrijiri și a încredințat Fundației Filantropia Timișoara să se ocupe de lucrările ample de amenajare și dotare.

Astăzi, 23 ianuarie, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul și Mitropolitul Banatului a avut loc deschiderea Centrului pentru pacienții cu scleoza multiplă la Timișoara, de pe Bulevardul Iuliu Maniu din Timișoara. Fundația Filantropia Timișoara în parteneriat cu Sectorul social filantropic și misionar al Arhiepiscopiei Timisoara a inaugurat acest centru, primul dintr-o serie de noi proiecte sociale în cadrul eparhiei noastre. Slujba de binecuvântare a noului sediu a fost oficiată de pr. Cristian Pavel, președintele Fundației Filantropia.

Acest centru se adresează comunității persoanelor ce suferă de scleroză multiplă, care în județul Timiș depășesc numărul de 400 de persoane întregistrate, iar la nivel național fiind 7500 de cazuri.
mai multe cititi aici:

duminică, 20 ianuarie 2019

Lepra din sufletele noastre

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



         Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit ? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă si să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Vedeţi cu câtă blândeţe mustră Domnul nerecunoştinţa? Nu întreabă decât dacă s-au curăţit toţi, si de ce n-au venit si ceilalţi nouă să mulţumească. Si nu pentru că n-ar fi ştiut, căci El ştia încă mai înainte de a-i întâlni, că aceia se vor vindeca. A pus întrebarea ca pe cea mai uşoară dintre mustrări. Iar noi, cum ne ieşim din fire dacă, dând vreun bănuţ unui amărât, acesta nu mulţumeşte destul! Dar închipuiţi-vă numai ce-ar fi dacă, vindecând noi nouă bolnavi (să zicem că ne-ar sta în putinţă să facem acest lucru), aceştia n-ar veni să ne mulţumească!
Dumnezeu nu tună şi nu fulgeră împotriva nerecunoscătorilor, nici nu îi blestemă, ci doar îi dojeneşte cu blândeţe, întrebându-i pe cei ce I se închină: „Dar ceilalţi copii ai Mei unde sunt? Unde sunt ceilalţi? Unde sunt puternicii care cârmuiesc peste neamuri cu puterea Mea? Unde sunt bogaţii care s-au îm-bogăţit cu avuţiile Mele, unde biruitorii care au biruit prin mila Mea? Unde sunt cei ce se veselesc şi înfloresc din izvorul Meu? Unde părinţii ai căror fii cresc şi sporesc din a Mea putere? Unde învăţătorii cărora Eu le dau ştiinţă şi înţelepciune? Unde bolnavii pe care i-am vindecat? Unde păcătoşii ale căror suflete le-am curăţat de păcat ca de lepră? N-am dat Eu sănătate la mii şi mii, iar aici la rugăciune sunteţi numai zeci? N-am dat lumina soarelui la milioane, iar de mulţumit Îmi mulţumiţi numai o sută? N-am împodobit câmpiile cu roade şi n-am înmulţit turmele voastre, şi doar câţiva îngenuncheaţi slăvindu-Mă?
Vedeţi, numai acesta, care este de alt neam, numai acest străin s-a întors să mulţumească. Dar e cineva străin de Hristos? N-a venit El să mântuiască pe toţi oamenii, nu numai pe iudei? Iudeii se fălesc cu faptul că sunt aleşii lui Dumnezeu, că II cunosc pe Dumnezeu mai mult decât toate neamurile. Dar iată aici dovada întunericului din mintea lor şi a învârtoşării din inima lor. Un păgân, un asirian, are mai multă minte şi inimă decât cei ce se fericesc a fi iudei. Din păcate, istoria se repetă astăzi, când unii necredincioşi au mintea mai deschisă si inima mai mulţumitoare faţă de Dumnezeu decât mulţi creştini. Mulţi musulmani, budişti sau hinduşi îi fac de ruşine pe creştini cu ardoarea rugăciunilor si recunoştinţei lor faţă de Dumnezeu. Pilda se încheie cu cuvântul spus de Domnul samarineanului mulţumitor: Şi i-a zis: Scoală-te si du-te; credinţa ta te-a mantuit. Vedeţi cât de mare este smerenia si blândeţea Mântuitorului. Cum se bucură să cheme pe oameni la împreună-lucrarea cu Sine, vrând prin aceasta să ridice neamul omenesc cel căzut şi înjosit. Mai presus de mândria şi deşertăciunea omenească, El vrea să-Şi împartă vrednicia cu alţii.
Dar la ce le-a folosit credinţa? Ar fi putut, cu tot atâta credinţă, să strige la o mie de doctori faimoşi ai lumii: „Ai milă de noi, vindecă-ne!” Ar fi fost în zadar. Iar dacă vreunul din aceşti mii de doctori pământeni i-ar fi vindecat, vă închipuiţi oare că ar fi pus tămăduirea pe seama credinţei lor şi nu pe a iscusinţei sale? Căci doctorii cei muritori, dimpotrivă, obişnu¬iesc să-si aroge tot meritul lecuirii unui bolnav, chiar dacă bol¬navul şi-a avut şi el partea sa în cumpăna vindecării. 

