POARTĂ-ȚI CRUCEA CU RĂBDARE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

Poartă-ți crucea, nu mai protesta,
Nu râvni o cruce mai ușoară,
Du-o cu răbdare-n viața ta,
Chiar de umărul o să te doară.

Pe Hristos, ce crezi, nu L-a durut?..
Însă mântuirea e prin Cruce:
A răbdat, și astfel a putut
Omenirea-n ceruri a o duce!

Dacă ai primit-o, ce înseamnă,
Oare nu ți-e dată pe măsură?..
Domnul poruncește, nu îndeamnă,
Să ne ducem crucea fără ură.

Du, creștine, du privind în jos
Greutatea care te strivește,
Iar când vei ajunge la Hristos,
Vei fi răsplătit împărătește!

Ne așteaptă îngerii cu flori,
Curioși să vadă ce-o să fie
Cu acei creștini biruitori
Care au luptat cu bărbăție.

Ne așteaptă sfinții ce-au ajuns
În Împărăția minunată,
Curioși să vadă ce răspuns
Vom primi și noi la judecată.

Undeva, în cerul cel de sus,
Ne așteaptă Maica noastră bună,
Mijlocind la Fiul Ei Iisus
Să ne-ajute să luăm cunună.

Când ne va blagoslovi zâmbind,
Răsplătindu-ne bogat pe fiecare,
Vom primi cununile gândind
Că am dus în viață cruci ușoare..

Întâmpinare

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Era-n Ierusalimul de-altădată,
Un drept ce-n frica Domnului trăia,
Ducând o viață sfântă, fără pată,
Ce ne-ncetat la templu se ruga.

Dar sufletu-i ardea de nerăbdare,

Și sta umbrit de Duhul cel Preasfânt,
Și-L aștepta tăcut în sărbătoare,
Pe Domnul să coboare pe pământ.

Bătrânul cel cu mâinile bătute
De-ale metaniilor sfinte osteneli,
Proorocind de cele neștiute,
Tot aștepta, privind spre nicăieri.

"Fă-Ți milă, Doamne Bun de mine,
De ochii mei ce freamătă bătrâni,
Că m-am smerit de-atâția ani de zile,
Să Te aștept, să vii să Te întâmpin!"

Văzând-o pe Maria cea Curată,
Lumina cea mai albă dintre toate,
Bătrânu-ncet se-apropie îndată,
Că rugile i-au fost azi ascultate.

Văzându-L pe Hristos scăldat în slavă,
Darul cel mai de preț mult așteptat,
Plângând L-a luat în brațe fără grabă,
Și-mbrățișându-L, așa I s-a rugat:

”Stăpâne, slobozește-acum în tihnă,
Pe robul Tău după al Tău cuvânt!
De-acuma pot să intru în odihnă,
Văzut-am Mântuirea pe pământ!

Ce-ai pregătit-o Tu din veșnicie,
Lumina Ta și Mântuirea mea,
'Naintea tuturor mereu să fie,
Și-n veci să biruiască voia Ta!

Lumina Sfântă, tuturor crezare,
Și Slava Israelului iubit,
La fel și pentru neamuri ea răsare,
Și luminează fără de sfârșit!”

Iar Iosif și Maria cu uimire,
Cuvintele lui Simeon sorbeau,
Ce-adevereau adânca tăinuire,
Ce amândoi în inimi o purtau.

Bătrânul cel cu dar de proorocire,
Cu lacrimi templul dulce tămâiază.
Și-apoi Mariei, înspre întărire,
Vorbind-i blând, așa o înștiințează:

"De Dumnezeu slăvită Născătoare,
Ce lumii Mântuirea i-ai adus,
Sufletul tău de maică iubitoare,
De-o sabie, îți spun, va fi străpuns!

Că Fiul Sfânt o să se dea la moarte,
Înconjurat de șerpi și de păgâni,
El cu-a Sa moarte din păcat ne-o scoate,
Dar cu dureri cumplite-o să te-ngâni.

Chiar dacă într-o zi va sta pe-o cruce,
Și trupu-I sângerând va fi străpuns,
Va învia și-n slava Lui cea dulce
Va birui iadul cel nepătruns.

Că Îl născuși, Preasfânto, fără chinuri,
Dar El se dă la chinuri pentru lume,
Nu voi, Marie bună să te tulburi!
Ai să te bucuri iar la bună vreme!"

La templul sfânt astăzi e Sărbătoare!
Hristos Se poartă-n brațele bătrâne,
Iar Simeon stă azi spre-ntâmpinare,
Ca mărturie pentru-ntreaga lume.

(Alexandra Nicolae)

Sursa 

Alexandra Nicolae

SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ - SUFLETUL OMENESC ȘI PUTEREA PREOȚIEI DE A-L VINDECA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Într-adevar, sau ne tăinuim în chip josnic păcatele, ascunzându-le în adâncul sufletului, ca pe niște buboaie tainice și rușinoase, ca și cum am putea să ni le ascundem de ochiul cel mare al lui Dumnezeu și de judecata Lui, dacă ni le ascundem de oameni, sau căutam să ne dezvinovățim păcatele, scornind cuvinte de apărare pentru patimile noastre (Ps. 140, 4); sau ne astupăm auzul, ca o viperă surdă, care-și astupă urechile (Ps. 57, 4) și ne ambiționăm să nu ascultăm de glasul celor ce ne sfătuiesc, ca să nu fim vindecați cu doctoriile înțelepciunii cu care se vindecă sufletul bolnav; sau - culmea ticăloșiei - cei mai cutezători și mai îndrăzneți dintre noi nu ne rușinăm defel de păcat, nici de cei care caută să ne vindece de păcat, ci ne îndreptăm, cu capul descoperit, cum se spune, spre orice nelegiuire.

Ce nebunie ! Sau ce alt nume ar fi mai potrivit unei astfel de purtări ? Prigonim ca pe niște dușmani pe cei pe care ar trebui să-i iubim ca pe niște binefăcători. Urâm pe cei care ne mustră la porțile cetății și ne scârbim de cuvântul cuvios (Amos. 5, 10). Ne gândim să facem rău celor ce vor să ne facă bine, când de fapt prin asta ne facem noua însine mai cu seamă rău, precum cei care-și mușcă trupul, socotind ca-l mușcă pe-al vecinului.

