Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Autor:  Adrian Pătruşca

La 29 august, Biserica ortodoxă prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, care se încheie la 31 august.

Arhanghelul Gavriil îi vesteşte tatălui Sfântului Ioan Botezătorul, preotul Zaharia, că soţia sa, Elisabeta , îi va naşte un prunc care se va numi Ioan. Cum Zaharia se îndoieşte de vestea îngerească, pentru că şi el şi soţia sa erau bătrâni, este pedepsit să îşi piardă vocea şi să rămână mut, până ce Elisabeta va naşte.
Ioan Botezătorul este ultimul dintre proorocii Vechiului Testament şi în acelaşi timp veriga de legătură dintre cele două Testamente. Ioan Botezătorul, numit şi Înaintemergătorul, vesteşte venirea în lume a Mântuitorului.

Aceleași cuvinte

Ioan îşi începe activitatea în 26 d.Hr., primul an al guvernării lui Pilat din Pont, cu cuvintele: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor". Exact aceleaşi cuvinte avea să le folosească Iisus, la începutul lucrării sale, în Capernaum. De altfel, Ioan Botezătorul este mai cu seamă învăţătorul pocăinţei, ca fază primară şi obligatorie pentru mântuire.
Ioan Botezătorul duce o viaţă ascetică, în pustiu. Este îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, încins cu o curea de piele şi se hrăneşte cu miere sălbatică şi lăcuste.

 
Lecția de smerenie

El foloseşte botezul cu apă, asupra celor pocăiţi, ca semn al curăţirii, al purificării. În perioada când predica şi boteza la râul Iordan, la Ioan vine însuşi Iisus şi îi cere să Îl boteze.
Scena este memorabilă. Ioan Îl recunoaşte şi se miră: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?". La care Iisus răspunde: "Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea".
Pilda de smerenie este minunată. Făcătorul Lumii, cel fără de păcat, intră în rând cu păcătoşii pocăiţi. În acelaşi timp, însă, din Cer, Tatăl descoperă oamenilor firea dumnezeiască a Fiului. La ieşirea din apă a lui Iisus, "cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se peste El ca un porumbel. Şi iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit". (Matei 3, 17)

 
Viclenia Irodiadei

Ioan Botezătorul este aruncat în temniţă, după ce îl mustră pe Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare (cel cu Uciderea Pruncilor) că trăieşte cu soţia fratelui său, Irodiada. Regele se fereşte însă să îl omoare pe prooroc, aşa cum îi cerea Irodiada, pentru că Ioan era iubit de popor şi exista riscul unor tulburări sociale.
Viclenia Irodiadei va fi fi însă mai puternică. La serbarea zilei de naştere a lui regelui, Irodiada îşi pune fiica, pe Salomeea, să danseze în faţa lui Irod. Acesta e fermecat de frumuseţea şi graţia fetei şi îi spune să îi ceară ca răsplată orice îşi doreşte. Învăţată de mama ei, Salomeea cere capul lui Ioan Botezătorul pe tipsie. În ciuda voinţei sale, Irod este obligat să îşi respecte promisiunea şi Sfântului Ioan Botezătorul i se taie capul în temniţă.

 
Zi de post aspru

Ziua de 29 august este una de post. În afara bucatelor de dulce, tradiţia populară interzice mâncarea fructelor şi legumelor a căror formă aminteşte de cea a capului: pepene, varză, mere, pere, căpăţâni de usturoi, sau a celor care conţin cruce în interior: nuci, pepeni.
De asemenea, nu se bea vin roşu şi nici nu se mănâncă legume şi fructe roşii, care amintesc de sângele vărsat la Tăierea Capului.

 Capul Sfantului Ioan Botezatorul este una dintre cele mai de pret Sfinte Moaste ale Bisericii, acesta fiind pierdut si gasit de mai multe ori. In calendar, Biserica a randuit a se praznui trei minunate aflari ale Capului Sfantului, anume in ziua de 24 februarie, cand gasim scris: Intaia si a Doua Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul, si in data de 25 mai, cand se face amintire de a Treia Aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul. “Capul Inaintemergatorului, ascuns oarecand in vas de lut, s-a vazut iesind din sanurile pamantului la aratare; care si rauri de tamaduiri izvoraste. Caci cu ape a spalat Capul Celui ce acum acopera cu ape inaltimile cele mai de deasupra si izvoraste oamenilor dumnezeiasca iertare: Deci pe acesta ce este dupa adevar martir, sa-l fericim si intru aflarea lui cu bucurie sa praznuim, ca el roaga pe Hristos sa daruiasca lumii mare mila” (Mineiul pe Februarie).