“Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vantul le biciuia fetele cu gheata si le suiera lugubru pe la urechi. Inaintau foarte greu, aplecati in fata, ca sa nu-i darame vantul puternic, abia miscandu-si picioarele. Daca nu ajungeau destul de repede la refugiu, mureau inghetati. Cu inima cat un purice si orbiti de viscol, pelerinii ajung langa o rapa si aud, cu greu, strigatele unui om, care cazuse acolo.
Cineva cerea ajutor
– Acel om este sortit mortii! Sa ne grabim ca sa nu sfarsim ca el! a spus primul pelerin, continuandu-i grabit drumul. Al doilea pelerin, plin de mila pentru sarmanul acela, a coborat in rapa si l-a luat in spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcat pana la drum. Efortul foarte mare, l-a facut sa se incalzeasca si chiar sa transpire. Din cauza greutatii si a efortului nu mai simtea frigul. La cativa pasi de adapost s-a impiedicat de ceva. Era tovarasul de drum, care inghetase. Frigul il ucisese”.
Asadar bucuria mea, FII BUN PANA LA MOARTE, PE CAT ITI STA-N PUTERE!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan