FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
C u
v i o s ul Paisie
Prin
mărturisire sufletul se eliberează de mizeria păcatelor
- Părinte, în primii ani ai creştinismului
creştinii făceau
mărturisire publică.
Aceasta ajută?
- Alţii erau anii cei dintâi ai creştinismului
şi alţii
cei de acum.
Aceasta
nu ajută astăzi.
- De ce oare, Părinte? Atunci aveau mai multă râvnă?
- Aveau şi mai multă râvnă şi nu aveau cele pe care le au oamenii
astăzi. Iată, acum perechile se
despart fără motiv, nu mai sunt ca
cele
de odinioară. Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii
şi
de aceea se îneacă de
gânduri şi de patimi. Câţi nu vin şi
cer să-i
ajut
în vreo problemă de-a
lor, dar nici nu se spovedesc, nici nu
merg
la biserică.
- „Mergi la
biserica?“, îi întreb.
- „Nu“,
îmi răspund.
- „Te-ai spovedit
vreodată?“.
- „Nu.
Dar am venit să mă faci bine“.
- „Dar cum aşa? Trebuie să te
pocăieşti
de greşalele tale, să te
spovedeşti, să mergi
la Biserică, să te împărtăşeşti atunci când ai
binecuvântare
de la duhovnicul tău, iar eu voi face
rugăciune să te
faci
bine. Uiţi că există şi
altă viaţă şi
trebuie să ne
pregătim
pentru
ea?“.
- „Ascultă, Părinte, cele ce le spui
despre Biserici, altă viaţă etc.,
pe
mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori,
la
medium şi nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu mă poţi
face
bine“.
Hai, acum descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viaţa
viitoare şi îţi spun: „Acestea
sunt basme“, iar pe de altă parte,
te
roagă: „Ajută-mă, că iau hapuri“. Ei,
cum, în chip magic se vor face
bine?
Şi
iată că deşi mulţi
au probleme pricinuite de păcatele
lor,
nu
se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci
sfârşesc prin a se spovedi la psihologi,
îşi spun istoricul lor, le cer
sfaturi pentru
problemele lor şi, dacă au de trecut un râu, îi aruncă în
apă şi ori se îneacă,
ori ies dar unde ies? În timp ce, dacă ar
merge să
se spovedească la duhovnic, vor trece pe celălalt
mal pe pod, fără
osteneală, pentru că în
Taina Spovedaniei lucrează harul
lui
Dumnezeu
şi se eliberează.
- Părinte, unii spun: „Nu aflăm duhovnici buni şi
de aceea nu
mergem
să ne spovedim“.
- Acestea nu sunt
îndreptăţiri.
Fiecare duhovnic are putere
dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil.
Săvârşeşte Taina, are
har
dumnezeiesc şi atunci când citeşte rugăciunea de iertare
Dumnezeu
şterge toate păcatele pe care le-am mărturisit
cu
pocăinţă sinceră. De noi depinde cât ne vom folosi prin Taina
Mărturisirii.
Odată a venit acolo la colibă unul
care avea probleme psihologice,
cu gândul că am harisma străvederii
şi aş putea
să-l ajut. „Ce
prevezi
pentru
mine?“, mă întreabă. „Să cauţi un duhovnic şi să te
spovedeşti, ca să poţi dormi ca un puişor şi să nu mai iei
medicamente“,
îi spun. „Nu mai există astăzi
duhovnici buni, îmi
spune.
Mai demult existau“. Vin cu gând bun, că vor
fi ajutaţi,
dar
nu primesc ceea ce le spui şi
păcat de cheltuielile cu drumul.
Văd însă şi o nouă tehnică a diavolului. Bagă în minţile
oamenilor
gândul că, dacă fac o oarecare făgăduinţă şi o
împlinesc,
dacă mai merg şi la vreun loc de închinare, sunt în
regulă duhovniceşte. Şi vezi pe mulţi
mergând cu lumânări şi cu
alte
obiecte făgăduite la mănăstiri, la locuri de închinare şi le
atârnă acolo, mai fac şi
cruci mari, mai plâng puţin şi se limitează
la
acestea. Nu se pocăiesc, nu se spovedesc,
nu se îndreaptă, iar
aghiuţă se bucură.
- Părinte, un om care nu se spovedeşte
poate fi liniştit
lăuntric?
- Cum să fie liniştit?
Ca să simtă cineva
odihnă trebuie să
arunce
molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin
mărturisire. Omul, deschizându-şi inima sa duhovnicului şi
mărturisindu-şi greşelile se smereşte şi astfel deschide uşa
cerului,
lăsând să coboare din belşug harul lui Dumnezeu, care îl eliberează.
Înainte de mărturisire în capul lui există ceaţă, vede slab şi
îşi
justifică greşelile sale. Pentru
că atunci când mintea lui este
întunecată de păcate,
nu vede curat. Prin mărturisire face un „fuuu“,
se depărtează ceaţa şi orizontul se curăţă. De aceea, celor care vin să
discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc., dacă nu s-au
spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se
spovedească şi după aceea
îi primesc să vorbim. Unii îmi spun: „Părinte, fiindcă Sfinţia Ta îţi
poţi da seama ce trebuie să fac
în problema aceasta, povăţuieştemă“.
„Deşi mi-aş da
seama eu ce trebuie să faci,
îi spun, nu vei
înţelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi şi te spovedeşte
şi după aceea vino să discutăm“. Cum oare să te
înţelegi cu un om
atunci
când se află în
altă frecvenţă?
Prin
mărturisire omul aruncă din lăuntrul
său orice ar fi
nefolositor
şi rodeşte duhovniceşte.
Într-o zi săpam
în grădină,
ca să
plantez nişte roşii. În acel timp
vine cineva şi-mi spune: „Ce
faci,
Părinte?“. „Ce să fac?
îi spun. Îmi spovedesc grădina“. „Bine,
Părinte, dar şi
grădina are trebuinţă de spovedanie?“. „Desigur că
are.
Am observat că atunci când o
spovedesc, adică scot afară
pietrele,
pirul, spinii etc., face legume alese, iar altfel roşiile se fac
palide
şi slabe!“.
Moaştele Sfântului Paisie
Velicikovski
aflate la Biserica