Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
de Preot Sorin Croitoru
S-a-ntâmplat în țara noastră, într-o zonă mai agrară,
Să nu plouă multe zile, de crăpase și pământul
Și-atunci lumea amărâtă, cum se știe pe la țară,
A-nțeles că nu-i mai scapă decât Dumnezeu Preasfântul..
Căci poporul de la sate ce trăiește în natură
A știut întotdeauna când vreo secetă se-abate
Și cu toată osteneala nu-i speranță de cultură,
Că L-au mâniat pe Domnul, iar acum cu varga-i bate..
Îi rugau atunci pe preoți să le facă slujbă mare,
Ba să cheme și monahii de prin mănăstiri vecine
Și s-aducă o icoană a Preasfintei Născătoare,
Să se roage Ea la Domnul seceta să se termine..
Iată deci că mic și mare, preoți, oameni fără număr,
Purtători de camilafcă, rasofori și rasofore,
Mulți mireni cărând la prapuri, pălămari cu cruci pe umăr,
Au ieșit să-și plângă oful și pe Domnul să-L implore..
Doi călugări cu bărbi sure și smerenie în gânduri
Duc cu mare umilință o icoană argintată
A Preasfintei Născătoare ce a plâns în multe rânduri
Și-a făcut minuni slăvite deseori, fiind rugată..
Merg cu toții în cortegiu, plini de lacrimi și suspine,
Căci în felul ăsta speră ca pe Domnul să-L înmoaie..
Printre toți aceștia este și-o fetiță care ține
În mânuța ei cea dreaptă.. o umbrelă pentru ploaie!
Lumea îndelung privește către fata cea ciudată,
Dar fetița le răspunde tuturor la întrebare
Că s-a pregătit de ploaie, fiindcă va ploua îndată..
Nu de asta de prin sate au venit în număr mare??..
A plouat sau nu pe urmă, asta numai Domnul știe..
Pentru mine, importantă e fetița cu pricina:
Demonstrase o credință simplă, inocentă, vie,
Arătând cu prisosință că avea în ea LUMINA..
de Preot Sorin Croitoru
S-a-ntâmplat în țara noastră, într-o zonă mai agrară,
Să nu plouă multe zile, de crăpase și pământul
Și-atunci lumea amărâtă, cum se știe pe la țară,
A-nțeles că nu-i mai scapă decât Dumnezeu Preasfântul..
Căci poporul de la sate ce trăiește în natură
A știut întotdeauna când vreo secetă se-abate
Și cu toată osteneala nu-i speranță de cultură,
Că L-au mâniat pe Domnul, iar acum cu varga-i bate..
Îi rugau atunci pe preoți să le facă slujbă mare,
Ba să cheme și monahii de prin mănăstiri vecine
Și s-aducă o icoană a Preasfintei Născătoare,
Să se roage Ea la Domnul seceta să se termine..
Iată deci că mic și mare, preoți, oameni fără număr,
Purtători de camilafcă, rasofori și rasofore,
Mulți mireni cărând la prapuri, pălămari cu cruci pe umăr,
Au ieșit să-și plângă oful și pe Domnul să-L implore..
Doi călugări cu bărbi sure și smerenie în gânduri
Duc cu mare umilință o icoană argintată
A Preasfintei Născătoare ce a plâns în multe rânduri
Și-a făcut minuni slăvite deseori, fiind rugată..
Merg cu toții în cortegiu, plini de lacrimi și suspine,
Căci în felul ăsta speră ca pe Domnul să-L înmoaie..
Printre toți aceștia este și-o fetiță care ține
În mânuța ei cea dreaptă.. o umbrelă pentru ploaie!
Lumea îndelung privește către fata cea ciudată,
Dar fetița le răspunde tuturor la întrebare
Că s-a pregătit de ploaie, fiindcă va ploua îndată..
Nu de asta de prin sate au venit în număr mare??..
A plouat sau nu pe urmă, asta numai Domnul știe..
Pentru mine, importantă e fetița cu pricina:
Demonstrase o credință simplă, inocentă, vie,
Arătând cu prisosință că avea în ea LUMINA..