Este groaznic să stai neîmpărtăşit luni de zile, dar ani de zile, este îngrozitor.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                                  

Sfântul Vasile cel Mare are un canon aşa de greu şi am stat de vorbă cu el cu mintea: „Măi, Sfinte Vasile, de ce ai dat canoane aşa de mari? Douăzeci de ani să nu se împărtăşească? Cinci ani la poarta bisericii, cinci ani la uşa bisericii, cinci ani în biserică, pentru că iată, ne lovim de neputinţe şi de alte lucruri de acest gen”.

Şi a spus: „Citiţi canonul şaptezeci şi patru, dat de mine, care spune aşa: „Cel care are puterea de a lega şi dezlega, nu canoniseşte micşorând timpul pocăinţei pentru cel care se spovedeşte şi se căieşte de bunăvoie, căci unul ca acesta, ajunge degrabă la iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. Vedeţi, că este în funcţie de arderea inimii tale.

 
Duhovnicul trebuie să se orienteze după acest lucru. Dar, dacă pocăinţa ta nu există, sau nu este de ajuns? Eu spun la duhovnici: „Fiţi îngăduitori, apelaţi la pogorăminte, dar ţinând cont de ceva: de pocăinţă”.

 
Deci, canonul este necesar, ca să îl pună pe om în situaţia de a se căi şi de a medita pentru că, dragii mei, Sfânta Împărtăşanie este cel mai grozav lucru posibil.

Arhimandritul Arsenie Papacioc

Mâna preotului, păcătoasă sau nu, prin ea trece Harul lui Dumnezeu.

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".,,

Mâna preotului, păcătoasă sau nu, este mâna lui Hristos, Cel care lucrează toate Sfintele Taine în Biserica Sa. Preotul nu face nimic de la el însuși, ci toate le face prin Iisus Hristos - Izvorul Vieții și Lumina întregii lumi.
Eu îi sarut mâna preotului pentru că mă simt îndatorat în fața lui, și făcând acest gest îl slăvesc pe Dumnezeu, cel care i-a dat acest mare har al slujirii pentru mântuirea oamenilor.
Nu sunteți obligați să sărutați mâna preotului. Acest gest trebuie să vină din inimă.
Sunt unii oameni care i-ar săruta și picioarele duhovnicului sau preotului lor, pentru că prin ei au primit mare vindecare.
De ce sărutăm mâna preotului?
Fiindcă prin acea mâna lucrează Dumnezeu în viețile noastre.
Sfântul Ambrozie al Milanului spune:
,,Preotul este ambasadorul iubirii lui Hristos."
Sfatul Arhiepiscop Ioan Gură de Aur spunea:
,,Dacă aș întalni un preot și un înger, m-aș pleca întâi preotului până la pământ și i-aș săruta mâna sfințitoare și apoi m-aș pleca îngerului."
Tot el continuă:
,,Spune-mi, te rog, unde-l vom pune pe preot, când cheamă Duhul Cel Sfant, când săvârșește prea înfricoșâtoarea jertfă și când atinge necontenit pe Stăpânul obștesc al tuturora? Cât de mare curăție, cât de mare evlavie îi vom cere?
Gândește-te ce mâini trebuie să fie acelea care slujesc, ce fel trebuie să fie limba aceea care rostește acele cuvinte?
Nu trebuie să fie oare mai curat și mai sfânt decât oricare altul, sufletul care a primit atâta Duh?
Arunci și în timpul Sfintei Liturghii, și îngerii stau împrejurul preotului.
Tot altarul și locul din jurul jertfelnicului se umple de puterile cerești, în cinstea Celui ce se află pe jertfelnic. (,,Despre preoție", VI 4)
,,Mai socotești, oare, că mai ești printre oameni și că mai stai pe pământ, când vezi că Domnul stă jertfă pe Sfânta Masă, iar pe preot stând lîngă jertfă și rugându-se, când vezi că toți se înroșesc cu împărtășirea cu Cinstitul Sânge al lui Hristos" din mâinile preotului."
,,Mai socotești oare, că te-ai mutat dintr-o dată în cer, că ai scos din suflet orice gând trupesc, și că privești numai cu sufletul gol și cu mintea curată cele din ceruri? O, minune! O, iubire de oameni a lui Dumnezeu! Fiul, care stă sus cu Tatăl, este ținut în clipa aceea în mâini de țărână, în mâinile preotului."
,,Și se dă pe sineși tuturor celor ce voiesc Să-L sărute și să-L primească tot prin aceleași mâini ale preotului." (,,Despre preoție", III, 4)

De ce nu se poate uni Biserica lui Hristos, Una, Sobornicească și Apostolească Creștin-Ortodoxă cu Denominațiunea catolică schismatico-eretică?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

De ce nu se poate uni Biserica lui Hristos, Una, Sobornicească și Apostolească Creștin-Ortodoxă cu Denominațiunea catolică schismatico-eretică?