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Despre Spovedanie

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
                           


A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE, CI SI A INTREBA PE DUMNEZEU, PRIN DUHOVNIC, CE SA FACI 

O multime de oameni socotesc ca atunci cand te spovedesti inseamna doar sa-ti spui pacatele si atat. Insa gresesc. Taina Spovedaniei, cum am mai amintit, implica pe duhovnic, pe Dumnezeu si pe penitent. Ori, aceast a treime de persoane, implicata in lucrarea de ridicare a omului, se poate
compara cu un laborator duhovnicesc a carui menire este redarea sanatatii sufletesti a celui in cauza. Laboratorul Sfintei Spovedanii este fundamental pentru formarea personalitatii umane, pentru intelepciune si pentru o traire in realitate. Atunci cand mergem la Spovedanie sa nu avem in minte ca spunem doar ce-am mai facut in ultimul timp, cu mai mult a sau mai putina cainta, sau chiar dezvinovatin-du-ne total s i dand vina pe altcineva si atata doar. Asa cum am mai spus, inainte de a merge la Spovedanie trebuie sa ne pregatim t inand post si rugandu-ne lui Dumnezeu sa ne transmita prin duhovnic sfaturile necesare vietii noastre. Putem gresi lasand doar pe duhovnic sa decida, fara a ne ruga si noi lui Dumnezeu. Deci Taina Spovedaniei implica: marturisirea pacatelor cu toata cainta; dorinta de indreptare; cererea, de iertare a pacatelor si intrebarea pusa lui Dumnezeu prin duhovnic: ce sa facem mai departe? Aceast a intrebare in duh este foarte importanta si putem, cu mila lui Dumnezeu, sa obtinem un raspuns de disciplinare a vietii. Daca Dumnezeu vede ca-L intrebam cu toata sinceritatea si caint a, nu numai ca ne da raspunsul adevarat, ci ne da si puterea pentru a-l realiza.
       sursa
                          A TE SPOVEDI NU INSEAMNA NUMAI ATI SPUNE PACATELE

luni, 14 ianuarie 2019

CHIAR AICI, ÎN CASA LUI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Nu te duci la Sfânta Slujbă și mai spui că ești creștin?!?
Vai de tine, căci vrăjmașul te-a umplut de-al său venin!
Taci din gură, mai degrabă, nu mai zi așa prostii,
Și-o să Îl rugăm pe Domnul să te-ajute să-ți revii!

N-ai Biserica de Mamă?.. Nu ți-e Tată Dumnezeu!
Nu mănânci din Pâinea Vieții?.. Slăbănog vei fi mereu!
Nu te rogi cu toți creștinii?.. Nu faci parte dintre ei,
Fiindcă Domnului Îi place când se roagă doi sau trei!

Nici măcar nu te consideri unul dintre "ucenici",
Dar afirmi că ai credință?.. Pleacă, domnule de-aici!
Nu-ți mai trebuie biserici?.. "Eu mă rog acasă", spui,
Însă Dumnezeu îți cere să te rogi în casa Lui!

"Casă pentru rugăciune" e numită de Hristos,
Iar tu, stricător de datini, o găsești fără folos?..
Da, am observat că dacă ai ceva prin portofel
Nici Hristos nu-ți folosește, n-ai nevoie nici de El..

Însă când dă boala-n tine, sau în cei ce îi iubești,
Fugi cu jalba după "popă", ca să i te spovedești,
Și te-ntrebi cu nonșalanță oare ce s-a întâmplat,
Pentru ce așa, deodată, Dumnezeu S-a mâniat..

Eu, scuipându-te pe creștet, nu cumva să te deochi,
Îți răspund că Domnul nostru nu te mai vedea la ochi
Și-Și dorea ca să te vadă, chiar aici, în casa Lui,
Nicidecum "la tine-acasă", cum obișnuiești să spui!

luni, 7 ianuarie 2019

SFIINTII PRIETENII MEI...: Sfantul Gheorghe Hozevitul

SFIINTII PRIETENII MEI...: Sfantul Gheorghe Hozevitul: Sfantul Cuvios Gheorghe Hozevitul, ale carui Sfinte Moaste sunt cinstite in manastirea sa, din pustia Hozeva, a trait si ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

duminică, 6 ianuarie 2019

Botezul Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".








Dacă doriti să vizionati si aici:

https://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.com/2019/01/biserica-casa-lui-dumnezeu-botezul.html

Botezul Domnului

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".Ioan Monahul




Matei 3:16 "Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El" şi la Luca 3: 21 "Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul".
Deschiderea Cerurilor nu e consemnată de Evanghelişti doar ca eveniment, ci şi ca promisiune făcută de Hristos oamenilor, în dialogul cu Natanael, cel care se întreba dacă "din Nazaret poate fi ceva bun". Căci îi spune Hristos aceluia: "De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului" (Ioan 1: 51)
Pedagogia divină leagă miracolul deschiderii Cerurilor de cel al prezenţei Duhului Sfânt şi de cel al vederii clare, care pe cele curate le vede curate. Căci oare ce sunt cele curăţite de Dumnezeu, dacă nu creaţia însăşi? Şi cum să înţelegem altfel fragmentul citat, decât ca îndemn la a ne asuma firea curăţită şi a o păstra la înălţimea Harului ce-i e menire?"Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu numeşti spurcate" (Fapte 10:15).

vineri, 4 ianuarie 2019

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ - preot Sorin Croitoru



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

ISTORIOARĂ ... MORALIZATOARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Se spune ca un om a ajuns in iad, insă, odată ajuns acolo, acesta si-a dorit să  existe in acel loc si o Biserică Crestin Ortodoxă; cu toate că era un om păcătos, fusese osandit, totusi, il iubea pe Dumnezeu si voia să se roage.
A inceput asadar, să măsoare locul pentru a pune temelia.

   Un diavol văzandu-l, l-a intrebat ce vrea să facă, iar omul i-a răspuns: «Uite, voiesc sa zidesc o Biserica Crestin Ortodoxă in care să mă rog». Cand a auzit, diavolul s-a nelinistit
- cum sa zidesti Biserica in iad?!

A incercat el sa-l impiedice in fel si chip, dar n-a reusit. Atunci a chemat si pe alti diavoli, dar nici aceia n-au fost in stare de nimic. Infricosati au dat de stire lui Lucifer, mai marele lor.  Acesta i-a adunat atunci pe toti diavolii si l-au aruncat pe om din iad afara, ca nu cumva sa zideasca  Biserica.
     Asa si noi, zidim Sfinte Biserici Crestin Ortodoxe, pentru a preschimba iadul (de pe pamant) in Rai. Iar de nu vom izbuti sa preschimbam iadul in Rai, totusi ceva tot vom izbuti: SĂ NE ARUNCE DIAVOLUL DIN IAD AFARĂ!”
   Bucuria mea, cei care repeta ca niste papagali sloganul: “Nu vrem Biserici ci spitale”, nu stiu nici macar de traiesc.
 Noi traim sa ne mantuim. Dar, Sfintii Parinti spun ca: “In afara Sfintei Biserici Ortodoxe nu exista mantuire”. Iar Sfantul Ciprian al Cartaginei zice asa: “Cine nu are Biserica Ortodoxa de “mama”, nu poate avea pe Dumnezeu de “Tata”. 

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan

marți, 1 ianuarie 2019

CUVANT de INVATATURĂ despre TĂIEREA IMPREJUR

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

       Bucuria mea, in a opta zi dupa Nasterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a fost taiat imprejur, in conformitate cu Legea Vechiului Testament: ,,Cel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur in ziua a opta, sufletul acela se va starpi din poporul sau, fiindca, a calcat legamantul Meu" (Facerea 17:14). Sfintii Parinti, explica circumciderea Domnului, pentru ca peste veacuri, nimeni sa nu se indoiasca de faptul ca El si-a asumat cu adevarat trup omenesc si ca intruparea Lui nu a fost doar o iluzie asa cum invatau unii eretici. Taierea imprejur din ziua a opta, arata trecerea de la o stare carnala, la una spirituala si cu aceasta ocazie se punea si numele copilului. Ne intrebam: De ce a poruncit Dumnezeu sa fie taiat imprejur copilul, NEAPARAT in ziua a opta? Nu se putea oare, cu o zi mai inainte, sau cu o zi mai tarziu? Dumnezeu a hotarat sa fie taiat imprejur, copilul de parte barbateasca,
NEAPARAT in a 8-a zi de la nasterea oricarui copil, fiindca doar El stia ca un Creator si Atotstiutor ca atunci, in ziua a 8-a, viteza de coagulare a sangelui este cea mai mare din toata viata lui, deci, vindecarea este aproape instantanee, lucru descoperit de stiinta medicala tocmai acum, in zilele noastre. Si era nevoie de o vindecare rapida dupa taierea preputului copilului, fiindca, in Tara Sfanta, din cauza caldurilor mari, este pericol sa se infecteze rana.

Iata deci, ca Biblia este in concordanta cu stiinta, si nu cum sustin unii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nici Biblia n-au citit-o si nici preot duhovnic nu au. Preotul duhovnic este calauza duhovniceasca a fiecarui suflet crestin ortodox, in drumul sau catre Hristos. Amin si Aliluia!
                                                                                                               Preot Ioan