au fost lupte și-au fost spini destui,
căci acei ce-au urmat voii Sale
trebuit-au să-I semene Lui!
N-a iubit lumea, nu, niciodată
pe-acei câți I-au urmat Lui cu zel
ci c-o ură mereu ne-mpăcată
i-a primit pe pământ, ca pe El.
Dar cu ochii-ațintiți la răsplată
prin răbdarea Golgotei privind,
n-au cârtit cei aleși niciodată
ci-au trăit și-au murit biruind.
Nu-i la fel pentru toți încercarea,
nici nu-i vremea la toți într-un fel,
însă toți, în vreun fel, au chemarea
la un preț de dureri pentru El.
Cei ce fug, sau fricoși, la-ncercare
L-au lăsat, sau vândut pe Iisus,
rușinați se vor pierde-n uitare
alungați de blestemul de Sus.
Tu fii tare că-n ziua-ncercării
e alegerea ta pentru har,
strălucit ești în haina ocării
când te urci răbdător pe calvar!
Tu cătușele-atunci le sărută,
rugător pentru cei ce le-au pus,
că-n cereasca răbdare tăcută
semăna-vei atunci cu Iisus.
Iar prin moarte-nmiit vei culege
răsplătirea cerescului zel,
căci mereu astfel Domnu-și alege
pe-acei ce-mpărăți-vor cu El.
Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” – Meditaţii la Evanghelia după Ioan