Preoția însă se străduiește să vindece pe omul cel ascuns al inimii, dă lupte cu cel ce se războiește și se luptă împotriva noastră înlăuntrul sufletului nostru (Efes. 6, 12), care face - grozăvia grozăviilor - din noi înșine arme împotriva noastră (Rom. 6, 13), ca să ne dea morții păcatului.

ECUMENISMUL CAPCANA A IADULUI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

Cata dreptate are Sfantul Parinte, Iustin Parvu, cand spune: "Preotul care nu vorbeste credinciosilor despre ecumenism si cip, slujeste degeaba. Calugarii care nu le spun celor care vin in Manastiri, despre ecumenism si cip, vor pierde totul, adica, isi pierde sufletele!" De retinut, ca tot Sfantul Parinte, Iustin Parvu, a mai zis: "Cand se vor schimba slujbele in Biserica Ortodoxa, sa nu mai intrati in ea!" Iar Iisus Hristos zice: "Iata v-am spus voua de mai inainte" (Matei 24:25). Un mare pericol care pune in pericol mantuirea oamenilor este inselarea subtila a ecumenismului prin care profetul mincinos, Papa, pregateste distrugerea Ortodoxiei si pregatirea pentru incoronoarea Antihristului ca lider mondial.
Cei care poate inca nu cunoasteti acest pericol al ecumenismului este foarte important sa cititi sa aflati ca sa înțelegeti ce vremuri inselatoare traim.
In perioada aceasta in unele Biserici ortodoxe se fac rugaciuni comune cu cei de alte credinte (adica sectanti, eretici, monofiziti, catolici, greco catolici, protestanti, etc.) si aceasta este impotriva Canoanelor Sfintilor Parinti si impotriva Adevarului, adica, impotriva lui Dumnezeu. Noi trebuie sa nu fim de acord cu asa ceva, pentru ca, incet incet ne pierdem credinta cea Adevarata si apoi si sufletul.
Ieromonah (preot calugar) Vasilisc Hristea.


                                                              SFATUIRE
                                                       DUHOVNICEASCA

▪ 1. Crestinii ortodocsi marturisesc in Crez ca sunt fii ai unei Singure Biserici Ortodoxe, cea Sfanta, Soborniceasca si Apostolica, al carei singur Cap este Hristos
Dumnezeu-Omul. Nu pot fi alte „credin-te“ mantuitoare, fiindca, numai Hristos este

Nu pot fi doua sau mai multe „biserici surori“ precum nu sunt mai multi hristosi, fiindca, numai Unul Hristos s-a rastignit pe Sfanta Cruce. Asadar, orice religie, cult, „consiliu ecumenic” sau „biserica“ din afara Ortodoxiei sunt socotite de către Sfintii Parinti drept erezii; iar ereziile nu sunt biserica si nici nu pot fi in veac biserici ale mantuirii.Calea, Adevarul si Viata.

▪ 2. Ecumenismul, prin dorinta sa de a strange laolalta toate religiile lumii, il pune pe Hristos alaturi de ceilalti dumnezei ai celorlalte (ne)credinte. Prin „re-
conciliere“ si „toleranta“ ecumenismul ignora Sfanta Cruce, huleste fecioria Maicii Domnului si neaga fatis Sfanta Treime, impotrivindu-se prin acestea cuvintelor apostolesti, care marturisesc ca in Ortodoxie este doar un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez (Efeseni 4:5).

▪ 3. Ecumenismul inseala pe ortodocsi

chemandu-i sa se roage, sau sa faca slujbe religioase, sau sa se impartaseasca impreuna cu netrebnicii eretici si pagani, ridicandu-se astfel impotriva celor Sapte Soboare a Toata Lumea la care Sfintii
Parinti au randuit pentru vesnicie Sfinte Canoane ce marturisesc: „Episcopul, sau
preotul, sau diaconul care numai s-a rugat cu ereticii – sa se afuriseasca, iar daca
le-a ingaduit ereticilor sa lucreze ceva ca si clerici, sa se cateriseasca“ (Canonul 45) al Sfintilor Apostoli).

▪ 4. Ecumenismul, prin intemeierea „Consiliului Ecumenic al Bisericilor“,

doreste sa inghita in chip viclean Biserica lui Hristos, prin chemarea Ortodoxiei la falsa unire cu mincinoasele „biserici“ apostate, religii pagane si culte eretice; ecumenismul impaca fatarnic toate
„dumnezeirile“ si cutează sa amestece
In acest sincretism chiar invatatura ortodoxa despre Hristos, Prin aceste unselari. C.E.B. doreste sa se impuna lumii ca o noua „biserică“ supranationala, supra-
confesionala si universala, spre a inlocui in constiinta ortodocsilor adevarata Biserica si adevarata invatatura a lui Hristos.

 
▪ 5. Ecumenismul nesocoteşte si desfiinteaza Sfintele Taine ale Bisericii zicand ca si catolicii, monofizitii, armenii, protestantii, coptii, au aceleasi „taine” ca si ortodocsii. Fratilor, numai in Biserica Ortodoxă lucreaza Duhul Sfant pentru ca
numai Ortodoxia a pastrat invatatura Iui
Hristos neschimbata şi are nerupta continuitatea Harului daruit Sfintilor Apos-
toli la Cincizecime. Numai la ortodocsi
vine de Inviere Sfanta Lumina la Ierusalim, numai in Ortodoxie sunt Sfinti cu Sfinte moaste.

 
▪ 6. Ecumenismul inseala pe ortodocsi, zicandu-le prin „teoria ramurilor“, ca fiecare credinta, orice religie, sau cult, au aceeasi radacina si toate detin o particica de adevar, iar prin unirea tuturor in ecumenism se va obtine „adevarata credinta“ cu adevarul „reintregit“. Aceasta ar insemna ca Hristos nu este singurul Dumnezeu, nu intrupeaza tot Adevarul si ca Biserica intemeiata de El nu poate calauzi sufletul omului botezat la sfintenie, la mantuire, la viata vesnica in imparatia Cerurilor.

 
▪ 7. Ecumenismul tradeaza Ortodoxia
voind s-o atraga intr-o unire cu credintele pe care Sfanta Biserica le-a osandit acum sute de ani. Ortodocsii primind
ecumenismul, aluneca incet in rele pogoraminte in care invataturile ortodoxe
sufera schimbare – rastalmacirea invataturilor de credinta, cenzurarea Sfintelor Scripturi, schimbarea sfintelor slujbe si randuielilor bisericesti -, pentru a nu „supara“ celelalte credinte apostate, eretice si pagane din „Consiliul Ecumenic“.

