Dragii mei, cu Dumnezeu eu sunt în fiecare clipă din viața mea. Îl port în mintea mea, gândindu-mă la El, Îl port în inimă, tânjind după El, dorindu-L și însoțindu-mi suspinurile cu lacrimi de regret pentru momentele în care nu mai reușesc să-I simt prezența.. Cu Dumnezeu sunt în rugăciune, privindu-I icoana și vorbind cu El prin această minunată fereastră în care îmi apare puțin sever, într-o fină încruntare datorată stilului iconografic bizantin..
Să vă spun când sunt cu Dumnezeu? Mai ușor mi-ar fi să vă spun când NU SUNT cu Domnul nostru Iisus Hristos..
Și totuși zilele în care slujesc Sfânta Liturghie sunt zile deosebite, deoarece în acele zile mă apropii mai mult de Hristos decât de obicei.. Poate ar trebui să spun că Se apropie El mai mult de mine, sau că în Dumnezeiasca Liturghie simt mai clar apropierea mea de El și a Lui de mine.. Cert este că fiind acolo, înaintea Sfintei Mese, mă simt ca Moise înconjurat de slavă pe Muntele Sinai! Văd catapeteasma ca pe cercul acela care îi oprea pe fiii lui Israel să înainteze mai mult spre vârful muntelui..
"Încă ne rugăm și cu umilință la Tine cădem: trimite pe Duhul Tău Cel Sfânt peste noi și peste aceste daruri ce sunt puse înainte și prefă adică, pâinea aceasta în Cinstit Trupul Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta în Cinstit Sângele Hristosului Tău"! Gata, trei aminuri rostite cu glas puternic de toată biserica în cor, apoi.. Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Domnul meu și Dumnezeul meu, este acolo, înaintea mea! A lăsat în ceruri serafimii cei cu câte șase aripi, heruvimii cei cu ochi mulți, cetele îngerilor și ale sfinților și a venit în Altarul bisericii noastre! Nu a venit numai pentru mine, a venit pentru toți cei care calcă pragul bisericii, dar Se află în fața mea, în carne și oase, în Trup și Sânge! Timiditatea și fiorul meu înaintea Sa sunt absolut normale.. "Doamne, nu sunt vrednic să intri în casa mea", "Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos"! Afirmații din Sfânta Scriptură pe care mi le amintesc adesea. Totuși vă spun sincer, acolo, înaintea Lui, în general uit tot ceea ce înseamnă reținere sau frică și mă las cuprins de entuziasm și de bucurie. Nu mai sunt Petru din luntre, ci Zaheu din sicomor!
Nu mă simt sutașul roman, ci mai degrabă Maria, sora Martei, care era atât bucuroasă de vizita Domnului la trecerea Sa prin Betania..
Da, dragii mei, fiecare Liturghie are o intensitate a trăirilor religioase care nu se compară cu nimic din ceea ce trăiește preotul în restul săptămânii.. De aceea, pe lângă trăirile liturgice, celelalte experiențe duhovnicești par șterse și neînsemnate. Atât de puternică este senzația prezenței lui Hristos în Sfânta Liturghie, încât îmi vine să cred uneori că El este NUMAI ACOLO și nicăieri în altă parte!
V-am împărtășit câteva gânduri.. Sper că nu v-am plictisit. Dar dacă v-am plictisit, cum de ați ajuns la ultimele cuvinte ale acestei postări?..
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mâine o să Îi vorbesc despre voi.. Al vostru prieten, preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)