Biserica este Una, mărturisim noi în Crez, dar ca să nu existe vreo îndoială cu privire la orice altă grupare ce se declară biserică, Sfinții Părinți ne-au lăsat condiția Sobornicității. Adică, suntem una peste tot în lume prin faptul că ne recunoaștem ca fiind Una, separată, deosebită, unită prin mărturisire și recunoaștere reciprocă a tuturor episcopilor și preoților săvârșitori ai lucrării sfințitoare primite de la Sfinții Apostoli, pentru care numim Biserica noastră și Apostolică.
Sobornicitatea este criteriul fundamental prin care se păstrează Biserica. Oricine nu se află în Sobor, se desprinde de Biserică, pierzând harul. Argumentul cum că "și ei sunt, pentru că au fost" este antievanghelic, după cum răspunde Apostolul Ioan: "de la noi au ieșit, dar nu erau de-ai noștri" - (I Ioan, 2,19).
Nimic nu urăște diavolul mai mult ca sobornicitatea. De s-ar ruga toți oamenii neîncetat, dar fără să fie uniți între ei, diavolul nu doar că nu s-ar tulbura, dar ar si bate din palme…
Fără unitatea credinței, pe care o cerem la Sfânta Liturghie, rugăciunile nu au nici o valoare. De aceea diavolul dezbină Biserica și însuflă apariția sectelor, așa-ziselor biserici încurajate și protejate de legile lumii.
Și pentru că dracul maimuțărește tot ce face Dumnezeu, replica dată Sobornicității Bisericii este Globalismul. Universalitatea credinței este înlocuită de universalitatea Banului. În acest mod Mamona va pune stăpînire pe lume și va cere slujire și închinare ca un dumnezeu.
Astăzi, ca niciodată, Sobornicitatea Bisericii lui Hristos este atacată, nu de cei din afară, ci de către cei dinăuntru. Să ne păzim ca nu cumva, crezând că aducem slujbă lui Dumnezeu, să ne pomenim că luptăm împotriva Lui.
☦️ Ieromonah Savatie Baștovoi ☦️