Pagini

vineri, 16 septembrie 2011

Procesiune cu moastele Sfantului Iosif cel Nou de la Partos






Inghesuiala la racla Sfantului Iosif cel Nou de la Partos. Peste 1000 de credinciosi au participat la procesiune

Inghesuiala la racla Sfantului Iosif cel Nou de la Partos Inghesuiala la racla Sfantului Iosif cel Nou de la Partos
Peste 1000 credincioşi au participat la procesiunea moaştelor Sântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Cu busuioc în mână, mulţi dintre credincioşi s-au înghesuit să atingă racla Sfântului. Joi se prăznuieşte cel de-al doilea hram al Catedralei Mitropolitane Timişoara, al Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Slujbele au început miercuri seara, iar după vecernia de litie a urmat procesiunea cu moaştele Sfintelui Iosif de la Partoş.
La procesiune au participat zeci de preoţi, în frunte cu Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, zeci de măicuţe, dar şi peste 1000 de credincioşi. Aceştia au înconjurat zona centrală o oraşului şi Catedrala Mitropolitană.
„Procesiunea este simbolică, pentru că Sântul Iosif de la Partoş ocroteşte întreg Banatul. Procesiunea sporeşte importanţa pe care i-o aducem ca şi Sfânt. Este singurul moment cand moaştele sunt în afara bisericii”, a spus preotul Marius Florescu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Banatului.
Pe toată durata procesiunii au fost trase clopotele, iar o măicuţă a bătut toaca. Credincioşii au aprins lumânări şi au venit cu busuioc să atingă racla Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş.
„Îmi aduc aminte, elevă fiind – aici veneau femei de la ţară care stăteau pe trepte. Când suntem aici venim an de an.  Am venit să ne rugăm pentru sănătate. E ca la Înviere, preoţii ies cu lumânări”, ne-a spus una dintre credincioasele care a participat la procesiune, Valeria Jifcu.
„În fiecare an vin să mă rog pentru sănătate. Am cumpărat busuiocul să îl pun aproape de moaşte, pe urmă îl ducem acasă, îl punem la păstrat şi îl păstrăm”, ne-a mai spus un credincios, Nicolae Cărămidariu.
Dacă în timpul anului moaştele Sfântului Iosfi cel Nou de la Partoş stau în pronaus, după procesiunea de miercuri seara, moaştele vor rămâne în faţa altarului până vineri seara. În tot acest timp, credincioşii se pot ruga la moaştele care nu vor mai fi acoperite de sticlă.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost ales mitropolit al Timişoarei în anul 1650. A păstorit credincioșii din Banat timp de trei ani. În această calitate a săvârșit mai multe minuni. Una dintre ele este stingerea unui incendiu ce a cuprins o parte a Timișoarei. În 1653 s-a retras la mănăstirea Partoş din Banat.
A murit în vara anului 1656, la vârsta de 85 ani. Tradiția spune că, în momentul adormirii sale, clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș în anul 1956, când moaştele  sale au fost aduse din mănăstirea Partoș și așezate în Catedrala Mitropolitană din Timișoara. El este sărbătorit în data de 15 septembrie.



INTAMPLARI DIN IAD...

 
 

In Sfantul munte Athos,un calugar,fiind bolnav si paralizat de mai multi ani,de la o vreme isi pierduse rabdarea in boala sa atat de indelungata si a inceput a se ruga lui Dumnezeu sa-i scurteze viata. Dumnezeu, ascultandu-i rugaciunea,a trimis la el un inger care i-a zis : "O,parinte,Domnul,in indurarea Sa,a auzit rugaciunea ta. El iti scurteaza viata pamanteasca,dar cu conditia sa alegi: ori sa mai rabzi boala inca un an pe pamant,ori sa te chinuiesti trei ceasuri in iad".
La cuvantul ingerului,monahul a zis : "Sa mai zac inca un an pe pamant ? E un timp foarte lung. Mai bine voiesc sa sufar trei ceasuri in iad ". La aceste cuvinte,ingerul lui Dumnezeu i-a luat sufletul si l-a dus in iad,apoi s-a retras de la el,spunandu-i ca peste trei ore il va cerceta.
Dupa plecarea ingerului,a fost cuprins de intunericul ce domnea pretutindeni,iar tipetele sfasietoare ale pacatosilor,care ajungeau pana la el,vederea fetelor diavolilor,in toata uraciunea lor infernala,vuietul focului care ardea cu nesuferita fierbinteala,precum si alte negraite munci,care-l inconjurau din toate partile,il facura sa strige cu groaza dupa ajutorul lui Dumnezeu,dar nu primea nici un raspuns. I se parea ca au trecut trei sute de ani de cand se chinuia si,vazand ca de nicaieri nu vine nici un ajutor,a inceput sa geama si sa scrisneasca din dinti de durere. Nimeni nu-l asculta si nu-i auzea durerile,fiindca toti ardeau in chinuri.
Deodata insa se facu o lumina mare si ingerul Domnului aparu vesel si il intreba: "Cum te afli,frate?".
Monahul i-a raspuns : " Niciodata n-as fi putut sa cred ca un inger poate minti! Oare nu mi-ai promis ca ma vei scoate de aici dupa trei ore? Iata,au trecut mai mult de trei ore,caci am stat sute de ani in aceste chinuri groaznice!".
"De ce zici,frate.sute de ani? a zis ingerul Domnului. O ora numai a trecut de cand te-am parasit si mai ai inca doua ore de ramas aici". " Doua ore? a strigat monahul cu groaza. Este oare cu putinta sa fi trecut numai o ora pana acum? Oh ! Nu mai pot suporta aceasta munca,caci nu mai am putere. De se poate,scoate-ma de aici. Vreau sa sufar pe pamant ani si sute de ani,ba chiar pana in ziua Judecatii de apoi,la venirea a doua a Domnului,Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos,numai,te rog,scoate-ma de aici! Fie-ti mila de mine si nu ma lasa". Atunci ingerul a zis : " Dumnezeu,fiind Parintele indurarilor si mangaierii,isi arata bunatatea Sa cea fara de margini asupra ta,dar tu sa nu uiti cele ce ai simtit si suferit si sa povestesti si altora cat de crude si necrutatoare sunt muncile gheenei "
( Viata repausatilor )