HRANA PENTRU SUFLET: CELE SAPTE PĂCATE DE MOARTE
BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Dintru care odrăslesc toate păcatele
Cele sapte răni de moarte
Care m-au vânat mereu
Si slăbănogit-au foarte
Sufletul smerit al meu!
Mândria
Dacă mai doresti acuma
Suflete să ne mândrim,
Vino de pogoară numa
Până jos la Țintirim!
Ca să vezi mai bine-acolo
Pentru cine te mândresti,
Care este slava lumii
Si a vieții pământesti!
Iată hârca asta slută
Este a unui boier
Cari petrecea cu slavă
Ca un mândru Lucifer
Mai încolo este alta
A unui om cersetor
Care si-a târât viața
Umilit si răbdător.
Cari dintre ei acuma
Îl găsesti mai fericit?
Răsfățatul cel prea mândru
Ori săracul umilit?
Iată colo proiestosul
Ce era ca un butoi
Si-i gonea pe bieții paznici
Defăimându-i ca pe boi.
Mai la vale iată capul
Unui biet nevoitor
Care sta ascuns prin pesteri
Gol, tăcut si postitor.
Ce cunosti acum din slava
Celor grasi de la Vasan;
Iată numai ce rămâne
De la bietul pământean!
Zavistia
De zavistie urâtă
Dacă vezi că esti luptat,
Află că această boală
Este greu de vindecat.
Toate celelalte patimi
Sunt din fire omenesti
Si lucrându-le îți pare
Că din ele te-ndulcesti.
La zavistie din contra,
Simți că esti ca otăvit,
Căci la inimă te roade
Vermele neadormit.
Deci pe gânduri tu adesea
Spovedeste-le curat
Si te roagă pentru care
Urâciunea te-a luptat
A zavistiei meteahnă
Este lucru diavolesc,
Care nu te lasă-n pace,
Când vezi că alții sporesc.
Nu lăsa ca să mocnească
Răul nemărturisit,
Nu cumva să putrezească
Binele agonisit.
Iubirea de argint
Când te prinde în capcană
Lăcomia de arginți
S-o vădesti ca pe o rană
La duhovnicesti Părinți.
Căci fiind năravul tainic,
Este greu de priceput
Si pe mulți din cei cu râvnă
Lăcomia i-a pierdut.
Rădăcina răutății
La păgâni si la evrei:
Ai pe Iuda doar ca pildă
Si începător al ei.
Desfrâul
La dulceața desfrânării
Dacă esti obisnuit,
Vino tainic, ticăloase
Pân-la Poarta lui David.
Să-ți închipui tu acolo
Cum la ziua cea de-apoi
Scaun greu de judecată
Se va pune pentru noi.
Cum vei suferi mânia
Dreptului judecător!
Cum vei trece peste râul
Cel cu focul arzător!
Cum vei suferi osânda
Care se va hotărî,
Cum vei suferi pe demoni
Când la munci te va târî?
Lăcomia pântecelui
Dacă ai din nesimțire
Pântece nesățios
Vino până la Golgota
Lângă Crucea lui Hristos!
Iată, suflete, priveste
Stânca cum s-a despicat
La vederea răstignirii
Pentru cel necumpătat!
Deci în taină mergi adesea
La Golgota cugetând
Ca să capeți înfrânare
Umilindu-te în gând.
Trândăvia
Iară duhul trândăviei
Dacă vezi că te-a cuprins
Cugetă la ceasul morții
Si la focul cel nestins.
Mânia
Suflete, de ai mânie,
Dacă lesne te iuțesti,
De a treia fericire,
Ticăloase, te lipsesti!
Nu vei mosteni pământul
Fericiților de sus!
Celor blânzi le este partea
După cum Domnul a spus.
- Vino fire mânioasă
Ca să vezi pe Mielul blând
Cum se junghie pe Cruce
Toate pentru noi răbdând.
Deci primeste cu blândețe
De la oameni câte vin
Ca să mostenesti pământul
Celor blânzi în veci AMIN.