de Eliana Popa
Patru călători plecat-au pe același drum, prin lume,
Și-au ajuns la sfadă multă, ne spun cărțile bătrâne.
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVARUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna!
Dar sătui de-atâta vorbă și scârbiți de-atâta ceartă,
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă.
Unul mai fălos le zice: “- Eeei, ce v-a găsit? Poftim!
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni, cum o să ne regăsim?"
,, - Pe mine mă veți afla în tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță, așa le grăiește FOCUL.
În bordeie și în case unde veți vedea lumină,
În amnare și în piatră, și în orice zi senină!”
“ - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri,
În cascade și în ploaia ce învolbură pârâuri,
Dimineața-n firul ierbii, eu voi roura și pleoapa!"
Așa a grăit semeață, susurându-și vorba, APA!
,, - Eu voi fi pe tot pământul, cât e soarele si luna,
Mă găsiți oricum, oriunde, a grăit râzând, MINCIUNA. “
Și pe ulițe,-n bordeie, și-n palate, și în piețe,
Și în sufletele celor învățați să mă răsfețe!
Stau în vorbe și în fapte, stau în cugete și-n cărți,
Stau în știința unor “genii”, mă-nsoțesc cu regi si hoți!
Ba mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu,
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu!
Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei,
Care intră să se-nchine, doara așa, din obicei!
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți!
La tot omul mic sau mare, daca-s tineri sau sunt moși,
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși!
Îi slujesc pe toți, cu râvnă, și îi duc la tatal meu,
Cel ce e amagitorul și dușman lui Dumnezeu!"
“ - Pe voi vă găsesc mai lesne!” se-ntristează ADEVARUL,
Ca sa mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul!
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine,
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine!
Oamenii acestei lumi nu știu cine-i Adevarul,
Și lovesc cu toți țepușa ce le vatamă piciorul.
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete, și-n minte,
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte!
Și deși le sunt aproape, stau și plâng pe-un lăicer,
Nu mă văd sau mă alungă! Însă mă găsiți în Cer!
Sus în ceruri, lângă Domnul, locuiesc, iar pe Pământ ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt!”
