BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: ianuarie 2026

marți, 27 ianuarie 2026

Rugăciunea lăuntrică...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

,, Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista
Veacul nostru nu este un veac al postului, ci al răbdării și al bolilor. Iar dacă vom lua asupra noastră un post aspru și peste puterile noastre, atunci pur și simplu nu vom fi în stare să-l ținem.
Noi avem nevoie de un post lăuntric pentru a ne înfrânge pe noi înșine și pentru a deveni blânzi, smeriți și răbdători.

Dacă Domnul ne îngăduie să suferim, trebuie să primim aceasta cu smerenie. Căci ceea ce este îngăduit de Domnul, trebuie primit ca din mâna Lui și trebuie să răbdăm tot.
Adevăratul post este atunci când omul suportă cu răbdare și fără supărare toate atacurile și jignirile, considerând că le-a meritat pe bună dreptate. Pentru ce? Pentru viața pe care a avut-o în trecut și pentru tinerețea ușuratică.

Mândria noastră este asemenea unei fiare care, dacă este atinsă oricât de ușor, atunci este gata să sară și să-i sfâșie pe toți. Dar este de datoria ta să o împingi și să nu o lași să iasă.
Chiar daca cineva te-a supărat și te-a mâniat și-ți dorești să-i zici tot ceea ce crezi despre el, atunci procedează altfel și spune-i mândriei tale: „Stai acolo și nu ieși!”. Și-n loc să-i răspunzi cu brutalitate, tu, dimpotrivă, vorbește-i cu blândețe. Astfel se dobândește smerenia.

Aceasta este și mucenicia cea fără de sânge. Sfinții Mucenici au pătimit cumplit dar pentru scurt timp. Aici este un chin nesângeros și nu doar pentru o perioadă de un an sau doi, ci pentru întreaga viață. Iar dacă Domnul va îngădui mari suferințe sau va începe o adevărată prigoană, atunci, zice Vladica, trebuie să-ți imaginezi că mergi la moarte pe Golgota.

Înainte de moartea sa (a lui Vladica) cred că Dumnezeu a îngăduit să ne spună ceea ce ne așteaptă, pentru că la un moment dat a zis:

„Iar voi înca este posibil să suferiți. Și, de va veni această vreme să nu va înfricoșați, ci să mergeți la moarte pe Cruce cu mare curaj, și cu pieptul deschis, neavând nici o îndoiala și nepărându-vă rău pentru nimic.

Să primiți totul cu bucurie, pentru că atunci puterea lui Dumnezeu vă va lumina și vă va întări și voi veți rezista.

Iar dacă în gândul tău vei renunța la Cruce, dacă se va strecura îndoiala și vei fugi fiindu-ți frică pentru tine și pentru cei apropiați ai tăi, să știi că-n acea clipă va interveni puterea demonică, Harul se va îndepărta de tine, și nu vei face față suferințelor.

Trebuie să fii conștient de faptul că ți-a venit ceasul când trebuie să-ți mărturisești credința și devotamentul față de Domnul.

Să mergi la moarte cum făceau Sfinții Mucenici pe care Domnul îi întărea astfel încât ei nu simțeau durerile, iar dacă le simțeau, atunci înțelegeau că ele sunt trimise pentru curățirea de păcatele de mai înainte.

Cereți-I ajutor lui Dumnezeu pentru copii și pentru cei apropiați, însă nu vă speriati, deoarece prin suferințele noastre, îi vom ajuta și Domnul îi va milui pe ei. Se apropie așa niște vremuri, încât fără îndeplinirea pravilei de rugăciune, nimeni nu va rezista, indiferent de ce rang duhovnicesc va fi“.

Vlădica Antonie Mărturisitorul, Arhiepiscop de Mihailov și Golânsk (1889-1976).

Extras din cartea sa "Calea rugăciunii lăuntrice. Manualul isihiei"

vineri, 23 ianuarie 2026

CINE, CE, CUM ȘI ÎN CE MOD?

