Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".
În această zi celebrăm ceea ce a adus Hristos în lume pentru înnoirea ei: viața cea nouă împreună cu Sfânta Treime. Ceea ce numim „Ortodoxie” înseamnă înțelesul corect și adevărat al relației noastre cu Dumnezeu, pe care l-a păstrat cu sfințenie Biserica creștină din Răsăritul Europei și Orientul Apropiat, numită, prin urmare, Ortodoxă. În traducere, „slăvire dreaptă” sau „credință dreaptă”, Ortodoxia desemna în primele veacuri înțelegerea corectă a învățăturii lui Hristos așa cum o mărturisea Biserica, în comparație cu ereziile sau interpretările greșite ale oamenilor, condamnate de sinoadele ecumenice ca falsificări, care produceau multă tulburare în lumea creștină. În anul 843 în prima Duminică din Postul Mare s-a proclamat la Constantinopol sărbătoarea Ortodoxiei ca dreapta credință a Bisericii împotriva tuturor ereziilor care au bântuit comunitățile creștine până atunci.
Numele a fost preluat după Schisma cea mare din 1054 de către Biserica Răsăriteană, care nu a schimbat nimic din viața și trăirea primilor creștini, având ca fundament Tradiția apostolică cu Sfânta Scriptură, Sfânta Liturghie și Sfintele Canoane.
Ortodoxia este, așadar, viața cea nouă de comuniune cu Dumnezeu Tatăl, în Fiul cu Duhul Sfânt, pe care Biserica Răsăriteană o păstrează și o transmite lumii fără schimbare. Aceasta se regăsește în cei trei stâlpi de credință și trăire creștină, care ne descoperă trăirea primilor creștini: aceeași învățătură de credință, aceleași sfinte slujbe și aceleași canoane sau rânduieli de viață. Viața cea nouă a Bisericii este o experiență ce nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar trăită la nivel personal, de aceea chemarea lui Filip adresată lui Natanael, așa cum este consemnată în pericopa din Evanghelia după Ioan (1, 43-51), citită astăzi, este o invitație de a descoperi personal această trăire înaltă: „Vino și vezi” (Ioan 1,
Pentru că adevărul ei nu este dovedit prin argumente raționale sau prin mijloace de îndoctrinare ideologică sau religioasă, ci descoperit de fiecare prin propria experiență împreună cu Hristos în Duhul Sfânt, Ortodoxia are ca simbol icoana, adică vederea realităților duhovnicești: „Și Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Viața creștină pe care o propune credința ortodoxă este o trăire concretă care dovedește fiecăruia adevărul lui Dumnezeu, așa cum l-a descoperit Domnul Hristos, așa cum a fost propovăduit de Sfinții Apostoli, așa cum a fost explicat de Sfinții Părinți ai Bisericii și așa cum a fost definit de Sinoadele Ecumenice în primele secole. Un creștin ortodox nu doar aude despre Hristos din Sfânta Scriptură, ci Îl și vede pe Hristos în icoane și, mai ales, se unește cu Hristos în Taina Sfintei Euharistii. Practic, în Biserica Ortodoxă avem adevărul vestit de Sfântul Apostol Ioan: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă. Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi; iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Iisus Hristos” (I Ioan 1, 1-3). Acesta este textul biblic care vorbește cel mai direct despre ceea ce înseamnă Ortodoxia.
Dovada că Biserica Ortodoxă are viața și credința primilor creștini este că ea este singura confesiune creștină una și unică în întreaga lume și în multitudinea culturală a omenirii: oriunde s-ar afla, creștinii ortodocși mărturisesc aceeași învățătură de credință cu același înțeles duhovnicesc, săvârșesc aceleași slujbe liturgice și rugăciuni de slăvire a lui Dumnezeu și respectă aceleași rânduieli canonice în viața creștină zilnică. Comunitățile ortodoxe sunt organizate autonom în fiecare țară sau cultură, dar păstrează împreună în mod neschimbat învățătura, slujbele și canoanele, ca mărturie a vieții creștinismului primar.
Astăzi, sărbătorim Ortodoxia ca viață a Bisericii lui Hristos și o mărturisim lumii seculare de astăzi ca singura cale de mântuire. Pentru aceasta, creștinii ortodocși nu trebuie să fie mândrii de ceea ce au, ci mai ales responsabili de ceea ce trebuie să facă.
Numele a fost preluat după Schisma cea mare din 1054 de către Biserica Răsăriteană, care nu a schimbat nimic din viața și trăirea primilor creștini, având ca fundament Tradiția apostolică cu Sfânta Scriptură, Sfânta Liturghie și Sfintele Canoane.
Ortodoxia este, așadar, viața cea nouă de comuniune cu Dumnezeu Tatăl, în Fiul cu Duhul Sfânt, pe care Biserica Răsăriteană o păstrează și o transmite lumii fără schimbare. Aceasta se regăsește în cei trei stâlpi de credință și trăire creștină, care ne descoperă trăirea primilor creștini: aceeași învățătură de credință, aceleași sfinte slujbe și aceleași canoane sau rânduieli de viață. Viața cea nouă a Bisericii este o experiență ce nu poate fi cuprinsă în cuvinte, ci doar trăită la nivel personal, de aceea chemarea lui Filip adresată lui Natanael, așa cum este consemnată în pericopa din Evanghelia după Ioan (1, 43-51), citită astăzi, este o invitație de a descoperi personal această trăire înaltă: „Vino și vezi” (Ioan 1,
46).
Pentru că adevărul ei nu este dovedit prin argumente raționale sau prin mijloace de îndoctrinare ideologică sau religioasă, ci descoperit de fiecare prin propria experiență împreună cu Hristos în Duhul Sfânt, Ortodoxia are ca simbol icoana, adică vederea realităților duhovnicești: „Și Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Viața creștină pe care o propune credința ortodoxă este o trăire concretă care dovedește fiecăruia adevărul lui Dumnezeu, așa cum l-a descoperit Domnul Hristos, așa cum a fost propovăduit de Sfinții Apostoli, așa cum a fost explicat de Sfinții Părinți ai Bisericii și așa cum a fost definit de Sinoadele Ecumenice în primele secole. Un creștin ortodox nu doar aude despre Hristos din Sfânta Scriptură, ci Îl și vede pe Hristos în icoane și, mai ales, se unește cu Hristos în Taina Sfintei Euharistii. Practic, în Biserica Ortodoxă avem adevărul vestit de Sfântul Apostol Ioan: „Ceea ce era la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții - și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă. Ce am văzut și am auzit vă vestim și vouă, ca și voi să aveți împărtășire cu noi; iar împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Iisus Hristos” (I Ioan 1, 1-3). Acesta este textul biblic care vorbește cel mai direct despre ceea ce înseamnă Ortodoxia.
Dovada că Biserica Ortodoxă are viața și credința primilor creștini este că ea este singura confesiune creștină una și unică în întreaga lume și în multitudinea culturală a omenirii: oriunde s-ar afla, creștinii ortodocși mărturisesc aceeași învățătură de credință cu același înțeles duhovnicesc, săvârșesc aceleași slujbe liturgice și rugăciuni de slăvire a lui Dumnezeu și respectă aceleași rânduieli canonice în viața creștină zilnică. Comunitățile ortodoxe sunt organizate autonom în fiecare țară sau cultură, dar păstrează împreună în mod neschimbat învățătura, slujbele și canoanele, ca mărturie a vieții creștinismului primar.
Astăzi, sărbătorim Ortodoxia ca viață a Bisericii lui Hristos și o mărturisim lumii seculare de astăzi ca singura cale de mântuire. Pentru aceasta, creștinii ortodocși nu trebuie să fie mândrii de ceea ce au, ci mai ales responsabili de ceea ce trebuie să facă.