FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
Hainele oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu, ale sfintilor si ale slujitorilor Sfantului Altar sunt sfintite, adica purtatoare de har. Precum se cunoaste din credinta si Traditia Bisericii, lucrurile folosite sau purtate de sfinti pastreaza in ele o parte din harul dobandit de aceia.
Astfel se explica evlavia credinciosilor fata de vestmintele sfintilor si ale preotilor, pe care acestia le ating sau le saruta cu credinta ca astfel primesc binecuvantarea (harul) lui Dumnezeu si au parte de rugaciunile celor care le poarta.
Materia este purtatoare de har
Materia a fost creata de Dumnezeu avand capacitatea de a recepta si "inmagazina" harul necreat. Sunt nenumarate lucrurile care ajung purtatoare de har. Exemple: painea si vinul, prefacute in Trupul si Sangele Mantuitorului; untdelemnul si aromatele care alcatuiesc Sfantul si Marele Mir; apa, din care se face aghiasma; painea, din care se face anafura si artos; untdelemnul, care se sfinteste in Taina Sfantului Maslu etc.
Toate lucrurile sfintite de catre preotii slujitori se curatesc de orice posibila intinaciune si devin purtatoare de har. In acelasi fel, lucrurile purtate sau folosite de sfinti in timpul vietii ajung sfintite si facatoare de minuni, ele putand ajunga chiar duhurile necurate. Aceste lucruri poarta in ele o parte din harul dobanditi de sfinti. Cand ne sfintim sufletele si trupurile, lucrurile din jurul nostru se curatesc si ele, devenind purtatoare de har.
Trupul sfintilor, care este materie, devine purtator de har si izvor nesecat de daruri dumnezeiesti. Mai mult, vestmintele in care sunt pastrate Sfintele Moaste, cand sunt inlocuite cu vestminte noi, sunt impartite ca binecuvantare si asezate in biserici.
Papucii care sunt asezati in picioarele Sfantului Ierarh Spiridon, in insula Corfu, se inlocuiesc in fiecare an, iar cei vechi se daruiesc in semn de binecuvantare bisericilor si credinciosilor evlaviosi. Tot asa se procedeaza si cu vestmantul in care stau infasurate Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi.
Mantia lui Ilie
Hainele primeau o parte din vrednicia celor care le purtau inca dinainte de venirea harului, precum citim in viata Sfantului Proroc Ilie. Cand a fost inaltat la cer, in carul cel de foc, Sfantul Ilie i-a lasat ucenicului sau, Elisei, in semn de binecuvantare, mantia sa. Cu aceasta haina sfintita, Sfantul Elisei a savarsit minuni.
"Pe cand mergeau ei asa pe drum si graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si, despartindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer. (...) Apoi, apucand (Elisei) mantia lui Ilie, care cazuse de la acesta, s-a intors inapoi si s-a oprit pe malul Iordanului. Si a luat mantia lui Ilie care cazuse de la acesta si a lovit apa cu ea, zicand: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Si, lovind, apa s-a tras la dreapta si la stanga si a trecut Elisei. Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, vazandu-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!" (IV Regi 2, 11-15).
Preasfanta haina a Mantuitorului
O alta dovada a faptului ca sfintenia omului se rasfrange si asupra lucrurilor sale este si istoria cu femeia cea cu scurgere de sange care, atingandu-se numai de haina lui Iisus, pe ascuns, a capatat vindecare. Apoi, cand Iisus a intrebat multimea care il imbulzea cine s-a atins de El, nu a facut-o pentru ca nu stia ce s-a petrecut, ci pentru a cinsti inaintea tuturor credinta cea tare a femeii.
"Multime multa il urma pe Iisus si Il imbulzea. Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sange. Si multe indurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergand inspre mai rau. Auzind ea cele despre Iisus, a venit in multime si, pe la spate, s-a atins de haina Lui, caci isi zicea: "De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!" Si, indata, izvorul sangelui ei a incetat si ea a simtit in trup ca s-a vindecat de boala.
Si, indata, cunoscand Iisus in Sine puterea iesita din El, intorcandu-Se catre multime, a intrebat: "Cine s-a atins de Mine?" Si I-au zis ucenicii Lui: "Vezi multimea imbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?" Si Se uita imprejur sa vada pe aceea care facuse aceasta. Iar femeia, infricosandu-se si tremurand, stiind ce i se facuse, a venit si a cazut inaintea Lui si I-a marturisit tot adevarul; iar El i-a zis: "Fiica, credinta ta te-a mantuit, mergi in pace si fii sanatoasa de boala ta!" (Marcu 5, 24-34). "Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia din ceasul acela" (Matei 9, 20-22).
Hainele sfintite si umba Apostolilor
Credinta in puterea harului care lucreaza pana si prin vestmintele sfintilor si ale sfintitilor slujitori a existat inca din vremea Sfintilor Apostoli. Mai mult, cand, din pricina aglomeratiei, oamenii nu se puteau atinge de hainele celor care-L propovaduiau pe Iisus Hristos, ei isi doreau ca macar umbra acelora sa ii acopere.
"Prin mainile Apostolilor se faceau semne si minuni multe in popor. (...) Si din ce in ce mai mult se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei, incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau" (Fapte 5, 12-16).
Vestmintele sfintite sunt purtatoare de Har
Vestmintele preotesti se sfintesc atat prin rugaciunea de sfintire, cat si prin folosirea lor la savarsirea sfintelor slujbe. Harul care il intareste pe preot spre a savarsi sfintele slujbe se pogoara si asupra vestmintelor lui. Este interzis preotului a savarsi Sfanta Liturghie fara a fi imbracat in toate vestmintele sale. Daca la unele slujbe preotul foloseste doar o parte din sfintitele vestminte, trebuie stiut faptul ca el nu are voie sa savarseasca nici o slujba sau sa citeasca vreo rugaciune din Molitfelnic fara a purta macar epitrahilul.
Spalarea vestmintelor preotesti implica o grija deosebita. Potrivit indrumarilor asezate in "Liturghier", acestea nu se vor spala in acelasi loc si in aceeasi apa cu haine mirenilor, nici macar in familia preotului. Acest lucru intareste si mai mult credinta ca hainele sfintitilor slujitori se impartasesc de harul lui Dumnezeu, care se transmite in parte si celor care se ating de ele cu credinta si cu smerenie.
Atingerea de hainele preotesti
Si astazi oamenii se ating de vestmintele preotilor, unii pastrand credinta in puterea hainelor sfintite de a transmite harul lui Dumnezeu, iar altii din simpla evlavie (respect) fata de sfintitii slujitori. Mai sunt si aceia care se ating de tot ce gasesc in biserica (icoane, sfestnice, cadelnite, lumanari, vestminte etc) ca de un fel de amulete aducatoare de bunastare si implinitoare de dorinte. Pe acestia din urma sa-i lumineze Dumnezeu!
Credinciosii cu frica de Dumnezeu nu ii vor pune niciodata pe preoti in situatii dificile doar din dorinta de a se atinge de vestmintele lor, mai ales la Sfanta Liturghie, cand acestia ies cu Cinstitele Daruri. Cine se afla aproape poate atinge sau saruta sfintitele vestminte, insa cine nu ajunge se cuvine sa ramana linistit la locul sau, ca nu cumva din evlavie sa se nasca ispita sau chiar cearta. Mai mare este smerenia!
Fie din grija de a nu se crea zarva, fie din grija de a nu li se murdari vestmintele, unii preoti interzic oamenilor sa se atinga de vestmintele lor. In acest sens, poate nimic nu este mai dureros decat ca preotul sa zica: "Voi stiti cat costa vestmintele acestea, cu broderii si cu tot ce au pe ele?!" Pe mine nu m-a crutat Dumnezeu, iar cand am auzit un asemenea cuvant, am cazut in judecata.
Credinta care sta in spatele gestului femeii din Evanghelie, insa, ma zdruncina!
"De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca" (Marcu 5, 24-34).
6.jpg)
Hainele oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu, ale sfintilor si ale slujitorilor Sfantului Altar sunt sfintite, adica purtatoare de har. Precum se cunoaste din credinta si Traditia Bisericii, lucrurile folosite sau purtate de sfinti pastreaza in ele o parte din harul dobandit de aceia.
Astfel se explica evlavia credinciosilor fata de vestmintele sfintilor si ale preotilor, pe care acestia le ating sau le saruta cu credinta ca astfel primesc binecuvantarea (harul) lui Dumnezeu si au parte de rugaciunile celor care le poarta.
Materia este purtatoare de har
Materia a fost creata de Dumnezeu avand capacitatea de a recepta si "inmagazina" harul necreat. Sunt nenumarate lucrurile care ajung purtatoare de har. Exemple: painea si vinul, prefacute in Trupul si Sangele Mantuitorului; untdelemnul si aromatele care alcatuiesc Sfantul si Marele Mir; apa, din care se face aghiasma; painea, din care se face anafura si artos; untdelemnul, care se sfinteste in Taina Sfantului Maslu etc.
Toate lucrurile sfintite de catre preotii slujitori se curatesc de orice posibila intinaciune si devin purtatoare de har. In acelasi fel, lucrurile purtate sau folosite de sfinti in timpul vietii ajung sfintite si facatoare de minuni, ele putand ajunga chiar duhurile necurate. Aceste lucruri poarta in ele o parte din harul dobanditi de sfinti. Cand ne sfintim sufletele si trupurile, lucrurile din jurul nostru se curatesc si ele, devenind purtatoare de har.
Trupul sfintilor, care este materie, devine purtator de har si izvor nesecat de daruri dumnezeiesti. Mai mult, vestmintele in care sunt pastrate Sfintele Moaste, cand sunt inlocuite cu vestminte noi, sunt impartite ca binecuvantare si asezate in biserici.
Papucii care sunt asezati in picioarele Sfantului Ierarh Spiridon, in insula Corfu, se inlocuiesc in fiecare an, iar cei vechi se daruiesc in semn de binecuvantare bisericilor si credinciosilor evlaviosi. Tot asa se procedeaza si cu vestmantul in care stau infasurate Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi.
Mantia lui Ilie
Hainele primeau o parte din vrednicia celor care le purtau inca dinainte de venirea harului, precum citim in viata Sfantului Proroc Ilie. Cand a fost inaltat la cer, in carul cel de foc, Sfantul Ilie i-a lasat ucenicului sau, Elisei, in semn de binecuvantare, mantia sa. Cu aceasta haina sfintita, Sfantul Elisei a savarsit minuni.
"Pe cand mergeau ei asa pe drum si graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si, despartindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer. (...) Apoi, apucand (Elisei) mantia lui Ilie, care cazuse de la acesta, s-a intors inapoi si s-a oprit pe malul Iordanului. Si a luat mantia lui Ilie care cazuse de la acesta si a lovit apa cu ea, zicand: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Si, lovind, apa s-a tras la dreapta si la stanga si a trecut Elisei. Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, vazandu-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!" (IV Regi 2, 11-15).
Preasfanta haina a Mantuitorului
O alta dovada a faptului ca sfintenia omului se rasfrange si asupra lucrurilor sale este si istoria cu femeia cea cu scurgere de sange care, atingandu-se numai de haina lui Iisus, pe ascuns, a capatat vindecare. Apoi, cand Iisus a intrebat multimea care il imbulzea cine s-a atins de El, nu a facut-o pentru ca nu stia ce s-a petrecut, ci pentru a cinsti inaintea tuturor credinta cea tare a femeii.
"Multime multa il urma pe Iisus si Il imbulzea. Si era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sange. Si multe indurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergand inspre mai rau. Auzind ea cele despre Iisus, a venit in multime si, pe la spate, s-a atins de haina Lui, caci isi zicea: "De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!" Si, indata, izvorul sangelui ei a incetat si ea a simtit in trup ca s-a vindecat de boala.
Si, indata, cunoscand Iisus in Sine puterea iesita din El, intorcandu-Se catre multime, a intrebat: "Cine s-a atins de Mine?" Si I-au zis ucenicii Lui: "Vezi multimea imbulzindu-Te si zici: Cine s-a atins de Mine?" Si Se uita imprejur sa vada pe aceea care facuse aceasta. Iar femeia, infricosandu-se si tremurand, stiind ce i se facuse, a venit si a cazut inaintea Lui si I-a marturisit tot adevarul; iar El i-a zis: "Fiica, credinta ta te-a mantuit, mergi in pace si fii sanatoasa de boala ta!" (Marcu 5, 24-34). "Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Si s-a tamaduit femeia din ceasul acela" (Matei 9, 20-22).
Hainele sfintite si umba Apostolilor
Credinta in puterea harului care lucreaza pana si prin vestmintele sfintilor si ale sfintitilor slujitori a existat inca din vremea Sfintilor Apostoli. Mai mult, cand, din pricina aglomeratiei, oamenii nu se puteau atinge de hainele celor care-L propovaduiau pe Iisus Hristos, ei isi doreau ca macar umbra acelora sa ii acopere.
"Prin mainile Apostolilor se faceau semne si minuni multe in popor. (...) Si din ce in ce mai mult se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei, incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau" (Fapte 5, 12-16).
Vestmintele sfintite sunt purtatoare de Har
Vestmintele preotesti se sfintesc atat prin rugaciunea de sfintire, cat si prin folosirea lor la savarsirea sfintelor slujbe. Harul care il intareste pe preot spre a savarsi sfintele slujbe se pogoara si asupra vestmintelor lui. Este interzis preotului a savarsi Sfanta Liturghie fara a fi imbracat in toate vestmintele sale. Daca la unele slujbe preotul foloseste doar o parte din sfintitele vestminte, trebuie stiut faptul ca el nu are voie sa savarseasca nici o slujba sau sa citeasca vreo rugaciune din Molitfelnic fara a purta macar epitrahilul.
Spalarea vestmintelor preotesti implica o grija deosebita. Potrivit indrumarilor asezate in "Liturghier", acestea nu se vor spala in acelasi loc si in aceeasi apa cu haine mirenilor, nici macar in familia preotului. Acest lucru intareste si mai mult credinta ca hainele sfintitilor slujitori se impartasesc de harul lui Dumnezeu, care se transmite in parte si celor care se ating de ele cu credinta si cu smerenie.
Atingerea de hainele preotesti
Si astazi oamenii se ating de vestmintele preotilor, unii pastrand credinta in puterea hainelor sfintite de a transmite harul lui Dumnezeu, iar altii din simpla evlavie (respect) fata de sfintitii slujitori. Mai sunt si aceia care se ating de tot ce gasesc in biserica (icoane, sfestnice, cadelnite, lumanari, vestminte etc) ca de un fel de amulete aducatoare de bunastare si implinitoare de dorinte. Pe acestia din urma sa-i lumineze Dumnezeu!
Credinciosii cu frica de Dumnezeu nu ii vor pune niciodata pe preoti in situatii dificile doar din dorinta de a se atinge de vestmintele lor, mai ales la Sfanta Liturghie, cand acestia ies cu Cinstitele Daruri. Cine se afla aproape poate atinge sau saruta sfintitele vestminte, insa cine nu ajunge se cuvine sa ramana linistit la locul sau, ca nu cumva din evlavie sa se nasca ispita sau chiar cearta. Mai mare este smerenia!
Fie din grija de a nu se crea zarva, fie din grija de a nu li se murdari vestmintele, unii preoti interzic oamenilor sa se atinga de vestmintele lor. In acest sens, poate nimic nu este mai dureros decat ca preotul sa zica: "Voi stiti cat costa vestmintele acestea, cu broderii si cu tot ce au pe ele?!" Pe mine nu m-a crutat Dumnezeu, iar cand am auzit un asemenea cuvant, am cazut in judecata.
Credinta care sta in spatele gestului femeii din Evanghelie, insa, ma zdruncina!
"De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca" (Marcu 5, 24-34).
6.jpg)
sursa http://ro.netlog.com/artasireligie/blog/