 
▪ 8. Ecumenismul vorbeste despre o
libertate fara de Cruce, propovaduieste o iubire fara dreptatea sfintelor porunci, planuieste unirea credintelor in diversitatea dumnezeilor. Ecumenismul este o
globalizare religioasa ce nu vede omul drept chip al lui Hristos, de aceea cand vorbeste despre Hristos, ecumenismul il
Infatiseaza în chip tainic pe Antihrist.

 
▪ 9. Venirea ecumenismului a fost proorocita de Sfintii Apostoli: „Duhul grăieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi,
unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor, prin fatarnicia
unor mincinosi, care sunt infierati în cugetul lor“. (1 Timotei 4:1). Ecumenismul nu arata celor din afara Bisericii Ortodoxe calea catre adevarata pocainta, nu
cheama neortodocsii la Sfântul Botez cel in numele Sfintei Treimi, ci ii intareste pe eretici si pagani a ramane in necredinta si razvratirea lor, amagindu-i ca ar fi si ei „biserici“ şi ca ar avea parte de mantuire.

▪ 10. Ecumenismul, prin ereticele sale invataturi privind unirea interreligioasa si credinta intr-un „dumnezeu universal“,
arata asemanare cu gandirea si lucrarea
masoneriei. In fapt; amandoua imbratiseaza caderile umanismului, prin care se pregateste imparatia si ridicarea templului lui Antihrist; au aceiasi conducatori
ce lupta pe dinlauntru Biserica - prin departarea turmei lui Hristos de Adevarul
credintei –, iar pe dinafara ecumenistii
rup portile Bisericii spre amestecarea ortodocsilor cu toti nebotezatii, cu schismaticii, cu ereticii si paganii.

▪ 11. Prin iubirea toleranta fata de „minoritatile sexuale“ (lesbiene, homosexuali,transsexuali) si a impunerii preotiei femeilor, ecumenismul se ridica impotriva 
transsexuali) si a impunerii preotiei femeilor, ecumenismul se ridica impotriva randuielilor Sfintilor Apostoli, impotriva a toata Ortodoxia, Aceasta este adevarata „infratire“, asa arata razvratirea patimasa

cu care ecumenismul loveste impotriva dragostei rastignite a lui Hristos.

▪ 12. Aceasta erezie ce sade in spatele unirii tuturor credintelor eretice – ecumenismul – se doreste a fi crezut drept „biserica“ deasupra „bisericilor“, cult peste toate cultele, religia religiilor, aratandu-se a fi de fapt noua religie ce va
sluji in noul templu din apropiata imparatie a lui Antihrist.


Ecumenismul prin lucrarile sale este antiortodox, antibise-ricesc si apostatic, pregatind venirea lui
Antihrist. Iar amagitorii care lupta dinlauntru Biserica Ortodoxa sunt ortodocsii ecumenisti care se impotrivesc invataturilor Sfintilor Apostoli si predaniiior Sfintilor Parinti, fiindca, „Cei ce sunt in Biserica lui Hristos apartin adevarului iar cati nu apartin adevarului, nu sunt nici in Biserica Domnului nostru Iisus Hristos“.

Te-ai împărtăşit?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

         O, ce mare dar! Câtă bunăvoinţă din partea lui Dumnezeu! Ce iubire de nedescris a Dom­nului! Ai devenit hristofor şi teofor! În vinele tale curge Sângele Mântuitorului Hristos! Nu există nimic mai sfânt decât clipa aceasta. Deci, stai liniştit într-un colţ al bisericii şi gândeşte-te la marea cinste pe care ţi-a făcut-o Dumnezeu. Gândeşte-te pe Cine ai în inima ta.

Și lasă-ți inima să se reverse în mulţumire față de Domnul tău. Şi momentul acesta este foarte potrivit ca să Îi spui Marelui Oaspete al inimii tale toate cererile tale. Orice probleme ai, orice te preocupă pe tine şi pe apro­piaţii tăi, spune-I în această clipă Iubitului Iisus al inimii tale. Te va asculta şi va îndeplini cererile tale.

Dar credinciosul care s-a împărtăşit trebuie să îşi pe­treacă şi restul zilei cu atenţie, cu multă rugăciune, cu gânduri evlavioase, cu o anumită reculegere dacă poate si cu multă recunoştinţă fată de Domnul.
Frate, dacă ne împărtăşim aşa, atunci sufletul nostru se sfinţeşte, puterea răului va slăbi înlăuntrul nostru şi inima noastră va renaşte. Atunci vom rămâne aproape de Domnul. Vom fi uniţi cu El, aşa cum el ne-a asigurat şi vom deveni moştenitori ai Împărăţiei cerurilor şi ai fe­ricirii veşnice, când vom pleca din lumea aceasta.

„Preasfântul Trup al lui Hristos primit cu vrednicie este pe de o parte armă pentru cei care se luptă, iar pe de alta este revenire a celor răniţi, pe bolnavi îi întăreşte, pe cei care Îl iubesc pe Hristos îi bucură, bolile le vindecă, sănătatea o păzeşte, prin El devenim mai dornici a ne în­drepta, mai răbdători în suferinţe, mai calzi în iubire, mai abili în cunoaştere, mai doritori de ascultare, mai ageri la lucrarea harismelor, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu cei care nu se împărtăşesc cu vrednicie’’ (Sfântul Grigorie Teologul)

„Acesta este mântuirea sufletelor noastre: cu El se bucură sufletul, se împodobeşte, se încălzeşte – acest Sân­ge ne face mintea mai luminoasă chiar şi decât focul, el ne face sufletul cu mult mai frumos decât aurul. Cei care se împărtăşesc cu acest Trup stau lângă îngeri şi arhan­gheli şi puterile de sus, pentru că sunt îmbrăcaţi cu aceas­tă haină împărătească şi au cu ei armele duhovniceşti, însă eu nu am spus care este cea mai mare harismă primită: cei care se împărtăşesc, Îl au în ei pe Împăratul În­suşi.” (Sfântul loan Gură de Aur)

Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească.

Despre Sfanta Cruce

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Crucea este un simplu semn ?

- Crucea nu este un simplu semn, ci un semn insotit de putere, precum s-a dovedit inca din Vechiul Testament, cand Moise se ruga cu mainile ridicate in semnul Sfintei Cruci.

