luni, 2 ianuarie 2012

Sfintirea caselor de Boboteaza


Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos
Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: "Omul sfinteste locul".
Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Termenul "aghiasma" vine de cuvantul grecesc "aghiasmos", care isi are originea in cuvantul "aghios"(sfant). "Aghiasmos" se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem "voi face o aghiasma", intelegem slujba, iar cand spunem "voi bea un pic de aghiasma", ne referim la apa sfintita.

Exista si o alta explicatie in legatura cu originea cuvantului "aghiasma". S-a spus ca el vine de la "iazma". In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", este indicat ca si in DLR, cu etimologie ne­cunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de "aratare urata si rea, naluca, vedenie", contrar sensului originar de "apa sfintita". Explicatia este urmatoarea: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau". Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea "celui potrivnic", adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, ve­denie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga "aratarea urata si rea", adica duhul cel rau, satana.
E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Asa ca nu putem pune un semn de egalitate intre apa nesfintita si aghiasma. Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

Adrian Cocosila


duminică, 1 ianuarie 2012

Ne putem ruga singuri acasa?



Ne putem ruga singuri acasa, facand abstractie de Sfanta Liturghie? - Arhim. Arsenie Papacioc

”- Care este raportul intre rugaciunea personala, intima si rugaciunea Liturgica? Ne putem ruga singuri acasa, facand abstractie de Sfanta Liturghie?

-Parintele Arsenie: Dumneavoastra faceti o confuzie, sa stiti... Rugaciunea Liturgica nu se poate compara cu nici o alta rugaciune. Sfanta Liturghie este Jerfa fara de sange pe care o face Hristos.
Nu poate exprima mintea omeneasca valoarea si folosele Sfintei Liturghii macar in parte.
Domnul Iisus Dumnezeu este de fata in Sfantul Altar. Si daca ar fi cu putinta sa se vada cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult de cum este in Sfantul Altar, la Sfanta Liturghie. Ca: ”Tu esti cele ce aduci, Cel ce te aduci, Cel ce primesti si Cel ce imparti, Hristoase Dumnezeul nostru!” (Rugaciunea preotului in timpul cantarii Heruvicului)
Iata o taina nepatrunsa de mintea omului: ca Domnul Hristos imprumuta preotului chipul, glasul si miscarea; ca repet, El este Cel ce savarseste dand omului, prin hirotonie, mai presus de fire, bogatia harului preotiei, savarsindu-se astfel marile prefaceri ale painii si vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului ca sa-l avem vazut (prin credinta) permanent in noi, sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui, ”Ca cine nu va manca Trupul Meu si nu va bea Sangele Meu, nu va avea viata intru el” (Ioan 6, 23).
Iata folosul cel mai desavarsit: ca avand in toata fiinta ta pe Hristos Biruitorul, vei fi luminat si de temut pe tot drumul de mare raspundere, al mantuirii tale si al semenilor tai.
La Sfanta Liturghie primesti intr-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, taria cea mare a crestinului, aprinzand lumina adevarului din om pentru viata si lupta impotriva puterilor intunericului.
Iata ca viata noastra este cu adevarat conditionata numai de aceasta mare Taina a Impartasirii cu Trupul si Sangele Domnului.
Aceasta Sfanta Liturghie, care se savarseste intr-un chip atat de nepatruns cu cinste, evlavie si binecuvantare, are randuite rugaciuni si prefaceri adanci pentru salvarea de la pieire a lumii intregi, vizand direct pe cei pomeniti pentru sanatate, luminare, frumusete si tarie nelimitata asupra duhurilor rele.
Este atat de necesar si de obligatoriu participarea la Sfanta Liturghie, mai mult decat ne sunt necesare lumina si aerul. Dumnezeu tine pamantul mai mult pentru Sfanta Liturghie ce se savarseste pe el. Liturghia este cea mai mare lucrare pe pamant si folosul dincolo de inchipuire al intregii creatii a lui Dumnezeu.
Iata, sunt preot de mai bine de jumatate de veac si nu pot nici astazi sa nu ma intreb ori de cate ori intru prin sfintele usi: cine sunt eu ca sa trec prin usile imparatesti?
Preotia este o foarte mare lucrare la Dumnezeu, nespus de mare. Preotul tine locul lui Dumnezeu pe pamant; Dumnezeu a creat doua lucruri extraordinare care nu mai pot fi depasite la o eventuala alta creatie: a creat o femeie distinsa care a nascut pe Dumnezeu; si a creat preotia care-l coboara pe Dumnezeu din cer si-L naste pe Sfanta Masa. Ce ziceti de lucrul acesta? Va dati seama? Sfantul Agnet pe Sfanta Masa, atunci cand facem Sfanta Liturghie. Altarul e plin de ingeri, căci Hristos e acolo!
Spun chiar rugaciunile: ”Stapane Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat in ceruri cetele si ostile ingerilor... fa ca, impreuna cu intrarea noastra noastra, sa fie si intrarea sfintilor ingeri, care slujesc impreuna cu noi si impreuna slavesc bunatatea Ta.” (Rugaciunea intrarii cu Evanghelia)
M-a intrebat un student: ”Bine , Parinte, dar preotul ce-i?” Raspunde Hristos: ”Fara tine, preotule, nu pot sa fac lucrurile acestea!” Preotul e axa principala a Creatiei, a re-Creatiei, adica a nasterii lui Dumnezeu din paine si din vin. Va dati seama ce inseamna pentru un popor ca are Liturghie? Ce inseamna pentru un popor ca are Ortodoxie? Sunt foarte increzator, dar nu se poate fara Cruce. Lumea va veni odata la o unitate de vederi si va vedea cat de necesara a fost suferinta pe lume si mai ales la poporul roman, urmarindu-l de la nastere... Ni se cere prezenta in starea de jerfa si vom birui. Biruind tu, biruie tot neamul tau! Acesta este cuvantul care trebuie spus la tot romanul, la tot crestinul.”
(Vesnicia ascunsa intr-o clipa - Arhim. Arsenie Papacioc)

Arhivă blog

"Celui sarac ii lipsesc multe,celui lacom ii lipsesc toate."(Seneca)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare

CITATUL ZILEI

PSALTIREA