Bucuria mea, bunatatea, este insusirea sau calitatea de a fi bun, este starea opusa raului si rautatii. In gradul suprem, bunatatea este un atribut sau o insusire a Sfintei Treimi, fata de lume, dupa cum ne-a spus Iisus Hristos, in Sfanta Evanghelie: "NIMENI NU ESTE BUN DECAT NUMAI UNUL DUMNEZEU!" (Matei 19:16). Iisus Hristos, “Bunul Invatator”, Insusi este bun: El S-a jertfit din iubire pentru noi si ni se ofera euharistic in Taina Sfintei Impartasanii: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul” (1 Petru 2:3).
Si din El vine in noi, in inimile noastre, aceasta bunatate, revarsata prin Duhul Sfant (Romani 5:5). Unii oameni pot fi si ei numiti buni, insa, numai in comparatie cu alti oameni. Cel ce cumpara nuci, nu cauta la coaja, ci la miez! Dumnezeul tau este un "ADANC" si priveste in adancul sufletului tau, in inima ta, prin coaja trupului.
Caci asa zice Dumnezeu: "FIULE, DA-MI INIMA TA!" (Proverbe 23:26). Dumnezeu fiind mult-milostiv, FII SI TU MILOSTIV!; Dumnezeu fiind Atot-bun, FII SI TU BUN!; Dumnezeu fiind indelung-rabdator, FII SI TU RABDATOR! Un Sfant ii indemna asa, pe toti oamenii pe care-i intalnea: "FITI BUNI, PE CAT PUTETI!", iar un altul le spunea: "FITI BUNI, PANA LA MOARTE!".
Asadar, daca unim sfaturile celor doi Sfinti, rezulta acest indemn: "SA FITI BUNI PE CAT PUTETI, PANA LA MOARTE!"