Iar : "Cand isi ridica Moise mainile, biruia Israel, iar cand isi lasa el mainile, biruia Amalec " ( Iesire 17, 11).

Sfantul Apostol Pavel zice :

" Cuvantul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu " ( I Corinteni 1, 18 ).

Crucea este semnul biruintei, care se va arata pe cer la sfarsitul veacurilor.

" Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului in putere si slava multa " ( Matei 24, 30 ).

Ce semnificatie mai poate avea Sfanta Cruce ?

- Sfanta Cruce mai poate avea semnificatia de altar, cel mai sfant altar pe care s-a adus cea mai sfanta jertfa.

"Altarele Tale, Doamne al puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu " (Psalmul 83, 4)

Crucea poate fi vrajmasa lui Hristos, asa cum se spune uneori?

- Crucea nu poate fi vrajmasa lui Hristos, ci, dimpotriva, textul Sfintei Scripturi ne spune ca Mantuitorul a veni ca :

" Sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un singur trup prin cruce, omorand prin ea vrajmasia " ( Efeseni 2, 16 ).

Ce inteles mai poate avea crucea ?

- Crucea mai poate avea inteles de suferinta, dupa cuvantul Mantuitorului :

" Daca vrea cineva sa vina dupa Mine,sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie " ( Matei 16, 24 ).

Putem sa ne luam noi insine crucea suferintelor de buna voie ?

- Noi suntem chiar sfatuiti sa ne luam crucea suferintelor de buna voie, daca vrem sa fim ai lui Hristos, pentru ca :"Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele " ( Galateni 5, 24 ).

Ce se intampla daca nu ne luam crucea suferintelor infranarilor de buna voie ?

- Daca nu ne luam crucea infranarii de buna voie, vom purta crucea grea a mustrarilor de constiinta pentru pacatele savarsite, prin neinfranare si lipsa de rabdare, ca si bogatul nemilostiv care striga :

" Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie " (Luca 16, 24 ).

Dar Crucea, pusa de Dumnezeu pe umerii nostri, cum trebuie sa o intelegem ?

- Crucea, pusa ca suferinta de Dumnezeu pe umerii nostri trebuie sa o intelegem ca un medicament vindecator al pacatelor, precum i s-a dat chiar si Sfantului Apostol Pavel :

" Si pentru ca sa nu ma trufesc cu inaltimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanii, sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc " ( II Corinteni 12, 7 ).

Si ca un prilej de intarire in credinta, asemenea crucii pusa pe umerii lui Iov, fapt constatat si de Psalmist, care zice :

" De multe ori s-au luptat cu mine, din tineretile mele, si nu m-au biruit " ( Psalmul 128, 2 ).

Daca e grea crucea suferintelor luate de bunavoie, crucea suferintelor ca urmare a faradelegilor e groaznic de chinuitoare.

Câte nume se pun copiilor la Botez?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".La Botez, copilul primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet



           La Botez, copilul primeşte un singur nume, căci şi omul are o singură naştere şi un singur suflet. Numele de Botez reprezintă sufletul omului unit cu Dumnezeu prin Botez, prin credinţă dreaptă şi fapte bune.
Este oprit a se pune copiilor două şi chiar trei nume la Botez, după moda de astăzi a lumii. Numele unui sfânt, care se dă copilului la Botez, îl face pe noul botezat ucenicul acelui sfânt al cărui nume îl poartă. Prin aceasta, sfântul devine rugător, ajutător şi protector al copilului creştin înaintea lui Dumnezeu, atât în această viaţă, cât şi după moarte şi la înfricoşătoarea Judecată de Apoi. Un creştin fără nume de sfânt în viaţă rămâne fără protector şi mijlocitor permanent la Dumnezeu. Şi ce este mai rău decât aceasta?
Numele cele mai potrivite pentru fetiţe este numele Maicii Domnului, al Sfintei Ana şi ale sfintelor muceniţe şi cuvioase din calendar. Iar pentru băieţi, numele cele mai frumoase este cel al Sfântului Ioan Botezătorul, ale Sfinţilor Apostoli, urmate de numele sfinţilor ierarhi, mucenici şi cuvioşi, dintre care unii s-au nevoit pe pământul ţării noastre şi se roagă pentru noi toţi.
Să li se pună copiilor nume de sfinţi din calendarul nostru ortodox, de obicei numele sfântului din ziua naşterii pruncului sau din zilele dinainte sau de după ziua naşterii, cum doresc părinţii, rudele şi preotul de parohie, care este şi duhovnicul familiei. Se mai poate pune numele al cărui hram îl are biserica de care aparţine copilul sau nume de sfinţi români, ierarhi, mucenici şi cuvioşi. Se mai obişnuieşte a se pune primilor copii şi numele părinţilor care i-au născut sau i-au botezat.
În nici un caz nu se pun nume de sfinţi catolici, nume de protestanţi, de sectanţi, de artişti sau nume păgâne, luate de la popoarele nebotezate, care nu cred în Hristos. Nu se pun nume de animale, de păsări, de eroi necreştini şi nume de zei, precum Afrodita, Venera etc.
Este păcat să dăm copiilor nume străine de Hristos, în loc să le punem nume de sfinţi care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi se roagă neîncetat în ceruri pentru noi.
Numele copilului dat în clipa scufundării întreite în apa Botezului nu mai poate fi schimbat decât la tunderea în călugărie, care se mai numeşte şi al doilea botez.
,,Călăuză ortodoxă în familie şi societate "

..arhim. Ioanichie Bălan

grafica Aida Suster, terapeut prin artă la Spitalul de Psihiatrie Botoșani

Teodor Ciurariu

SUNT ORTODOX!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Eliana Popa

Sunt Ortodox de când sunt eu,
Şi-aşa a fost tot Neamul meu
Și cât sunt eu de păcătos,
Tot nu mă lepăd de Hristos.

Păşesc pe drumul cel mai strâmt
Şi nu mă las deloc înfrânt.
Şi trec prin viață bucuros
Căci lângă mine stă Hristos!

Strămoşii mei trăiesc prin mine
Chiar dacă zac în țindirime,
Căci lege am din moşi strămoşi
Să nu mă-nchin la alți hristoşi!

Ei mi-au lăsat o lege vie
E Sfânta mea Ortodoxie,
Adusă pe-un picior de plai
Să-mi poarte paşii către Rai.

