Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26).
Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel.
Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
Bucuria mea, la Hristos a venit un om care i-a spus: “Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic...”. Cum putea sa fie “lunatic”? Cum putea sa fie vinovata luna de indracirea acestui copil? Daca din cauza lunii s-a indracit acest copil, de ce nu s-au indracit toti oamenii de pe pamant?
Luna a fost creata de Dumnezeu si diavolul vrea sa spuna ca raul vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este “izvorul binelui” (Iacov 1:17). Alaturi de Nadejde, trebuie sa avem Credinta. In Evanghelia de la Matei 17: 14:23, cei 9 Sfinti Apostoli care erau la poalele Muntelui Tabor, nu au putut scoate demonul din copilul lunatic.
Cand L-au intrebat pe Mantuitor: “De ce noi n-am putut sa-l scoatem?”, El le-a spus: “Pentru putina voastra credinta!” Mantuitorul le-a atras atentia ca: “Acest neam de demoni, nu iese decat numai cu rugaciune si cu post”, insa, nu Rugaciunea si Postul sunt principale, ci, Credinta.
Postul si Rugaciunea, sunt de fapt, cai, mijloace pentru intarirea Credintei. Cand il vede pe Iisus, tatal copilului ii spune: “De poti ceva, ajuta-ne” (Marcu 9:22). Se vede ca acesta avea o credinta slaba, ca o licarire mica, mai-mai sa se stinga, nestiind ca: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27).
Tatalui copilului lunatic, ii spune cu blandete, Domnul nostru Hristos: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9:23). Iar tatal copilului, ii raspunde plangand: “Cred, Doamne, ajuta necredintei mele”. Cuvintele: “ajuta necredintei mele”, le-am putea talcui asa: “
Ajuta, PUTINEI MELE CREDINTE, intareste-ma in credinta, fiindca, calea de la “cred” pana la credinta cea adevarata este lunga si nu poate omul sa o strabata fara sa-l tina pe Dumnezeu de mana: “Ajuta-ma, o, Doamne, sa cred in Tine!”
Asadar, fiecare dintre noi putem spune mereu: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! si sa ne intrebam: “Ce este prioritar pentru mantuirea mea?” Raspunsul nu l-a dat odata pentru totdeauna, Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua” (Luca 12:31). Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Bucuria mea, la Hristos a venit un om care i-a spus: “Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic...”. Cum putea sa fie “lunatic”? Cum putea sa fie vinovata luna de indracirea acestui copil? Daca din cauza lunii s-a indracit acest copil, de ce nu s-au indracit toti oamenii de pe pamant?
Luna a fost creata de Dumnezeu si diavolul vrea sa spuna ca raul vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este “izvorul binelui” (Iacov 1:17). Alaturi de Nadejde, trebuie sa avem Credinta. In Evanghelia de la Matei 17: 14:23, cei 9 Sfinti Apostoli care erau la poalele Muntelui Tabor, nu au putut scoate demonul din copilul lunatic.
Cand L-au intrebat pe Mantuitor: “De ce noi n-am putut sa-l scoatem?”, El le-a spus: “Pentru putina voastra credinta!” Mantuitorul le-a atras atentia ca: “Acest neam de demoni, nu iese decat numai cu rugaciune si cu post”, insa, nu Rugaciunea si Postul sunt principale, ci, Credinta.
Postul si Rugaciunea, sunt de fapt, cai, mijloace pentru intarirea Credintei. Cand il vede pe Iisus, tatal copilului ii spune: “De poti ceva, ajuta-ne” (Marcu 9:22). Se vede ca acesta avea o credinta slaba, ca o licarire mica, mai-mai sa se stinga, nestiind ca: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27).
Tatalui copilului lunatic, ii spune cu blandete, Domnul nostru Hristos: “De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” (Marcu 9:23). Iar tatal copilului, ii raspunde plangand: “Cred, Doamne, ajuta necredintei mele”. Cuvintele: “ajuta necredintei mele”, le-am putea talcui asa: “
Ajuta, PUTINEI MELE CREDINTE, intareste-ma in credinta, fiindca, calea de la “cred” pana la credinta cea adevarata este lunga si nu poate omul sa o strabata fara sa-l tina pe Dumnezeu de mana: “Ajuta-ma, o, Doamne, sa cred in Tine!”
Asadar, fiecare dintre noi putem spune mereu: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! si sa ne intrebam: “Ce este prioritar pentru mantuirea mea?” Raspunsul nu l-a dat odata pentru totdeauna, Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua” (Luca 12:31). Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.