...PĂRINTE, CE SĂ FACEM CU ANAFORA CARE ESTE VECHE ŞI NU SE POATE MÂNCA???(răspunde Părintele Ilie Cleopa)
Sfânta Anaforă dacă este veche, dacă n-ai avut grijă de ea şi n-ai mâncat-o şi a mucegăit sau au mâncat-o şoarecii, că se întâmplă şi de acestea, o dai pe apă curgătoare sau o îngropi în pământ la loc curat. Să n-o dai pe foc, că este păcat. La fel şi cu icoanele vechi şi degradate, nu ai voie să le arzi în foc. Cel mai bine este să le duci la biserică.
(Din cuvintele vrednicului de pomenire Cleopa Ilie)
Din textul Liturghierului ne dăm seama că anafură este pâine binecuvântată, care simbolizează pe Maică Domnului, cea care a primit în pântecele său pe Mântuitorul Iisus Hristos. Aceasta este binecuvântată în timpul Sfintei Epicleze când preotul o atinge de Sfântul Potir unde se află Trupul și Sângele Domnului sfințit, în acel moment se sfințește și Anafora.
Nu întâmplător, rânduiala liturgică prevede că anafura să fie făcută din prescura din care a fost scoasă mirida Maicii Domnului.
Lucrurile sfinţite de care trebuie să se folosească şi să se împărtăşească fiecare credincios sunt următoarele:
Aghiasma (apă sfinţită);
Anafura (pâine sfinţită);
Uleiul sfințit (de la Sf. Maslu sau de la Litie)...profitați de ele, toate acestea sunt sfințite de Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este SFINŢITORUL, cel care sfinţeşte totul şi toate.
Dacă noi creştinii ortodocşi avem aceste comori inestimabile şi nu le conştientizam, nu ştim să „profităm” sau să „uzăm” de ele este dureros. Unii vor spune că nu contează mult aceste lucruri la întărirea credinţei sau la mântuire. Dar să nu uităm că de la lucrurile mici pornesc cele mari, sau dacă nu le înfăptuim pe cele mici, pe cele mari nu numai că nu le vom putea înfăptui, dar nici nu le vom putea cunoaşte.
ÎL rog pe Bunul Dumnezeu să ne lumineze spre tot lucrul bun şi folositor.
(Extras din Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfaturi duhovnicești.)