Biserica lui Hristos este alcătuită din 14 Patriarhii și Arhiepiscopii Creștin-Ortodoxe și păstrează fidel Canoanele Celor 7 Sinoade ecumenice din primele secole creștine iar catolicii, protestanții și neoprotestanții eretici și stiliștii schismatici din România, Bulgaria, Grecia, Rusia (rușii lipoveni) s-au rupt de bunăvoie din Trupul Bisericii lui Hristos, au pierdut comuniunea cu aceasta și cu Capul Ei, Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pentru o persoană necatehizată, care nu trăiește Ortodoxia, Credința cea dreaptă, chiar botezată dar revenită la idolatrie și apostazie prin practicarea moravurilor păgâne nu există diferențe doctrinare între ortodocși și catolici. Un teolog ortodox veritabil, neândoctrinat de erezia cumplită a ecumenismului, „unirea întru pierzare sau urâciunea pustiirii”,

Denominațiunea catolică se face vinovată de nenumărate erezii, demonisme, falsificări ale Adevărului Divin Iisus Hristos, adoptate înainte și după Marea Schismă din 1054, cele mai grave fiind :

1.erezia filioque purcederea Duhului Sfânt și de la Fiul(complet fals) nu numai de la Tatăl cum este adevărat.

2.supremația episcopului Romei, Papa de la Roma. 3.infailibilitatea papală (Papa nu are păcate și nu poate greși!!! Cumplit de fals).

4.Imaculata Concepție, deificarea Maicii Domnului

5.Icoanele blasfemiatoare

6.Statuile, idolatria catolică

7.Purgatoriul, loc inexistent între Rai și Iad

8.Indulgențele, cumpărarea cu bani oferiți papalității a mântuirii și vieții veșnice

9.Împărtășirea cu azimă (pâine nedospită), complet greșit

10.eradicarea postului de pește, brânzeturi, lapte și ouă, catolicii postesc doar de carne, adică se desfrânează alimentar

11.atitudinea prohomosexualitate

12.pedofilia cumplită a clericilor catolici

13.practicarea fățișă a satanismului de către Papa Francisc I, conform căruia Domnul Iisus Hristos este fiul lui lucifer, îngerul căzut

14.imaginea abominabilă de pe Crucea Papei Francisc I care redă o mumie faraonică (idol demonic) sau AntiHristul

15.deificarea papei de la Roma, în 1871 Conciliul de la Lateran susține că Papa de la Roma este „dumnezeu pe Pământ”, blasfemie totală la adresa credinței creștine.

Erezii protestante și neoprotestante grave

:1.teoria mântuirii prin credință, indiferent de fapte.

2.teoria predestinării omului, blasfemie la adresa Creatorului.

3.Calomnirea Maicii Domnului, Pururea Fecioara Maria și a Sfinților lui Hristos din Calendarul creștin-ortodox

4.Lupta împotriva Semnului Sfintei Cruci

. 5.Iconoclasmul, lupta împotriva Sfintelor Icoane considerate idoli de ereticii protestanți

6.aderarea la ecumenism, Denominațiunea AntiHristului.

7.renunțarea la cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii lui Hristos și la Simbolul Credinței (Crezul). etc.

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu ai milă de noi și ocrotește Biserica Ta Creștin-Ortodoxă pe care ai dobândit-o prin moartea Ta pe Cruce și Învierea Ta cea dea treia zi. Amin!

Mihailos Arhanghelos

DUMINICA A PATRA DUPĂ PAŞTI A SLĂBĂNOGULUI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

In vremea aceea, era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S'a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“. Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“ Şi îndată omul s'a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“. Iar el le-a răspuns: „Cel care m'a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“ Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“ Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“. Omul s'a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.