Pagini

luni, 4 mai 2020

Ce sa cerem de la Dumnezeu?


Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



Sunt persoane care nu ii cer nimic lui Dumnezeu. Fie pentru ca nu se roaga, fie pentru ca unindu-se intru totul cu voia lui Dumnezeu, ei nu mai doresc ceva deosebit si de aceea nici nu-I mai cer nimic. Altii Ii cer nimicuri. Lucruri care trec si care nu le sunt de folos pentru mantuire. Dar sunt si persoane care Ii cer putere sa implineasca in toate voia Sa.

Acesti oameni nu pornesc la nicio lucrare fara rugaciune. Se roaga lui Dumnezeu ca orice stradanie a lor sa fie facuta in scopul implinirii voii dumnezeiesti. Dar oare orice actiune a noastra de dupa rugaciune duce cu adevarat la ceva placut lui Dumnezeu? Cum putem avea certitudinea ca nu suntem in inselare? Cum ne dam seama ca ceea ce facem este potrivit voii lui Dumnezeu?


De la bun inceput trebuie marturisit ca nu toata lumea e in stare sa deosebeasca gandurile care vin de la Duhul Sfant sau nu. Graitor in acest sens e sfatul avvei Varsanufie: "Frate, nu te avanta in deosebirea gandurilor care iti vin. Nu e pe masura ta. Ci spune parintelui tau gandul care zaboveste in tine si te razboieste, iar el te va tamadui cu ajutorul lui Dumnezeu". De aici reiese ca avem mare nevoie de duhovnic. Cu ajutorul povatuitorului duhovnicesc reusim sa ne cunoastem nu numai ca ceea ce suntem, ci si ca ceea ce putem fi si trebuie sa fim, dupa cum marturisea parintele Dumitru Staniloae. Din acest motiv, ucenicul ii cere duhovnicului sa se roage pentru el, iar cand ajunge la buna faptuire, nu uita niciodata ca lucrarea buna este posibila datorita rugaciunilor parintelui duhovnicesc.

Nu trebuie sa ne incredem niciodata in propriile puteri. Omul nu se poate elibera fara ajutorul lui Dumnezeu de puterile vrajmasului. De aceea, fara Dumnezeu, omul va ajunge sa creada ca supunandu-se ispitelor, face un lucru bine placut Domnului.



Daca nu avem parte de o calauza iscusita in a ne descoperi care sunt lucrurile care Ii plac sau nu lui Dumnezeu, o dovada clara a faptului ca ne-am daruit voii lui Dumnezeu este lipsa intristarii si a primirii oricarui necaz fara niciun gand rau. Spun Sfintii Parinti ca daca gandesti rau, inseamna ca un duh rau viaza in tine si acesta iti insufla ganduri rele. Asadar, indiferent ce se intampla, cel care s-a predat voii lui Dumnezeu isi spune ca asa a dorit Dumnezeu sau ca de vreme ce El a ingaduit ca anumite lucruri sa se intample inseamna ca ele au un rost. Si asa se pastreaza pacea in suflet si in trup. A nu mai gandi rau, este semnul prezentei lui Dumnezeu in om.



      Numai daca tinem seama de cuvintele "Nu tot cel ce-Mi va zice: Doamne, Doamne! va intra in Imparatia Cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu Celui din ceruri", e de ajuns sa stim ca ceea ce trebuie sa cerem de la Dumnezeu este prefacerea voii noastre in voia lui Dumnezeu.

Să ne daruiasca Dumnezeu putere sa nu facem pe jumatate voia lui Dumnezeu, ci sa o implinim in intregime, dupa El cum doreste.

                                                                                                                          Adrian Cocosila