Lumina

In dimineti de iarna
M-am pierdut in ganduri
Cautand intelesurile
Dincolo de mine.

Tu Doamne,
Imi cunosti puterile,
Imi cunosti sufletul
Si toate durerile.

Fa lumina in gandurile mele
Ca eu sa fiu lumina.
Aprinde candela sufletului meu
Sa arda mereu pentru Tine.

Arde patimile
Ce imi mistuie
Trupul ca un putregai.

Neputintele
Le preschimba
In virtuti,
Iar rugaciunea
In torte in toate
Temnitele mele.

Intinde mana Ta
Si binecuvanteaza
Viata care curge prin
Aceste vene firave.

Camelia Cristea

Fără „El“

Ce sunt eu fără de Domnul?
Sunt un praf de oase reci,
Hrana viermilor din groapă
Şi a muncilor de veci!


Mintea mea fără de raza
Luminărilor de sus
Este beznă nesfârşită
După vesnicul apus


Ochii mei fără privirea
Spre Părintele Ceresc,
Sunt ca ochelarii negrii
A celor care orbesc!


Gura mea, fără mişcarea
Darului lui Dumnezeu,
Este clopot fără limbă,
Fără glas fiind mereu.


Însuşi biata mea ureche,
Fără Duhul Lui Cel Sfânt,
Este zdreanţă agăţată,
Care tremură în vânt.


Iar la mâini şi la picioare,
Dacă Domnul nu dă spor,
Lucrul meu – atunci – şi mersul
Este veşnic pierzător!


Fără darul Sfintei Troiţe,
Eu sunt vierme stricător,
Căci, trăind fără lumină,
Fără de nădejde mor!