Sfântul Efrem Sirul
,,Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista
Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem.
Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători.
Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui și trebuie să răbdăm tot.
Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce?
Pentru viața pe care a avut-o în trecut și pentru tinerețea ușuratică. Mândria noastră este asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricât de ușor, atunci este gata să sară și să-i sfâșie pe toți. Dar este de datoria ta să o împingi și să nu o lași să iasă.
Chiar daca cineva te-a supărat și te-a mâniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel și spune-i mândriei tale: „Stai acolo și nu ieși!”. Și-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blândețe. Astfel se dobândește smerenia.
Aceasta este și mucenicia cea fără de sânge. Sfinții Mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros și nu doar pentru o perioadă de un an sau doi, ci pentru întreaga viață.
Iar dacă Domnul va îngădui mari suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vladica, trebuie să-ți imaginezi că mergi la moarte pe Golgota.
Înainte de moartea sa (a lui Vladica) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne așteaptă, pentru că la un moment dat a zis:
„Iar voi înca este posibil să suferiți. Și, de va veni această vreme să nu va înfricoșați, ci să mergeți la moarte pe Cruce cu mare curaj, și cu pieptul deschis, neavând nici o îndoiala și nepărându-vă rău pentru nimic.
Să primiți totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina și vă va întări și voi veți rezista. Iar dacă în gândul tău vei renunța la Cruce, dacă se va strecura îndoiala
și vei fugi fiindu-ți frică pentru tine și pentru cei apropiați ai tăi, să știi că-n acea clipă va interveni puterea demonică, Harul se va îndepărta de tine, și nu vei face față suferințelor.
Trebuie să fii conștient de faptul că ți-a venit ceasul când trebuie să-ți mărturisești credința și devotamentul față de Domnul.
Să mergi la moarte cum făceau Sfinții Mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simțeau durerile, iar dacă le simțeau, atunci înțelegeau că ele sunt trimise pentru curățirea de păcatele de mai înainte.
Cereți-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii și pentru cei apropiați, însă nu vă speriati, deoarece prin suferințele noastre, îi vom ajuta și Domnul îi va milui pe ei.
Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi“.
Vlădica Antonie Mărturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov și Golânsk (1889-1976). Extras din cartea Sa ,, Calea rugăciunii lăuntrice. Manualul isihiei".