Moto:
Sufletul este o substanţă vie,
simplă, nematerială prin natura sa,
invizibilă ochilor trupeşti,
nemuritoare, raţională, spirituală, fără de
formă, se serveşte
de un trup organic şi îi dă acestuia putere de viaţă,
de
creştere, de simţire
şi de naştere.
Un necredincios, care
ajunsese medic, a întreabat odată în
batjocoră un preot: - Sfinţia ta,
porţi numele de păstor
de suflete,
dar
ai văzut vreodată un suflet?
- Cu ochii aceştia trupeşti,
nu,
răspunse preotul. - Dar de auzit,
l-ai
auzit? - Nu. - Dar poate l-ai
gustat?
- Nu, nu l-am gustat.
- Atunci poate ai
mirosit vreun
Dar
poate ai simţit un suflet? - Da,
de simţit l-am simţit şi încă
foarte
bine. - Va să zică, zise doctorul cu un aer triumfător,
din cele
cinci
simţuri ale omului, patru vorbesc împotriva
sufletului. Pe
care
să le credem? Pe cele patru sau pe cel
singur?!
-
Dumneata eşti medic, răspunse preotul. Ai văzut vreodată
durerea?
- Nu, zise medicul, n-am văzut-o.
- Dar de auzit, ai auzito?
- Nu.
- Dar, poate ai gustat-o? - Nu, nici n-am
gustat-o. - Atunci
poate
ai mirosit vreo durere? - Nu. - Dar
poate ai simţit durerea?
- Da, am simţit-o şi încă foarte tare. - Va să zică, spune
preotul cu
un aer îngăduitor, din cele cinci simţuri,
patru vorbesc contra
durerii.
Ce ai zice dacă cineva
s-ar întemeia pe acest raţionament
şi
ar afirma că nu
este durere?!
- Da, zise
medicul, m-ai pus pe gânduri. O să încerc,
părinte, să-mi
schimb
stilul raţionalist în abordarea
problemelor, căci înţeleg că
nu totul poate fi gustat, pipăit, mirosit…