Stii tu, omule, de ce vin adesea peste tine,
Boala grea si intristarea, si pedepsele divine?
Pentru timpul care-l furi, in duminicile Sfinte,
Cand la Sfanta Liturghie, toata firea ia aminte!
Numai tu nesocotesti, Jertfa cea fara de sange,
Cand in jurul Sfintei Mese, mult alai ceresc se strange,
Sfintii Ingeri isi acopar, cu-a lor aripi ingeresti,
Capetele si se pleaca, Sfintei Jertfe Imparatesti!
Stii tu omule, ce pierzi, cand ramai nepasator,
La chemarea cea mai Sfanta, pentru orice muritor?
Ingerii si heruvimii, se coboara din Inalt,
Esti poftit si tu la Nunta, Fiului de Imparat!
Pierzi nadejdea Invierii, pierzi Ospatul Vesniciei,
Unde heruvimi si ingeri, canta imnul bucuriei!
Unde Mirele Hristos, te asteapta si te cheama,
Ca pe cel mai bun prieten, ca pe-un oaspete de seama!
Tu nesocotesti chemarea, n-auzi glasul lui duios,
Intorci spatele Iubirii, scuipi obrazul lui Hristos!
Te increzi in slava lumii-n care multi ca tine cad,
Somnul necredintei voastre, naste monstrii pentru iad!
Eliana Popa