de Preot Sorin Croitoru
Cu ochii umezi și lucioși,
Din Sfintele Altare
Privim puținii credincioși..
"Or să mai vină, oare"?..
Utrenia s-a dus de-acum,
Biserica e goală..
"Cu siguranță sunt pe drum,
Sau poate-abia se scoală"..
Dar ce apar?.. Doar unu, doi,
Și-ncepe Liturghia..
Și azi în sufletul din noi
Lipsește bucuria..
În timp ce buzele rostesc
Dumnezeiești cuvinte,
Un roi de gânduri se pornesc
Spre inimă din minte,
Un fel de dialog tăcut
Al clasei slujitoare
Cu Domnul Care, nevăzut,
E-acolo, în Altare..
"Doar doi dinari, Stăpâne blând..
Ne-ai dat doar doi dinari..
Dar se vor termina curând,
Căci cererile-s mari..
Avem familii de ținut,
Neveste și copii,
Poporul Tău a dispărut,
Credința-i cum o știi..
Cuvântul noi Ți-l semănăm,
Dar cade tot pe drum..
Răniții nu Ți-i vindecăm,
Căci fug de noi acum..
Nici peștii nu Ți-i pescuim,
Căci s-au retras la fund,
Am vrea să propovăduim,
Dar astăzi toți se-ascund..
O, Doamne, caută din cer
Și nu-Ți uita de vie..
Acelora ce-n patimi pier
Credința le învie"!
Atunci Stăpânul iubitor,
Văzându-Și slujitorii
Înnegurați de-al fricii nor,
Le risipește norii:
"Îl port în inimă oricând
Pe cel ce Mă iubește
Și îi voi răsplăti curând
Acelui ce-Mi slujește!
Să Mă mărturisiți cu zel
În lumea apostată
Și nu vă veți căi defel,
Căci, iată, vin îndată"!
Cu totul prefăcuți de har
În îngeri de lumină,
Se roagă preoții-n Altar
Cu inimă senină..
