Diavolul pe toti ii lupta pentru ca vrea ca pe toti sa-i duca in iad,dar cel mai mult ii lupta pe cei virtuosi,pe cei care au dobandit roade duhovnicesti.Precum copiii arunca pietre in nucii care au roade,tot astfel,si diavolul arunca cu pietre in cei care au roade duhovnicesti:"Furul nu vine acolo unde este trestie si iarba,ci acolo unde este aurul,argintul,margaritarul.Nu merge sa fure colibe de paie sau baraci de lemn,fiindca acolo nu exista lucruri de valoare,ci merge la casele bogate,care au bani multi,argint,aur sau alte lucruri de valoare.Merge la mesele bogate,acolo unde va umple sacul.Tot astfel,si diavolul,nu intra unde este desfranatul,necinstitorul,rapitorul,lacomul".Nu merge sa-i razboiasca pe cei lipsiti de virtute,pe necinstitori,rapitori sau lacomi,caci pe acestia ii are legati cu acea patima,si ii inseala cu usurinta.Mai mult de munca are atunci cand merge sa razboiasca monahii sau crestinii,care se nevoiesc cu ravna si intru cunostinta.Piratii,nu ataca corabiile ce transporta nisip,fiindca nisipul e material ieftin si atat de greu,pe care nimeni nu se osteneste sa-l care cu spatele.
Piratii ataca corabiile ce transporta avutii sau marfuri foarte valoroase.Tot astfel,si diavolul,ii ataca pe crestinii care au virtute si sfintenie.Din Sf.Scriptura,aflam ca diavolul a pus cainii sai de vanatoare.si cauta sa-l ucida pe profetul de foc Ilie.L-a intemninat si a taiat capul propovaduitorului pocaintei-Sf.Ioan.A aruncat sagetile sale infocate asupra lui Iosif,care era un diamant duhovnicesc,preinchipuire al lui Hristos
.A razboit pe mult-rabdatorul Iov,care era un om integru,drept,temator de Dumnezeu,si care se departa de tot ce era rau si viclean.Diavolul este un ispititor neobosit,si lipsit de orice sovaire,incat a mers in pustie,sa ispiteasca chiar si pe Domnul nostru Iisus Hristos.Cum asadar,sa nu ne atace vietile noastre,atunci?Acelasi lucru face si cu noi,uratorul de oameni.
Daca vede ca pasim cu statornicie pe calea poruncilor lui Dumnezeu,se straduieste sa ne abata.Daca vede ca-L marturism pe Hristos,cauta sa ne astupe gura.Daca vede ca facem bine,aduce piedici ca sa ne opreasca. Daca vede ca ne rugam,aduce cascat si somnolenta,ca sa incetam sa ne mai rugam.Urmareste in fiecare secunda,cum il adoram pe Dumnezeu,si daca vede,ca gandul nostru pleaca foarte departe,sau se umple de zgomotul grijilor lumesti,diavolul ramane foarte multumit.Daca insa,participam constient la dumnezeiestile Slujbe,incepe sa ne razboiasca.
Ne aduce amintiri,lucrari pe care le-am lasat nerezolvate,telefoane urgente pe care trebuie sa le dam,si altele asemenea.Si daca nu reuseste sa abata atentia noastra,cheama si alti demoni ca sa-l ajute.Urmareste cum studiem Sfanta Scriptura,si daca vede ca mintea nostra,nu patrunde in noimele dumnezeiestilor taine,diavolul nu se nelinisteste prea mult.Daca insa,suntem pamant bun,si ascultam cuvantul lui Dumnezeu,cu dorire,pe care cu ardoare il studiem zi si noapte,pe care-l ascundem adanc in inima noastra ca pe o comoara,si-l avem povatuitor in viata noastra,diavolul face sa fie cu putinta cele ce sunt cu neputinta,ca sa incetam citirea cuvantului dumnezeiesc,si sa ne ocupam mintea cu altceva.Asadar,intelegem cat de viclean este vrajmasul,cat de inselatoare sunt mestesugurile lui,cu care se straduieste sa ne insele,cu cata turbare si cata dibacie rapeste orice prilej ce se iveste,ca sa ne indeparteze de Dumnezeu.Insa noi,sa nu ne temem de el,caci "mai mare este Cel ce este in voi,decat cel ce este in lume"(1 Ioan 4,4)
.Sa invatam,sa distingem cursele lui si sa ne luam din timp,masuri de precautie,ca sa nu ne lasam covarsiti de satana,caci gandurile lui,nu ne sunt necunoscute (2 Corinteni 2,11),dar mai mult decat toate,sa ne smerim,caci diavolul nu sufera smerenia,de indata ce ne smerim,el pleaca de langa noi.
Sa nu parasim meterezele noastre,oricat ne-ar razboi satana,caci sufletul netrandav ridica impotriva lui pe draci,dar inmultindu-se ispitele,se inmultesc si cununile,spune
Sf.Ioan Scararul
