Da-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!
Si da-mi intelepciunea de a le deosebi!
CAINTA
În faţa ta sunt Doamne doar substanţă,
Fără poveri de carne fremătândă,
Nimic din ce-i lumesc n-are importanţă
Şi vremeal nu stă nicăieri la pândă.
În faţa ta sunt doar o adiere,
Un fluture trudindu-se să zboare,
Tu vezi la mine trudă şi plăcere,
Eu văd în tine scut şi alinare.
Dar dacă ţi-ai dorit să fiu substanţă
De ce m-ai modelat din lut divin,
Şi-ai dat fiinţei mele importanţă,
Şi vremii m-ai făcut să mă închin?
De ce mi-ai arătat ce e iubirea
ŞI m-ai făcut să cânt mereu de dor.
Dacă n-ai vrut să faci din ea menirea
Acestui om umil şi trecător?
De ce mi-ai dat dorinţa de mai bine
ŞI vise de poet ca-naripare,
Dacă ştiai că nu sunt pentru mine,
Că nu pot fi un albatros pe mare?
În faţa ta sunt Doamne doar cenuşă!
Un praf arzând şi fără mângâiere,
Nici boltă de pe cer nici prag la uşă,
Doar vise de mărire şi cădere.
LUIZA GRAMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O, iarta-mi te rog Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu sa ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea,
Iti cer sa alungi necazul, sa-mi lasi un loc in rai
Si sa-mi slujesti in toate sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai
Gindindu-ma ca daca Iti cint si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce-mi doresc
O, iarta-mi felul acesta nebun de-a ma ruga
Si invata-ma ca altfel sa stau in fata Ta
Nu tot cerindu-Ti Tie sa fii tu robul meu
Ci Tu cerindu-mi mie, iar robul sa fiu eu
Sa inteleg ca felul cel bun de a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta!