Pagini

duminică, 5 februarie 2023

Vamesul si Fariseul sau Smerenia si Mandria

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



🙏 Bucuria mea, sa stii ca nu exista o ceata a fariseilor si una a vamesilor. In fiecare din noi este si ceva din fariseu si ceva din vames. De aceea, sa incercam sa cultivam si sa crestem "vamesul" din noi. Fariseul isi spunea virtutile, vamesul isi spunea pacatele. Unul isi spunea vrednicia, celalalt isi spunea nevrednicia. Sunt bune virtutile fariseului. Vamesul nu le avea, dar in lipsa lor avea smerenia. Cu imbinarea virtutilor fariseului si cu smerenia si cuvintele vamesului s-au nevoit calugarii de-a lungul veacurilor, fiindca, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", sunt cuvintele "rugaciunii neincetate", care isi au obarsia in cuvintele vamesului, spuse de Iisus. Fariseul s-a rugat cu mandrie si aroganta (de fapt nici nu s-a rugat, ci s-a laudat...), iar Vamesul, s-a rugat cu smerenie, cu umilinta si, mai ales, cu discretie. Sfantul Apostol Pavel, ne indeamna la smerenie cand spune: "Faceti-le pe toate ca si cum nu le-ati face, adica, discret, fara zgomot, fara vaicareala, fara sa atrageti atentia, cu deplina smerenie.

 Vamesul, cu toata pacatosenia pe care o marturisea (pacatosenie reala, poate!), s-a dovedit a fi smerit, s-a rugat fara zgomot, intr-un loc retras, fara a rosti vorbe multe si mari, ci, cu lacrimi, zicand doar: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!" Urmarea o stim din cuvintele Mantuitorului: Vamesul s-a intors la casa lui, mai indreptat decat fariseul. Cuvantul "indreptat" are aici sensul de mantuit. Madria, a prabusit pe Lucifer din Cer, iar Adam din mandrie a pierdut Raiul. In Pateric se spune ca un sihastru batran ii indemna pe toti asa: "Obisnuieste-ti inima, putin cate putin, sa zica despre fiecare dintre frati: Acesta ma intrece in ravna pentru Dumnezeu, iar celalalt este mai osarduitor decat mine... Cand patriarhul Avraam a primit in cortul sau pe Prea Sfanta Treime, zicea despre sine: "Iata, cutez sa vorbesc Stapanului meu, eu, care sunt pulbere si cenusa!" (Facerea 18:27).

 Cand Moise a fost trimis ca ambasador divin la Faraon in Egipt, isi arata slabiciunea zicand: "O, Doamne, eu nu sunt indemanatic la vorba, ci graiesc cu anevoie şi sunt gangav" (Iesirea 4:10). Contemplandu-l pe Dumnezeu, proorocul Isaia zicea: "Eu sunt om cu buze spurcate" (Isaia 6:5). Sfantul Apostol Pavel, neintrecut in ravna sa misionara, spune despre sine ca este "cel dintai dintre pacatosi" (1 Timotei 1:15). Numai avand o astfel de smerenie, vazandu-ne micimea noastra in fata maretiei lui Dumnezeu, suntem pe adevaratul drum al mantuirii. 

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                            Preot Ioan 🔔.


Participarea la Sfânta Liturghie e mai necesară decât lumina şi aerul

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Care este raportul între rugăciunea personală, intimă şi rugăciunea Liturgică? Ne putem ruga singuri acasă, făcând abstracţie de Sfânta Liturghie?

Părintele Arsenie: Dumneavoastră faceţi o confuzie, să ştiţi… Rugăciunea Liturgică nu se poate compara cu nici o altă rugăciune. Sfânta Liturghie este Jerfa fără de sânge pe care o face Hristos.

Nu poate explica mintea omenească minunea, valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii, măcar în parte. Domnul nostru Iisus Hristos este de faţă în sfântul altar. Şi, dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer, de cum este în sfântul altar, la Sfânta Liturghie.

Că: „Tu eşti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru!“

Iată o taină nepătrunsă de mintea omului: Domnul împrumută chipul, glasul şi mişcarea preotului. Repet, El este Cel ce săvârşeşte, dând omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogăţia darului preoţiei, sâvârşindu-se marile prefaceri, a pâinii şi a vinului, în Trupul şi Sângele Mântuitorului, ca să-L avem văzut prin credinţă permanent, ca noi să ne împărtăşim, adică să mâncăm Trupul şi Sângele Lui.

La Sfânta Liturghie, primeşti într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creştinului, aprinzând lumina adevărului din om, pentru viaţa şi lupta împotriva stăpânitoarelor puteri ale întunericului.

Iată, deci, că viaţa noastră este cu adevărat condiţionată numai de această mare Taină a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului. Această Sfântă Liturghie, care se săvârşeşte într-un chip atât de nepătruns, cu cinste, evlavie şi binecuvântare, are rânduite rugăciuni şi prefaceri adânci pentru salvarea de la pieire a lumii întregi, vizând direct pe cei pomeniţi pentru sănătate, luminare, frumuseţe şi tăria nelimitată asupra duhurilor rele.

Este atât de necesară şi de obligatorie participarea la Sfânta Liturghie, mai mult chiar decât ne sunt necesare lumina şi aerul. Dumnezeu ţine pământul mai mult pentru Sfânta Liturghie, care se săvârşeşte pe El! Liturghia este cea mai mare lucrare pe pământ şi folosul dincolo de închipuire al întregii creaţii a lui Dumnezeu.

Părintele Arsenie Papacioc, Convorbiri duhovniceşti