La ultimele postări ale mele despre Dumnezeu am avut tot felul de comentarii. O parte din acestea mi-au demonstrat încă o dată că există creștini ortodocși cu un nivel de cultură teologică admirabilă, deși nu sunt nici teologi de profesie, nici membri ai clerului bisericesc, iar pe de altă parte că există creștini ortodocși cu un nivel jalnic al cunoștințelor teologice. Păcat că cei din urmă se manifestă zgomotos în aceste comentarii, contrazicând orice, oricând și în orice cantitate. Atunci când nu cunoști un domeniu este mult mai elegant și mai normal să taci din gură și să-i lași să vorbească pe cei care într-adevăr se pricep.
Unul dintre comentariile acestea ciudate ar fi că "Dumnezeu este energie". Un domn a formulat acest enunț și un altul a ripostat imediat printr-o întrebare și mai greșită: "Dacă este energie, cu ce aparat îl măsori (pe Dumnezeu, adică!!) și în ce unitate de măsură, watt, joule, etc.
Dragii mei, Dumnezeu NU este energie, Dumnezeu este Trinitate de Persoane! Aceasta este adevărul fundamental despre Dumnezeu, răspunzând la întrebarea: CINE este Dumnezeu. Este fundamental ca noi să înțelegem că Dumnezeu este CINEVA, nu ceva. Ca să înțelegem mai bine, vă propun un mic exercițiu: să ne gândim la mămicile noastre. Oricât bine ne-ar face, oricâtă iubire ne-ar arăta și cu oricâtă iubire i-am răspunde la rândul nostru, mama este MAMA, este persoana aceea blândă și caldă. Nu vom spune niciodată despre mama că este energie, că este jertfă sau sacrificiu. Chiar dacă vom atribui mamelor noastre adjective diferite, noi nu vom pierde din vedere persoana mamei. Nu vom rămâne doar cu niște fapte bune ale mamei, uitând de persoana ei. La fel se întâmplă și atunci când vorbim despre Dumnezeu. Nu Îl putem reduce la adjectivele care I se atribuie. Știm că este iubitor de oameni, Îl numește Sfântul Ioan Evanghelistul "Iubire", dar nu este o iubire nepersonificată, ci este o Trinitate de Persoane iubitoare! Adică din Persoane izvorăște iubirea și energia, atributele divine nu sunt realități impersonale de sine stătătoare, precum aerul care ne înconjoară.
În al doilea rând, atunci când vorbim despre Dumnezeu, încercând să răspundem la întrebarea: "CUM este El, CE este El?", ne referim de fapt la FIINȚA, FIREA SAU ESENȚA divină. Aici trebuie să înțelegem că lui Dumnezeu I se recunosc nenumărate atribute (calități), dar în final Dumnezeu în Sine este necunoscut. Sfânta Scriptură spune că "Dumnezeu locuiește în lumină neapropiată", adică El este cu neputință de cunoscut. Ființa lui Dumnezeu umple cerurile, dar noi nu putem să o cunoaștem, fiind de esență pur spirituală, adică lipsită de orice fel de materie. Spunem despre Dumnezeu că este atotprezent, dar asta nu înseamnă că am reușit să-L vedem. Spunem că este atotputernic, dar nu înseamnă că prin această afirmație am înțeles în realitate puterea Lui covârșitoare. Spunem că este atotștiutor și atotînțelept, dar prin asta ce am cunoscut noi din știința lui Dumnezeu?.. În realitate noi nu cunoaștem despre Dumnezeu decât ceea ce El Însuși vrea să ne descopere despre Sine. Până la întruparea Cuvântului din Fecioara Maria, Dumnezeu era cunoscut de către îngeri în ceruri și de către sfinți, pe pământ, numai prin simboluri. Mai mulți profeți relatează în cărțile lor că L-au văzut pe “Cel vechi de zile”. Adică Dumnezeu li Se arăta în formă antropomorfică, având chipul uman al unui bătrân. Descrierile acestea sunt impresionante, dacă nu chiar înfricoșătoare. Dumnezeu Se arăta oamenilor sub forma pe care ei o cunoșteau. Pe de altă parte aflăm că Moise “a vorbit cu Dumnezeu”, adică a fost primit într-o formă foarte înaltă a intimității lui Dumnezeu. Aflăm și că Dumnezeu a trecut ca o adiere blândă de vânt de primăvară, mângâind fața lui Ilie Tesviteanul. Scriptura este clară: “și Dumnezeu era în adierea aceea”.
