Harul este puterea iertătoare, luminătoare, mântuitoare care îndeamnă spre fapta cea bună. Când îl cuprinde pe omul credincios şi râvnitor către cele sfinte şi adevăr, harul izgoneşte îndată din inima şi din trup, din toată fiinţa omului întinăciunea şi orice păcat gatindu-l pentru nestricaciunea veşnică, alunga duhoarea păcatului şi dă bună-mireasmă. încă din timpul vieţii Sfinţii au exalat din trupul lor mireasma sfinţeniei şi nestricaciunii: au fost temple curate ale Duhului Sfânt, au făcut minuni. Trăieşte după duh şi grija de trup să nu ţi-o prefaci în pofte [Rm 13, 14].
”Abilitatea de a ne ierta pe noi înşine porneşte de la o înţelegere a harului. Harul este favoare nemeritată. Îndurare înseamnă să nu primeşti ceea ce meriţi (dreptate); har înseamnă să primeşti ceea ce nu meriţi (iertare deplină). Harul nu mai este har dacă trebuie să fim suficient de buni ca să ni se aplice. Petru ştia ce a făcut şi ştia că a fost iertat. David ştia ce a făcut şi a făcut apel la îndurarea lui Dumnezeu (vezi Psalmul 51). Har înseamnă să accepţi ceea ce nu meriţi. Poate părea nedrept când ştim că am fost aşa de îngrozitori. L-am dezamăgit pe Dumnezeu şi i-am dezamăgit şi pe alţii. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi să lăsăm sângele lui Hristos să facă ceea ce de fapt a făcut: să înlăture vina noastră şi să faca dreptatea lui Dumnezeu. Dar este drept, zice Ioan: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:9). Sângele Domnului Iisus a făcut o lucrare minunată. Noi ne iertăm pe noi înşine în măsura în care credem cu adevărat lucrul acesta! Toate acuzaţiile cu privire la păcatul mărturisit vin de la diavolul. Când şti că ai aplicat Ioan 1:9, şi încă mai simţi o voce care te acuză de acea greşeală din trecut, notează: Vocea aceea nu vine de la Tatăl tău ceresc. Nu vine de la Domnul Iisus. Nu vine de la Duhul Sfânt. Vine de la vrăjmaşul tău, diavolul, care lucrează fie ca un leu care răcneşte ca să sperie, fie ca un înger de lumină ca să înşele – fie în ambele feluri (1 Petru 5:8; 2 Corinteni 11:14). Nu uitaţi niciodată că dragostea desăvârşită alungă frica (1 Ioan 4:18). (Iertarea deplina - RT Kendall)