JUGUL MEU E BUN si POVARA MEA ESTE USOARA” (Matei 11:30).

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               

    🙏 Bucuria mea, adevaratul tel al vietii crestinului ortodox, consta in dobandirea Duhului Sfant. Dumnezeu, ne indeamna asa: "Sfintiti-va si veti fi Sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, Sfant sunt" (Levitic 11:44). Ortodoxia ne invata ca SFANT este cel care s-a invrednicit a fi partas al Dumnezeiescului Har, fiind inspirat si calauzit de Sfantul Duh. Un astfel de crestin ortodox, este lipsit de orice pacat, patima si este pastrator al tuturor virtutilor. Straduinta omului de a se apropia cu toate puterile sale de Sfintenia lui Dumnezeu, constituie, in Vechiul Testament, esenta religiei. In Noul Testament, Iisus Hristos, ne indeamna asa: "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este" (Matei 5:48).

Aici termenul desavarsit, este sinonim cu Sfant. Cuvantul Sfant este folosit cand se vorbeste despre Sfantul Ioan Botezatorul: “Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat Sfant si drept” (Marcu 6:20). Cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul: “Imparatia Luminii, Cerescul Chip, Iisus Hristos, lumineaza in chip tainic sufletele Sfintilor si imparateste intr-insele.” Printre virtutile Sfintilor, cele pe care se pune un accent deosebit sunt: Credinta, Rabdarea, Smerenia, Curatia si Dragostea Duhovniceasca.

 Despre CREDINTA, Sfantul Parinte, Petru Damaschinul, spune: “CREDINTA, este temelia binecuvantarilor, poarta tainelor lui Dumnezeu, cea mai necesara dintre virtuti si salasluirea lui Dumnezeu in suflet.”

 Despre RABDARE, Sfantul Parinte, Efrem Sirul zice: “Toti Sfintii au ajuns sa se bucure de fagaduintele lui Dumnezeu, datorita indelungii rabdari.” In ceea ce priveste SMERENIA, Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul, spune: “Sfintii au dobandit prin vietile lor, smerenia neclintita, care ocroteste virtutile si sfarama cele opuse lor.” 

Vorbind despre CURATIE, Sfantul Parinte, Ioan Cassian, spune ca este “rasplata cereasca a Sfinteniei”, si ca datorita ei: “oamenii trupesti ajung asemenea Ingerilor netrupesti si chiar daca se afla pe pamant, patria lor este in Cer.” 

In ceea ce priveste DRAGOSTEA DUHOVNICEASCA, Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul este de parere ca: “Sfintii au fost binevoitori, iertatori si milostivi. Ei au ajuns sa-i iubeasca pe toti oamenii la fel.”

🙏 Sfantul Apostol Pavel le zice Tesalonicenilor (4:7) si tuturor crestinilor ortodocsi: “Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la Sfintire.” 

                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

POCAINTA si OSTENEALA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



 Bucuria mea, o istorioara ne spune ca o tanara, a pornit spre manastire cu hotararea nestramutata de a petrece restul vietii in pocainta si osteneala. Dar in poarta manastirii, a cazut jos si a murit. Infricosatoare nenorocire este caderea in pacat. Si ar fi fost cu adevarat de neindreptat daca nu ar fi venit Insusi Dumnezeu pe pamant si nu s-ar fi facut om si nu ar fi savarsit jertfa Sa slobozitoare. Un sihastru cu viata sfanta a povestit ca in vremea veche se afla in cetatea Tesalonic o manastire de fecioare. Din lucrarea diavolului, una dintre ele a fost luptata de diavoli, ca sa iasa din manastire. Si iesind, a cazut in pacatul curviei. Zabovind ea o bucata de vreme in necuratia aceasta, la urma si-a venit in simtire prin darul Preabunului si Iubitorului de oameni Dumnezeu si s-a cait de pacatul ei. Deci s-a pornit spre manastire cu hotarare nestramutata de a petrece restul vietii in pocainta si osteneala. 

Dar in poarta manastirii, cand voia sa intre inauntru, a cazut jos si a murit. In vremea aceea, Dumnezeu a descoperit unui episcop Sfant despre sfarsitul ei. Si anume, a vazut episcopul cum au venit ingerii sa-i ia sufletul calugaritei, iar demonii sedeau imprejur certandu-se si zicand: ,,- Pentru ce ne faceti nedreptate si o luati pe aceasta?! Ea este a noastra, ca ne-a slujit noua atata vreme prin patima curviei". Iar ingerii ii ziceau: ,,- Aceasta s-a lepadat de voi si a alergat la pocainta". Atunci demonii au grait iarasi: “- Dar ea n-a intrat inca in manastire, deci cum ziceti ca s-a pocait?!"

 Ingerii insa au raspuns:   

“- Sa stiti ca chiar din clipa in care Dumnezeu a vazut pornirea ei cea buna si hotararea ce avea de a se marturisi, precum si sarguinta cu care a alergat la manastire I-a daruit iertare. Pentru aceasta s-a mantuit. Caci intoarcerea de la rau la pocainta sunt la voia omului. Iar viata si moartea sunt la voia lui Dumnezeu". Auzind acestea, demonii s-au departat rusinati. Deci sa cunoastem si noi bunatatea cea nemarginita a lui Dumnezeu si sa alergam la pocainta si la marturisire pentru a ne invrednici de asemenea iertare. 

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

NIMIC NU-I MAI APROAPE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
Nimic nu-i mai aproape
Ca Bunul Dumnezeu
De lacrima căinței
Și de suspinul meu.

Atunci când cer iertare,
Știind că I-am greșit,
Iubirea Lui de mine
E fără de sfârșit.

Nimic nu-i mai departe
Ca Bunul Creator
De cei ce nu se pleacă
În îngâmfarea lor,

Ci merg pe calea largă,
Greșind la infinit
Și nespunând o dată
Banalul “am greșit”.

E bun Mântuitorul,
E iertător și blând,
Dar fără de căință
Nu a iertat nicicând.

De ne smerim în inimi,
Aproape e de noi,
Dar de iubim trufia,
E gata de război.

Nu mi-L doresc departe
Pe Dumnezeul meu,
Ci vreau să-mi fie-n viață
Alăturea mereu,

De-aceea-I cer iertare
De câte ori greșesc
Și-n starea mea căzută
Cu lacrimi mă căiesc.