Dragii mei, toate aceste forme prin care S-a descoperit Dumnezeu în Vechiul Testament nu erau altceva decât simboluri. Cu alte cuvinte, Dumnezeu Cel infinit “lua chip”, pentru a permite oamenilor să se apropie mai mult de El. Dar Dumnezeu este infinit! El nu are chip de om, nu are organe omenești. El Însuși spune despre Sine: “Cerul și cerurile cerurilor nu Mă încap, ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie? Căci Eu nu locuiesc în temple făcute de mâini omenești!” Așadar nu vom putea niciodată să răspundem la întrebările CE este Dumnezeu și CUM este Dumnezeu. Discuțiile despre esența divină sunt cele mai evitate în scrierile teologice. Ne este suficient să cunoaștem atributele dumnezeiești la nivel teoretic, și de asemenea ne este suficient să știm că Dumnezeu este infinit. Nu greșim dacă Îl vom considera pe Dumnezeu ca fiind INFINITUL. Căci infinit este în toate sensurile, și ca prezență, și ca putere, și ca iubire, și ca știință. Să ne imaginăm o Minte atotprezentă, Care ne urmărește fiecare pas și Care ne cântărește fiecare gând, cuvânt sau faptă. Care ne supraveghează viața de la naștere până la moarte și Care ne este mereu alături, ascultând rugăciunile noastre. Domnul Hristos Îl numește pe Tatăl Său “Care ești în ceruri”, dar Sfântul Apostol Pavel ne spune că de fapt “în El avem viață, în El ne mișcăm și suntem”. Așadar trebuie să înțelegem că Dumnezeu este Realitatea peste care se suprapun toate celelalte realități. Universul nostru, galaxia noastră, sistemul solar, Pământul cu atmosfera lui, toate sunt scufundate ca într-un eter în Prezența Ființei Divine.
În ultimul rând atunci când ne gândim la Dumnezeu trebuie să știm că totuși Dumnezeu este foarte aproape de noi. Atât de aproape, încât Domnul Iisus Hristos afirmă că Persoanele Treimice locuiesc în sufletele oamenilor care împlinesc poruncile lui Dumnezeu! Cum vine asta? Mai întâi am spus că Dumnezeu este deasupra lumii și este neapropiat, acum spunem că locuiește în noi ca în niște mici temple făcute din carne?! Da, dragii mei. Aceasta deoarece din Ființa lui Dumnezeu izvorăsc raze de lumină și de energie, precum din Soare izvorăsc lumină și căldură. Aceste energii care ies din Dumnezeu sunt necreate și veșnice. În limba greacă “energeia” înseamnă “lucrare”. Energiile dumnezeiești răspund la întrebarea CUM Se împărtășește Dumnezeu. Prin aceste raze Dumnezeu Se manifestă în afara Ființei, lucrează, Se dăruiește și Se împărtășește. Această dăruire a lui Dumnezeu prin energii se numește în teologie “har”. Atunci când spunem că în persoane, în obiecte sfinte sau în oseminte sfinte se găsește har, înțelegem că Dumnezeu este prezent și lucrător acolo prin energiile Sale. De aceea sărutăm Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, mâna dreaptă a preoților, sfintele icoane și Sfintele Moaște! De aceea consumăm agheasmă și anafură, de aceea ne ungem cu uleiurile sfințite. De aceea ne împărtășim euharistic. De aceea mergem la biserică și primim binecuvântările preoților. Prin toate aceste forme Se împărtășește Dumnezeu, iar noi intrăm în comuniune cu El. Mai sunt și alte lucruri care atrag harul lui Dumnezeu în noi, rugăciunile, smerenia noastră, faptele noastre bune..
Așadar, dragii mei, Dumnezeu nu este o “energie” care zboară prin Cosmos și care trebuie agonisită. Recapitulăm: Persoane Divine, Ființa Divină și energii divine, sau har. Sper că ați înțeles ceea ce v-am explicat. Domnul să vă binecuvânteze, amin.

