de Preot Sorin Croitoru
Dacă Domnul e Lumină,
Însă lumea nu mai crede,
Întunericul domnește
Peste lume și se vede.
S-a-nmulțit meschinăria,
Răutatea și minciuna.
De mă uit la lumea asta,
Nu mai e ca lumea una!
Dacă Domnul e Iubire,
Dar credință nu există,
De mirare e că lumea
E atât de egoistă?..
Căci credința și iubirea
Merg de mână împreună;
Unde e credință dreaptă
Nu lipsește fapta bună.
Dacă Domnul este Pace,
Dar credință omul n-are,
Ne mirăm că lumea astăzi
Zace-n frici și-n tulburare?..
Orice veste o-nspăimântă,
Orice știre o-ngrozește.
Nu e pace de la Domnul
Când credința-n El lipsește.
Dacă Domnul este Cale,
Dar puțini Îl mai urmează,
Ne mirăm că-n vremea noastră
Omenirea eșuează,
Rătăcindu-se cu totul
De la căile Scripturii,
Afundându-se-n abisul
Fără limite al urii,
Inversând polaritatea
În simțirea sexuală
Și în locul vieții sfinte,
Desființând orice morală?..
Dacă Domnul e Păstorul,
Însă lumea nu Îl știe,
Cum o s-o conducă, oare,
Spre cereasca-Împărăție?..
Căci S-a coborât din ceruri
Pentru noi prin Întrupare
Ca să spele tot păcatul,
Mântuind pe fiecare,
Însă dacă nu-i credință
În a Sa dumnezeire,
Pentru nici un om din lume
Nu există mântuire,
Fără Domnul nu există
Curățire de păcate,
Întărire în ispite..
Fără Domnul nu se poate!
De aceea cei ce astăzi
Ați citit aceste rânduri
Pe Hristos Mântuitorul
Să-L purtați mereu în gânduri,
Să-L purtați în trup și-n suflet,
Și în inimă, și-n minte:
El ne va lua la Dânsul
Sus, în cerurile sfinte!
Dacă Domnul e Lumină,
Însă lumea nu mai crede,
Întunericul domnește
Peste lume și se vede.
S-a-nmulțit meschinăria,
Răutatea și minciuna.
De mă uit la lumea asta,
Nu mai e ca lumea una!
Dacă Domnul e Iubire,
Dar credință nu există,
De mirare e că lumea
E atât de egoistă?..
Căci credința și iubirea
Merg de mână împreună;
Unde e credință dreaptă
Nu lipsește fapta bună.
Dacă Domnul este Pace,
Dar credință omul n-are,
Ne mirăm că lumea astăzi
Zace-n frici și-n tulburare?..
Orice veste o-nspăimântă,
Orice știre o-ngrozește.
Nu e pace de la Domnul
Când credința-n El lipsește.
Dacă Domnul este Cale,
Dar puțini Îl mai urmează,
Ne mirăm că-n vremea noastră
Omenirea eșuează,
Rătăcindu-se cu totul
De la căile Scripturii,
Afundându-se-n abisul
Fără limite al urii,
Inversând polaritatea
În simțirea sexuală
Și în locul vieții sfinte,
Desființând orice morală?..
Dacă Domnul e Păstorul,
Însă lumea nu Îl știe,
Cum o s-o conducă, oare,
Spre cereasca-Împărăție?..
Căci S-a coborât din ceruri
Pentru noi prin Întrupare
Ca să spele tot păcatul,
Mântuind pe fiecare,
Însă dacă nu-i credință
În a Sa dumnezeire,
Pentru nici un om din lume
Nu există mântuire,
Fără Domnul nu există
Curățire de păcate,
Întărire în ispite..
Fără Domnul nu se poate!
De aceea cei ce astăzi
Ați citit aceste rânduri
Pe Hristos Mântuitorul
Să-L purtați mereu în gânduri,
Să-L purtați în trup și-n suflet,
Și în inimă, și-n minte:
El ne va lua la Dânsul
Sus, în cerurile sfinte!