Un Sfânt Apostol a venit
Şi pe Hristos ni L-a vestit
Ca Dumnezeu Mântuitor
Aici în Sciția Minor!

Iar astăzi tu, popor al meu,
Vrei să ți-L vinzi pe Dumnezeu?
În tot acest pământ frumos
Nu mai e loc pentru Hristos?

Cazi în genunchi nu te-nălța!
Ridica-ți crucea chiar de-i grea.
Cum au făcut strămoşii sfinți,
Cum au făcut ai tăi părinți!

Când Domnul se va arăta
Şi va veni în Slava Sa,
Cu Sfintii şi Martirii Săi,
El te va judeca prin ei.

Ce vei răspunde tu, ca neam,
Unui Ştefan sau Brâncovean?
Unui martir sau cuvios
Care-a murit pentru Hristos?

De spui român, spui Ortodox
Şi țara mea-i a lui Hristos
Şi-L rog pe Bunul Dumnezeu
Să vindece poporul meu!
Amin.

din volumul de poezii,, Cu Hristos pe drumul Crucii"

RUGĂCIUNE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

   .Doamne Sfinte , te rog din suflet ajuta-ma sa imi indeplinesc toate planurile, caci stiu Doamne ca in puterea Ta stau toate si fara ajutorul Tau nu pot face nimic. Recunosc Doamne ca mult Ti-am gresit si ca nesabuit om am mai fost , dar Te rog din suflet iarta-ma si ajuta-ma . Ajuta-ma desi stiu si cunosc ca planul Tau poate e diferit de ceea ce imi doresc eu, si poate ceea ce imi doresc nu este cel mai bun lucru pentru mine, caci Tu Doamne Sfinte stii cel mai bine ce e cel mai potrivit si cel mai bun pentru fiecare dintre noi, si pentru fiecare dintre noi, inclusiv pentru mine, ai pregatit cel mai frumos lucru posibil, cea mai buna si frumoasa viata posibil, mai frumoasa decat mi-o pot crea eu singura cu voia Ta, mai buna si mai frumoasa pentru simplu fapt ca Tu ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami, Tu esti nelimitat in putere, frumusete, cunoastere, si in toate cele, iar eu nici cu gandul nu gandesc la toata Infinitatea care esti. Dar Te rog Doamne Sfinte, macar ajuta-ma sa cunosc Voia Ta si sa cresc. Amin

"Ştii, Dumnezeu este pretutindeni prezent, aude rugăciunile tuturor, şi ale episcopului, şi ale preotului, şi ale monahului, şi ale oricărui mirean. Aude toate cererile noastre. Asta o spun nu pentru ca aş fi citit-o undeva, ci pentru că o cunosc din însăşi experienţa mea. Îi spuneam lui Dumnezeu:

- Nu ştii Tu ce vreau eu...

- Ştiu, răspunde Dumnezeu, dar n-a venit încă ceasul să primeşti.

Înţelegi? Dumnezeu ştie şi cum, şi când să lucreze pentru mântuirea noastră."

De ce aprindem lumânări la slujbe sau când facem rugăciuni?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

                                          

Lumânarea simbolizează jertfa de sine, transfigurarea, transformarea în lumină prin ardere de sine, ceea ce reprezintă calea împlinirii noastre si a desăvârsirii. Ca si semnul Sfintei Cruci, lumânarea este un semn distinct al crestinului, ea sintetizând esenta credintei noastre, aceea că nu există altă cale de împlinire, de mântuire, decât cea a jertfei. Jertfa se află la temelia vietii, nimic nu se poate realiza decât prin jertfa de sine. Ca si lumânarea, omul se poate si el transforma în lumină, se poate îndumnezei prin ardere de sine. Apoi, lumânarea este jertfa curată pe care o aducem noi lui Dumnezeu. De aceea însotim rugăciunile noastre pentru cei vii ca si pentru cei morti de aprinderea lumânărilor în biserică, la mormintele celor dragi sau în casele noastre.

Lumina este semn al prezentei lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este lumină, mergem la Dumnezeu cu lumină. Lumânarea este, în acelasi timp si o mărturisire a faptului că cel care aprinde lumânarea este iubitor de lumină, a ales calea luminii nu pe cea întunericului, a ales si iubeste faptele ce se săvârsesc la lumină nu pe cele care se fac pe ascuns, în întuneric, se închină lui Dumnezeu care este lumină si se leapadă de stăpânitorul întunericului si de lucrurile ce se fac la întuneric. Este foarte important de semnalat că omul aprinde lumânarea când se îndreaptă spre Dumnezeu sau când face lucruri legate de Dumnezeu, când face lucruri bune. El nu aprinde lumânarea atunci când săvârseste lucruri de care se rusinează, lucruri îndoielnice, lucruri lumesti.

(Ghidul practic al crestinului ortodox, Editura Bizantină, 1997, p. 8)

Sursa: http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-aprindem-lumanari-la-slujbe-cand-facem-rugaciun

PUTEREA CREDINȚEI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

    În anii studenției mele (eu studiam Teologia la București), am ajuns la Iași căutând în disperare o persoană. Am intrat la Cuvioasa la Mitropolie, am sprijinit fruntea pe raclă și am rugat-o cu toată smerenia mea: "Te rog, ajută-mă să o găsesc"! În maxim șapte minute eram în casa acelei persoane! M-am înspăimântat văzând cu ce viteză te-ajută sfinții dacă li te rogi cu credință! Mi-am zis eu: "Vai de mine, am cerut un lucru banal, n-ar fi mai bine să cer sfinților de-acum har, credință și pocăință"?..
Într-o zi anul trecut, nu găseam niște foi ale parohiei. Documente importante.. Răscolisem toată casa. Nimic. Atunci mă duc la icoana marelui făcător de minuni Efrem cel Nou, și-i zic: "Sfinte Mare Mucenice, știu că ai ajutat și pe alții în astfel de necazuri, ÎN TINE ÎMI PUN NĂDEJDEA, AJUTĂ-MĂ TE ROG"! Poate nu mă credeți: a început să mă conducă așa, ca un gând duios: "Ia' caută tu în cutare mapă cu documente"! Eu răspund gândului: "Da' am căutat deja acolo".. Hai să mă mai uit o dată. Răsfoiesc, nimic.. Vreau să las mapa din mână.. Gândul mă certa: "Nu, nu, mai uită-te"! Îmi zic iar: "Bine, PENTRU ULTIMA DATĂ"! Când colo.. să cad jos: hârtiile mele erau acolo, între două țiple de plastic electrizate! Puteai să juri că nu-i nimic. Erau așa de unite între ele, că ziceai că-i o singură filă. Am mulțumit Sfântului Efrem cu multă recunoștință..

Mai demult mă rugam de dimineață. Eram rece ca butucul: nici o mișcare în inimă, nici un har de rugăciune.. Mă uit spre icoana Cuviosului Paisie Aghioritul, pe care îl am la evlavie, și vorbesc cu el: "Sfinte Paisie, dă-mi tu rugăciune, că nu reușesc să mă rog". În două-trei minute, mi-o ia inima la galop! Durere în suflet, pocăință, dor de Hristos - Dumnezeu, Iubitul sufletului meu.. I-am mulțumit Cuviosului Paisie: rugăciune i-am cerut, rugăciune mi-a dat!

Fraților, nu-i de glumă cu sfinții lui Dumnezeu.. L-au slujit cu credință, au suferit o viață întreagă pentru El, acum și Dumnezeu i-a preaslăvit cu mult, mult Har! Fiecare după viața lui.. Unul mai mult, altul mai puțin, dar toți au primit puterea facerii de minuni. Noi necredincioșii, la necazuri ce facem? În loc să-i chemăm pe cei care pot ÎNTR-ADEVĂR să ne ajute, ne milogim la oameni neputincioși și ne certăm între noi! Noi nu prea am înțeles că lumea veșnicei este cu ochii pe noi, și gata este să vină în ajutorul nostru.. Ei sunt Biserica Triumfătoare, au triumfat deja, sunt cu Hristos în Împărăția Tatălui Său, dar sunt cu ochii pe câmpul de luptă de-aici de jos, de pe pământ. Noi suntem Biserica Luptătoare, noi acum suferim răni de la "diavol și de la slugile lui", iar sfinții și îngerii sunt pregătiți să ne ajute! 

Păi ce-a zis Domnul, dragii mei?

 "..MARE BUCURIE SE FACE ÎN CERURI PENTRU UN PĂCĂTOS CARE SE POCĂIEȘTE"! Ați auzit? A fost omul rănit de diavol prin păcat, acum se ridică încetișor prin pocăință, iar Cerurile cerurilor sar în sus de bucurie! Saltă îngerii, râd sfinții de bucurie pentru noi!

Dragii mei, cu credința ortodoxă nu-i de glumă: ori crezi, ori nu. Dar vă sfătuiesc să începeți să credeți, că n-au fost proști oamenii timp de două mii de ani în care s-a scris Biblia, și sunt deștepți nenorociții din zilele noastre! Că spune Marele Teolog Ioan Evanghelistul: "Cele ce OCHII NOȘTRI AU VĂZUT ȘI MÂINILE NOASTRE AU PIPĂIT", acelea vă învățăm noi acum.
Dragii mei, eu am ales să cred în Dumnezeu, în Maica Sa, în Sfinții Îngeri și în Sfinții Bisericii Ortodoxe. O viață am și vreau să mi-o trăiesc AȘA, ÎN CREDINȚĂ!

 
Alegeți și voi, dar alegeți bine. Căci la moarte, alegerea aceasta a voastră va cântări mult: va cântări VEȘNICIA VOASTRĂ!

Slavă Sfintei Treimi, slavă Iubitului sufletului meu, Iisus Hristos Mesia Dumnezeu! 

Amin
Preotul Sorin Croitoru din Mantova, Italia

Calea rugăciunii lăuntrice

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Rugăciunile care, ridicându-se către Dumnezeu, nu au dragoste într-însele, rămân după ușă (nu ajung la Dumnezeu, nu sunt ascultate de El), pentru că numai dragostea deschide ușile rugăciunii."
Sfântul Efrem Sirul

,,Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista

Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem.

Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători.

Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui și trebuie să răbdăm tot.

Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce?

Pentru viața pe care a avut-o în trecut și pentru tinerețea ușuratică. Mândria noastră este asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricât de ușor, atunci este gata să sară și să-i sfâșie pe toți. Dar este de datoria ta să o împingi și să nu o lași să iasă.

Chiar daca cineva te-a supărat și te-a mâniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel și spune-i mândriei tale: „Stai acolo și nu ieși!”. Și-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blândețe. Astfel se dobândește smerenia.

Aceasta este și mucenicia cea fără de sânge. Sfinții Mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros și nu doar pentru o perioadă de un an sau doi, ci pentru întreaga viață.

Iar dacă Domnul va îngădui mari suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vladica, trebuie să-ți imaginezi că mergi la moarte pe Golgota.

Înainte de moartea sa (a lui Vladica) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne așteaptă, pentru că la un moment dat a zis:

„Iar voi înca este posibil să suferiți. Și, de va veni această vreme să nu va înfricoșați, ci să mergeți la moarte pe Cruce cu mare curaj, și cu pieptul deschis, neavând nici o îndoiala și nepărându-vă rău pentru nimic.

Să primiți totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina și vă va întări și voi veți rezista. Iar dacă în gândul tău vei renunța la Cruce, dacă se va strecura îndoiala

și vei fugi fiindu-ți frică pentru tine și pentru cei apropiați ai tăi, să știi că-n acea clipă va interveni puterea demonică, Harul se va îndepărta de tine, și nu vei face față suferințelor.

Trebuie să fii conștient de faptul că ți-a venit ceasul când trebuie să-ți mărturisești credința și devotamentul față de Domnul.

Să mergi la moarte cum făceau Sfinții Mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simțeau durerile, iar dacă le simțeau, atunci înțelegeau că ele sunt trimise pentru curățirea de păcatele de mai înainte.

Cereți-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii și pentru cei apropiați, însă nu vă speriati, deoarece prin suferințele noastre, îi vom ajuta și Domnul îi va milui pe ei.

Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi“.

Vlădica Antonie Mărturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov și Golânsk (1889-1976). Extras din cartea Sa ,, Calea rugăciunii lăuntrice. Manualul isihiei".

Rugaciune catre Sfantul Ioan Botezatorul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

O, Mergatorule inainte al Domnului si Botezatorule al lui Hristos, mari si multe sunt vredniciile date tie de la Dumnezeu, fiindca tu de proorocii cei vechi ai fost proorocit. Tu, dupa fagaduinta si proorocie ingereasca, te-ai si nascut. Numele tau prin cuvantul Arhanghelului Gavriil mai inainte s-a vestit; a ta numire cu minunea dezlegarii limbii tatalui tau s-a pecetluit. Tu, din copilarie, in pustie ai vietuit si, ca o pasare a cerului, desavarsit neagoniseala ai iubit, cu agurida si cu miere salbatica te-ai hranit.
Tu ai fost crinul cel cuvantator al vailor si al pustiilor, care in loc de podoaba hainelor, cu darul cel de sus imbracand trupul tau, cu peri de camila l-ai acoperit. Tu ai fost glasul care a strigat in pustie si calea Domnului o ai pregatit. Tu, cu duhul si cu puterea lui Ilie, in lume te-ai aratat si nelegiuirea lui Irod si a tuturor celor asemenea lui ai mustrat. Tu esti martorul cel preavestit al Preasfintei si de viata facatoarei Treimi. Tu pe Mantuitorul catre multimea popoarelor L-ai marturisit si cu degetul tau L-ai aratat pe Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii. Tu, de catre insusi Domnul, mai mult decat prooroc ai fost marturisit si dupa Nascatoarea de Dumnezeu, pe tine te credem a fi cel mai mare om nascut din femeie.

Deci, pentru toate aceste vrednicii si daruri, multimea popoarelor crestine te socoteste pe tine ca pe un mare prieten al lui Dumnezeu, care ai mare indrazneala catre El. De aceea si eu, smeritul si mult pacatosul, cu multa evlavie, cu durere de inima si cu lacrimi, te rog pe tine, dumnezeiescule Ioane Proorocule, sa-mi fii mie, pacatosului celui nemernic si cu totul neputincios, mare aparator si grabnic izbavitor de toate ispitele si incercarile acestea ale vietii de acum.

Roaga pe Preamilostivul Dumnezeu ca, cu a Sa nebiruita putere, sa ma pazeasca in toata vremea de primejdiile vazutilor si nevazutilor vrajmasi, sa ma sprijineasca cu a Sa mila la vreme de ispita si sa ma intareasca cu darul Sau, pentru rugaciunile Preasfintei si Preacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria, ca sa pot rabda pana la sfarsit toate necazurile, ispitele, durerile si suferintele, ca si intristarile veacului acestuia de acum. Si asa, prin mijlocirea sfintelor si preaputernicelor tale rugaciuni, sa dobandesc mila lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in ceasul cel de pe urma al sfarsitului meu. Amin!

HRISTOS VINE ATUNCI CAND II SEMENI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani

, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/

“Cu catva timp in urma m-am intalnit cu un parinte pe care il iubeam mult. 

Si l-am intrebat:

 – Gheronda, l-ai vazut vreodata pe Hristos?

 – Da, parinte, l-am vazut, a marturisit el cu frangere de inima, cu evlavie.

 – Gheronda, cum este Hristos?

 – Parinte, Hristos este asa cum Il prezinta Evanghelia, este neprihanit, bun, simplu si accesibil. – Si cand s-a intamplat aceasta, cand L-ai vazut? Aceasta a fost urmatoarea mea intrebare, plina de uimire.

 - Parinte, L-am vazut pe Hristos atunci cand am iubit fara sa astept nimic in schimb, a soptit Gheronda cu ochii plecati, care se umplusera deja de lacrimi de iubire netarmuita pentru Hristos. M-am golit ca om de mine insumi si m-am umplut cu Hristos. Am dat totul si nu am primit nimic de la oameni. Atunci vine El cand Ii semeni.

Aceasta fraza: „HRISTOS VINE ATUNCI CAND II SEMENI” s-a intiparit in adancul inimii mele. Da, iubirea adevarata este cea care stie sa se jertfeasca si sa piarda (tot ceea ce este lumesc – n.trad.). Ea da totul fara sa tina socoteala ce a dat. Ea se jertfeste ca sa traiasca celalalt. Ea este tradata, rastignita si totusi ea iarta. Iubirea stie sa spuna si sa inteleaga acestea: „ia raiul meu si da-mi iadul tau.” (din cartea „Viata fara retete” a parintelui Haralambie Papadopoulos).

                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                           Preot Ioan  

DREPT ESTI DOAMNE si NU EXISTA NEDREPTATE INTRU TINE! ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"... 

                  

🙏Bucuria mea, atunci cand Sfantul Ioan Botezatorul a iesit la propovaduire, tinutul Galileii, era carmuit de Irod Antipa, fiul acelui rege Irod care ucisese pruncii din Betleem, in vremea Nasterii lui Iisus Hristos. Irod Antipa si-a luat de sotie pe Areta, fiica unui rege arab. Dar Irod, rodul cel rau, odraslit din samanta cea rea, si-a alungat sotia legitima si a luat-o pe Irodiada, vietuind cu ea in chip nelegiuit, fiindca, Irodiada, era femeia lui Filip, fratele sau, care, era inca in viata. 

Sfantul Ioan Botezatorul, l-a mustrat in fata pe Irod, iar acesta l-a aruncat in temnita. In timpul unui ospat dat in Sevastia Galileii, Irod fiind beat, acesta a fost robit de dansul Salomeeiei si i-a promis ca-i va da orice-i va cere, pana la jumatate din regat. Salomeea a fost povatuita de Irodiada sa ceara capul Sfantului Ioan si sa-i fie adus pe o tipsie. Irodiada, a intepat cu un ac, de mai multe ori limba Sfantului Ioan, apoi capul l-a ingropat fara nici-o cinste.

 
Imparatul Areta, voind sa razbune cinstea fiicei sale, a pornit cu razboi impotriva lui Irod Antipa si l-a biruit. Caligula, imparatul Romei l-a trimis pe Irod in surghiun in Spania. Aici, Irod si Irodiada, si-au dus restul vietii in saracie si umilinte. Salomeea, smintita fiica a Irodiadei, care a cerut si a dobandit pe tipsie capul Sfantului Ioan Botezatorul, a vietuit in cetatea Lerida din Spania unde fusese surghiunita alaturi de Irodiada si Irod. Salomeea a vrut intr-o zi sa treaca raul Sikaris, care era inghetat. Dar gheata s-a spart, iar Salomeea, s-a afundat in apa pana la gat. Sloiurile de gheata ii strangeau grumazul, in vreme ce ea se lupta sa iasa din apa, zbatand din picioare precum jucase odinioara la curtea regelui Irod. Nu a putut sa iasa, dar nici nu s-a afundat mai mult, iar mai pe urma, un sloi de gheata i-a taiat capul. Apa a dus trupul la vale pe sub gheturi, iar capul Salomeei a fost dus Irodiadei pe o tipsie, precum ii fusese adus odinioara capul Sfantului Ioan Botezatorul. Iata dragii mei, cum moartea omului ia chipul pacatului sau. DREPT ESTI DOAMNE, si NU EXISTA NEDREPTATE INTRU TINE! 

                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🔔

O SĂRBĂTOARE-N FIECARE ZI!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
S-a dus Crăciunul, Anul Nou s-a dus,
Mai așteptăm Botezul lui Iisus,
Apoi vom continua să ne trăim
Aceleași vieți pe care ni le știm..

În orice an mă întristez la fel
Văzând că-ncet, încet uităm de El
Și ne întoarcem în cotidian
Cu-aceeași fugă oarbă după ban..

Aș vrea Crăciun în fiecare zi,
Sau Bobotează veșnic dacă-ar fi
Și n-aș mai vrea o clipă nicăieri
Fără lumina Sfintei Învieri..

O sărbătoare e un mare dar,
E-o clipă de sfințenie și har
În care bunul nostru Dumnezeu
Ne-arată cum se va trăi mereu

De vom trăi acum cu El în gând,
Luptând să nu Îl supărăm nicicând,
Dorind poruncile să-I împlinim,
Și încercând mereu să Îl slăvim.

Crăciunul, iată, a trecut de-acum
Și Anul Nou dispare-ncet în fum,
Dar noi cu Dumnezeu putem trăi
O sărbătoare-n fiecare zi!

O ZI DE SĂRBĂTOARE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

de Preot Sorin Croitoru

 
Dacă “sărbătoare”- înseamnă
Să bagi bine “la ghiozdan”,
Își doresc “creștinii” noștri
Muuulte sărbători pe an,

Că-i atât de bun purcelul
Când e rumenit frumos,
Și-i atât de fraged mielul
Întru slava lui Hristos..

Dacă “sărbătoarea” însă
E moment duhovnicesc
Când se-înalță mintea noastră
Spre Părintele Ceresc,

Sunt convins că le-ar mai ține
O fărâmă din popor:
“Noi cu sărbătoarea noastră,
Ei cu sărbătoarea lor!”

Nu uitați că sărbătoarea..
Are un SĂRBĂTORIT!
Când ciocnim și bem pahare,
La aceasta ne-am gândit?..

Ori Îl prăznuim pe Domnul,
Ori ne prăznuim pe noi.
Într-o zi de sărbătoare
Nu e loc de amândoi!

Părintele Serafim ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

Părintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…

„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi, stând în genunchi în faţa Icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care Însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi Ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de Har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre (tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – Cred întru Unul Dumnezeu…(o dată).

Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale sau te ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât: Doamne miluieşte, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.

După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, continuând aşa până la vremea somnului.

Iar când se va întâmpla cuiva să petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci poate să zică aşa: Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Şi apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci.”

Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului, este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine. Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate, după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea jertfe curate. Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul deasupra faptei bune a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul Scripturii, că tot cel ce cheamă Numele Domnului se va mântui (Fapte 2, 21).

Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să săvârşească rugăciunea lui Iisus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, povăţuind şi el acum pe alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în Biserică, acest strigăt să fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi curăţia.

..........................................................

"Atentie la duhul intristarii, caci aceasta da nastere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitatie, furie, invinuire, nemultumirea de propria soarta, ganduri de desfranare, schimbare permanenta a locului. Uneori duhul cel rau al intristarii pune stapanire pe suflet si il lipseste de umilinta si bunatate fata de frati si da nastere la repulsie fata de orice conversatie. Atunci sufletul evita oamenii, crezand ca acestia se afla la originea tulburarii sale si nu intelege ca pricina tulburarii sale se afla intr-insul.
Sufletul plin de intristare si parca scos din minti este incapabil sa accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau sa raspunda cu umilinta la intrebarile ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul caruia omul isi afla in curand mangaiere sufleteasca este smerenia inimii, asa cum ne invata sfantul Isaac Sirul. Aceasta boala este tratata cu rugaciune, abtinere de la graire in desert, lucru de mana, dupa puterile fiecaruia, citirea Cuvantului lui Dumnezeu si rabdare; caci el se naste din lasitate, trandavie si graire in desert”.

Sfântul Serafim de Sarov

CUVANT de INVATATURA despre TAIEREA IMPREJUR

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

   🙏 Bucuria mea, in a opta zi dupa Nasterea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a fost taiat imprejur, in conformitate cu Legea Vechiului Testament: ,,Cel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur in ziua a opta, sufletul acela se va starpi din poporul sau, fiindca, a calcat legamantul Meu" (Facerea 17:14). Sfintii Parinti, explica circumciderea Domnului, pentru ca peste veacuri, nimeni sa nu se indoiasca de faptul ca El si-a asumat cu adevarat trup omenesc si ca intruparea Lui nu a fost doar o iluzie asa cum invatau unii eretici. Taierea imprejur din ziua a opta, arata trecerea de la o stare carnala, la una spirituala si cu aceasta ocazie se punea si numele copilului. Ne intrebam: De ce a poruncit Dumnezeu sa fie taiat imprejur copilul, NEAPARAT in ziua a opta? Nu se putea oare, cu o zi mai inainte, sau cu o zi mai tarziu? Dumnezeu a hotarat sa fie taiat imprejur, copilul de parte barbateasca,  NEAPARAT in a 8-a zi de la nasterea oricarui copil, fiindca doar El stia ca un Creator si Atotstiutor ca atunci, in ziua a 8-a, viteza de coagulare a sangelui este cea mai mare din toata viata lui, deci, vindecarea este aproape instantanee, lucru descoperit de stiinta medicala tocmai acum, in zilele noastre. Si era nevoie de o vindecare rapida dupa taierea preputului copilului, fiindca, in Tara Sfanta, din cauza caldurilor mari, este pericol sa se infecteze rana. Iata deci, ca Biblia este in concordanta cu stiinta, si nu cum sustin unii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nici Biblia n-au citit-o si nici preot duhovnic nu au. Preotul duhovnic este calauza duhovniceasca a fiecarui suflet crestin ortodox, in drumul sau catre Hristos.      

                                                        Amin si Aliluia!

                                                                                                   Preot Ioan 🛎