luni, 19 ianuarie 2026

CUVANT de INVATATURA despre PACATUL FUMATULUI

Bucuria mea, am putea da urmatoarea definitie fumatului: DAI si BANI (ii arzi prin scrumul tigarii) SI IEI si BOALA. Fumatul, chiar nu este o necesitate organica. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fumeze oamenii, le-ar fi facut inca de la creatie, cate un cos in varful capului, ca sa iasa fumul pe acolo, sa nu mai ajunga fumul de tigara in plamani si sa se imbolnaveasca. Si atunci ar fi existat doua feluri de oameni: CU COS (fumatorii) si FARA COS (nefumatorii).

Barbatii cu cos, s-ar fi casatorit cu femei cu cos, iar barbatii fara cos si-ar fi luat de sotii, femei fara cos. Fumatorii risca sa faca: infarct miocardic, cancer pulmonar, accident vascular, arterita...

Se spune in popor asa: “CINE DE TIGARI SE LASA, I-A VENIT MINTEA ACASA!"

Iar in Biblie (Isaia 55:2) scrie:

"DE CE CHELTUITI BANII VOSTRI, PE CEVA (adica pe tigari) CARE NU VA SATURA SI NICI NU VA ADAPA?"

Sfantul parinte Arsenie Boca spune foarte clar: "Fumatul ataca nu numai sangele si organismul, ci si mintea si credinta omului, care de fapt in multe momente ARE IMPRESIA ca se linisteste nu cu rugaciunea, ci cu tigara.

Cum se roaga crestinii ortodocsi daca fumeaza?

Pai, ori fumeaza si nu se mai roaga, ori se roaga si numai fumeaza!

Crestinii care fumeaza, nici nu au voie sa se impartaseasca pana nu se lasa de fumat. Cei care mor si nu s-au lasat de acest pacat, vor auzi cum striga dracii fumatului la Dumnezeu: “Doamne, Dumnezeule, da-ne noua sufletul acesta, fiindca, pe noi ne-a tamaiat cu tutun. Daca aprindea smirna si tamaie, ar fi fost al tau!”

Pentru sanatatea trupeasca si mantuirea sufletului tau, te rog: SA NU MAI FUMEZI!!!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan

luni, 12 ianuarie 2026

CE-AI PUS PE UMERII ALTUIA, AJUNGE MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, PE UMERII TĂI ...

🙏 Bucuria mea, iată un
avertisment al Sfântului Părinte, Arsenie Boca, despre legea care nu iartă.

DREPT EȘTI DOAMNE ȘI NU EXISTĂ NEDREPTATE ÎNTRU TINE!

Se spune că Părintele Arsenie Boca îi privea pe oameni cu o liniște care îi dezbrăca de scuze. Nu ridica vocea. Nu amenința. Dar uneori rostea cuvinte care cădeau în suflet mai greu decât orice pedeapsă:

„CE-AI PUS PE UMERII ALTUIA, AJUNGE MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, PE UMERII TĂI.”

Nu era un blestem. Era o lege. Într-un sat de munte trăia un om, pe nume Ilie. Era muncitor, respectat, dar aspru. Își câștigase traiul cu greu și, odată cu el, convingerea că lumea nu are loc pentru cei slabi. Când cineva greșea, Ilie nu ierta. Când cineva cădea, el spunea: „AȘA-I TREBUIE.” El credea că dreptatea înseamnă, să apeși exact acolo unde doare.

Când un vecin i-a cerut ajutorul într-o iarnă grea, Ilie l-a refuzat. — DACĂ EU AM DUS, SĂ DUCĂ ȘI EL, a spus.

Când un tânăr a fost vorbit de rău pe nedrept, Ilie a tăcut. — NU E TREABA MEA, a gândit.
Anii au trecut. Ilie a îmbătrânit. Puterea i s-a subțiat, spatele i s-a încovoiat, iar într-o zi, fără veste, a rămas singur. Boala, l-a prins într-o iarnă la fel de grea ca aceea în care el refuzase ajutorul altuia. A bătut la uși. Unele nu s-au deschis. Altele s-au deschis puțin și s-au închis la fel de repede. A auzit aceleași cuvinte pe care le rostise el odinioară:

— DACĂ AI DUS ATUNCI, DU ȘI ACUM. — NU E TREABA MEA.

Într-o noapte, cu febră și durere, Ilie și-a amintit de o predică auzită demult, când trecuse pe la mănăstire. Sfântul țării noastre, Părintele Arsenie Boca, vorbise despre o lege nevăzută, mai dreaptă decât orice judecată omenească. O LEGE CARE NU PEDEPSEȘTE, CI ÎNTOARCE. Atunci a înțeles. Nu oamenii îl părăsiseră. Ci greutatea pe care el o pusese, rând pe rând, pe umerii lor, se întorsese la el. Exact așa. Fără grabă. Fără ură. Fără iertare.

Cu lacrimi care nu mai cereau nimic, Ilie a șoptit: — DOAMNE, DACĂ MAI AM TIMP… ÎNVAȚĂ-MĂ SĂ FIU BLÂND!

🕯️ Dimineața, o femeie tânără a intrat în casa lui. Era fiica vecinului pe care îl refuzase odinioară. I-a adus ceai, i-a aprins focul și i-a spus: — Tata m-a învățat că binele nu se face pentru răsplată. Ilie a plâns. NU DE DURERE, CI DE ADEVĂR!

A înțeles atunci că legea despre care vorbea Sfântul Părinte, Arsenie Boca, NU ESTE O PEDEAPSĂ, CI O OGLINDĂ:

CE DAI, ACEEA VEI PURTA.
CE ÎNCARCI PE ALȚII, VEI SIMȚI PE TINE.
CE REFUZI, TE VA AȘTEPTA.

🙏 De aceea, spunea părintele, să fim atenți ce punem pe umerii oamenilor: VORBE, JUDECĂȚI, POVERI, TĂCERI.

Pentru că:

✒️ VIAȚA NU UITĂ!
✒️ NU SE RĂZBUNĂ!
✒️ DOAR ÎNTOARCE!
Și uneori, întoarcerea doare, exact cât a durut și celălalt.

☦️ Sfinte Părinte,Arsenie Boca, roagă-te lui Dumnezeu și pentru noi, păcătoșii, acum, în ceasul morții și în ceasul judecății noastre.

Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.

... CALEA, ADEVARUL si VIATA ...

Bucuria mea, Insusi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: "Eu sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14:6). Acum stim cine este ADEVARUL: Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Dar unde il putem gasi? Il putem gasi doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, prin cele 7 Sfinte Taine, care, doar aici se săvârșesc. Si iata un cuvant de invatatura al Sfantului Parinte, Serafim Rose: "Nu a mai existat nicicand o asemenea epoca de invatatori mincinosi precum acest jalnic secol al XX-lea. Cei mai multi dintre invatatorii contemporani nu ofera decat o "zeama lunga" de idei nedigerate, luate „din aer” cum s-ar zice, sau de la vreun „intelept” modern autoproclamat, care crede el ca stie mai bine decat toti cei vechi, numai fiindcă traiește in „luminatele” noastre vremuri moderne. Ca urmare, filosofia are mii de școli, iar „crestinismul”, sute de secte. Unde sa afli adevarul, daca mai este de aflat vre-un adevar in aceste vremuri atat de ratacite? Este un singur loc unde poti afla Adevarul si acest loc este Sfânta Biserica Crestin Ortodoxă a lui Iisus Hristos, izvorul este Harul Prea Sfantului Duh, iar adevaratii dascali ai dumnezeiestilor dogme ce se revarsa din acest izvor sunt Sfintii Parinti ai Bisericii Crestin Ortodoxe“. Sfantul Parinte, Ciprian al Cartaginei spune asa: "Cine nu are Biserica Ortodoxa de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tata!" Iar Sfintii Parinti spun ca: "In afara Sfintei Biserici Crestin Ortodoxe, nu exista mantuire!"

Amin si Aliluia!
Preot Ioan

joi, 8 ianuarie 2026

.... CAND ESTI TRIST ....

(Preot Cristian Alexandru)

“Cand esti trist si apasat,

De ispite-nconjurat,

O, crestine de ce stai,

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

Sa te-ajute Dumnezeu,

Ca prin mila Sa, in dar,

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

Si se roaga Sfintilor,

La icoana ne-ncetat,

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

Si cand simti ca nu mai poti,

Lui Iisus, Blandul Păstor,

Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

De asculti povata sa,

Caci prin Sfanta mana Lui,

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

De Hristos sa ascultam!

Ca da Har dumnezeiesc,
Celor ce se spovedesc!”

Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”. Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare. Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!

Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca!