Nu stiu cum sa ma spovedesc

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".




Sunt persoane care nu s-au mai spovedit de multa vreme. Iar atunci cand doresc sa puna un inceput bun in viata lor, marturisesc ca nu stiu ce trebuie sa rosteasca la spovedanie. Unii cauta un "Indreptar pentru spovedanie", adica acele intrebari care le pot descoperi pacatele savarsite. Altii se intereseaza de duhovnici renumiti, considerand ca acestia ii vor adresa punctual intrebarile care vizeaza caderile lor. Iar altii intra in cea mai apropiata biserica, fara a tine seama cat de cunoscuta este ea sau preotii slujitori din ea, cu dorinta de a scapa cat mai repede de povara pacatului.

Celor ce alearga grabnic in cautarea unui “Indreptar” trebuie sa le atragem atentia ca spovedania nu trebuie sa se rezume doar la ce rele am facut. Sigur ca este important ca omul sa cunoasca ce trebuie inlaturat ca sa aiba parte de un prezent bun, dar spovedania nu este locul in care sterg de pe o lista anumite pacate dupa rostirea lor. O simpla mentionare a unor pacate nu are valoare. E adevarat ca e nevoie de marturisirea lor, insa acest lucru trebuie facut cu durere launtrica. Nu sunt impotriva unui “Indreptar” bine conceput, dar e nevoie sa intelegem ca daca avem o lista mare de pacate, nu inseamna ca vom avea parte de o spovedanie mai eficienta.

Celor ce-si doresc duhovnici cu o viata aleasa, le vestesc ca e minunat ca doresc astfel de persoane. Dar sa nu-i cercetam cu gandul ca ei vor vedea in noi, in chip magic, caderile noastre. Sa-i cautam cu dorinta de a omori patimile care au pus stapanire asupra noastra. Daca acesti duhovnici sunt alesi cu credinta ca prin ei ne apropiem tainic de Dumnezeu, ca prin ei vorbeste Dumnezeu, atunci trebuie sa implinim cuvintele lor si sa nu cautam sa ne impotrivim sfaturilor primite. Sfantul Paisie Aghioritul marturisea ca cel mai mare procent in schimbarea si vindecarea cuiva prin Taina Spovedaniei ii revine ucenicului, si unul mult mai neinsemnat duhovnicului. Deci, cel mai important e sa fim ascultatori fata de ei.

Celor care intra in biserica cea mai apropiata cu dorinta de a inlatura tot ceea a ingreunat unirea cu Dumnezeu, trebuie sa stie ca acest lucru este posibil chiar daca nu au cercetat un "Indreptar" si chiar daca nu au parte de un duhovnic foarte cunoscut . Omul sa-I ofere inima si Dumnezeu va intra de indata in launtrul sau. Asa ca orice spovedanie trebuie facuta cu bucurie.

Ori de cate ori dorim sa ne spovedim, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute ca sa ne vedem caderile si sa-l lumineze pe duhovnic pentru a ne darui cele necesare vindecarii.

                                                                                                                              Adrian Cocosila

RUGÃCIUNI LA VREME DE BOLI MOLIPSITOARE ȘI MOLIME

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

În fiecare seară la ora 21:00.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al bunătăţii, Care aduci multe feluri de bătăi şi de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea şi pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânită ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, opreşte, Te rugăm, această armă ascuţită şi neaşteptată a morţii, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împuţinezi mai mult decât pe toate neamurile, nici să ne dai spre batjocură vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea şi celor care lucrează cu simţurile. S‑au pustiit cetăţile, s‑au stricat târgurile; praznicele cele sfinţite şi slujbele şi frumuseţea cântărilor dumnezeieşti, în bună parte, au tăcut; case frumoase şi mari, după cum zice Scriptura, au pierit şi nu este cine să locuiască în ele. Frică şi cutremur a venit peste noi şi negura întunecată a acestei morţi înfricoşătoare ne‑a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi rudele să jelim pe cei răposaţi, precum este obiceiul, că a şi venit sfârşitul nostru, şi căutăm pe alţii care să ne jelească, şi suntem daţi aceleiaşi gropi de obşte. Noi cei vii şi văzuţi nu mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricoşătoare; nu ne mai încredem nici în noi înşine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul şi rana morţii şi, înainte de moarte, cumplit de frica morţii murim.
Aceasta este plata răutăţii noastre; acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene şi necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptăţii şi ale călcării noastre de jurământ; acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinţii săi cei veninoşi, ne‑a adus această stricăciune şi această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii să‑i ridicăm, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe noi cu totul şi, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiţi de vremea pocăinţei şi a întoarcerii, noi ticăloşii. Ştim că şi această bătaie de moarte cu iubire de oameni ai adus‑o pentru că, de multe ori făgăduind pocăinţă şi de multe ori minţind, ne‑am osândit spre tăiere ca şi smochinul cel neroditor. Dar mai ai încă răbdare ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele fraţilor; Care poţi din pietre tari şi neroditoare să ridici fii lui Avraam, pentru că numai Ţie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca şi prin noi în neam şi în neam să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Am greşit, fărădelege am făcut, n‑am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare şi făgăduinţele noastre cele sfinţite, pe care le‑am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic şi înaintea îngerilor şi a oamenilor; ne‑am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin care ne‑am sfinţit, socotindu‑l lucru de nimic şi înjosind harul Duhului şi nebăgând în seamă înfierea cea înfricoşătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura şi legea cea dumnezeiască şi învăţătura cea insuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloşii, purtăm numai cu numele şi în vorbe cinstita Evanghelie şi adevăratul creştinism. Mâinile noastre s‑au nevoit spre toată răpirea şi lăcomia; picioarele au fost grabnice şi îndrăzneţe spre toată nedreptatea şi răutatea, gata a merge şi a călca partea fraţilor şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, organ de toată ruşinea şi vorba nebunească, de călcare de jurământ şi de clevetire. Ochii noştri şi toate simţirile noastre peste măsură le‑am umplut de desfrânare şi de toată necurăţia. Mintea, care împărăţeşte în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit‑o, şi mădularele Tale, Hristoase, le‑am făcut mădulare ale desfrânării, şi, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne‑am făcut locaşuri de stricăciune şi de necurăţie.
Pentru aceasta, Preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta iubire de oameni. Mulţimea facerilor Tale de bine, nebuneşte am înlocuit‑o cu pedeapsă; căci de vreme ce nici prin cele bune ale noastre şi nici prin bolile celor de aproape nu ne‑am făcut mai buni, pe dreptate am pornit singuri asupra noastră această certare dreaptă şi bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Ţie unuia am greşit, dar Ţie unuia ne şi închinăm şi cu inimă umilită aducem Ţie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă, Iubitorule de oameni Stăpâne; opreşte bătaia cea pe dreptate adusă asupra noastră; să biruiască adâncul îndurărilor Tale mulţimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul bunătăţii Tale celei nemărginite să acopere marea cea amară a răutăţii noastre. Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameşi şi pe fiul cel desfrânat, care ne‑au întrecut pe noi, ticăloşii, şi în împărăţia cerurilor înainte au ajuns. Cu aceia primeşte‑ne şi pe noi, care ne mărturisim şi cădem înaintea Ta, Stăpâne, deşi suntem departe de întoarcerea şi de curata pocăinţă a acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, şi mai bine să facă chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiţi cu totul. Îndurare şi milostivire, care Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea şi moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat‑o pentru noi, nemulţumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea şi mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te‑a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu‑le, din nevoia aceasta de acum şi de chinul cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul şi cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, şi ale Preasfântului şi bunului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RESTAURAREA OMULUI ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏 Bucuria mea: Sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta, din tot sufletul tau, cu toata fiinta ta, din tot cugetul tau, sa iubesti pe aproapele tau si chiar si pe vrajmasii tai, aceasta este CEA MAI MARE POVESTE DE IUBIRE. Daca Dumnezeu este pe locul intai in viata ta, celelalte vor fi toate la locul lor. Sa-L cauti pe Dumnezeu (adica MANTUIREA SUFLETULUI TAU), dobandirea Duhului Sfant, prin Post, Rugaciune, Milostenie, Spovedanie, Impartasanie, Mers la Sfanta Liturghie, este CEL MAI INTELEPT LUCRU. Primul cosmonaut (rus) care a ajuns pe Luna, Iuri Gagarin, l-a intoarcere a fost intrebat daca L-a vazut pe Dumnezeu pe durata zborului spatial. Raspunsul a fost: "Nu, nu L-am vazut!" Pai, nu putea sa-L vada fiindca: "Dumnezeu este Duh" (Ioan 4:24), si pe Dumnezeu il vor vedea doar "Cei curati cu inima" (Matei 5:8). Sa-L gasesti pe Dumnezeu (stiind ca traim sa ne mantuim, si de aceea, sa fii spovedit, sa fii impartasit, sa fii impacat cu Dumnezeu, cu aproapele si cu constiinta ta), este CEA MAI MARE REALIZARE UMANA, adica, RESTAURAREA OMULUI. Medicamentul lumii este IUBIREA.

 Sfantul Parinte Ioanichie Balan spune: "Cand va disparea iubirea va veni sfarsitul lumii". Asadar, nu uita: IUBESTE si SMERESTE-TE!, fiindca La Dumnezeu este mai bun un PACATOS SMERIT decat un DREPT MANDRU, si... "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau" (Amos 4:12).

 
🙏 Sfantul Parinte, Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a fost intemnitat timp de 21 de ani la Pitesti, Gherla, Jilava, Aiud, Bucuresti si Galati, spune asa:

  "Ce inseamna preotia? 

Preotia inseamna sa fii martorul indurerat al suferintei umane si sa o iei pe umerii tai." 

                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

SA NU-TI LEGI INIMA DE DESERTACIUNI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

https://colajeortodoxe.blogspot.co.at/

Bucuria mea, ai grija sa fii slobod de toata dezmierdarea cea lumeasca, ca nu cumva sa te legi cu legaturile cele vesnice ale plangerii. Nu cauta odihna in dezmierdarile cele pamantesti, nici mangaiere intru poftele tale cele trupesti. Intru Domnul Dumnezeu, Cel ce a facut toate, sa-ti fie cele ce ai pe pamant, ca si cum nu le-ai avea, ce iei ca si cum nu ai lua, ce mananci ca si cum nu ai manca, ce bei ca si cum nu ai bea. Fii slobod de toate cele pamantesti ca sa te lipesti de Dumnezeu cu toata inima ta. Fiindca toate cele pamantesti spre putina vreme sunt, iar Harul Duhului Sfant este vesnic. Dulceata cea pamanteasca nu daruieste odihna, nici cea trupeasca nu-i aduce sufletului mangaiere, ci neincetat si de-a pururea ii face suparare si tulburare adevarata (DUPA PLACERE, URMEAZA DURERE! CARE DESFATARE ESTE LIPSITA DE INTRISTARE?).

De ai trai in dezmierdarile trupesti chiar mii de ani, dar pace si odihna niciodata nu vei avea. TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

OMUL, VIATA ACTUALA si VIATA VESNICA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

Bucuria mea, VIATA, este cel mai de pret dar al lui Dumnezeu, dat noua oamenilor, pentru a ne curati sufletele de mizeria pacatelor si sa ne pregatim prin Iisus Hristos pentru a primi VIATA VESNICA (fericirea vesnica). "OMUL, este o fiinta creata de Dumnezeu din iubirea Lui cea nemarginita, om caruia i-a fost pusa in fata rasplata si osanda, calea cea stramta si calea cea larga, Raiul si iadul, si, lasat sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga mantuirea sufletului, prin smulgerea din pacat. Dar diavolul vrajmas, ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre pierde și ai nimici sufletul" (Valeriu Gafencu). VIATA VESNICA, (viata viitoare) va fi o duminica fara de sfarsit, o lumina fara asfintit, in care Dumnezeu va fi totul in toate. VESNICIA, nu este in nici-un fel supusa vreunui ceasornic, nici amenintata de venirea serii, fiindca ziua ei este fara sfarsit, fiind neinserata, dupa cum frumos se exprima in cartile noastre de slujba: ZIUA CEA NEINSERATA A IMPARATIEI.

                                                                                                                   Preot Ioan .

JUGUL MEU E BUN si POVARA MEA ESTE USOARA” (Matei 11:30).

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

               

    🙏 Bucuria mea, adevaratul tel al vietii crestinului ortodox, consta in dobandirea Duhului Sfant. Dumnezeu, ne indeamna asa: "Sfintiti-va si veti fi Sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, Sfant sunt" (Levitic 11:44). Ortodoxia ne invata ca SFANT este cel care s-a invrednicit a fi partas al Dumnezeiescului Har, fiind inspirat si calauzit de Sfantul Duh. Un astfel de crestin ortodox, este lipsit de orice pacat, patima si este pastrator al tuturor virtutilor. Straduinta omului de a se apropia cu toate puterile sale de Sfintenia lui Dumnezeu, constituie, in Vechiul Testament, esenta religiei. In Noul Testament, Iisus Hristos, ne indeamna asa: "Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel Ceresc desavarsit este" (Matei 5:48).

Aici termenul desavarsit, este sinonim cu Sfant. Cuvantul Sfant este folosit cand se vorbeste despre Sfantul Ioan Botezatorul: “Irod se temea de Ioan, stiindu-l barbat Sfant si drept” (Marcu 6:20). Cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul: “Imparatia Luminii, Cerescul Chip, Iisus Hristos, lumineaza in chip tainic sufletele Sfintilor si imparateste intr-insele.” Printre virtutile Sfintilor, cele pe care se pune un accent deosebit sunt: Credinta, Rabdarea, Smerenia, Curatia si Dragostea Duhovniceasca.

 Despre CREDINTA, Sfantul Parinte, Petru Damaschinul, spune: “CREDINTA, este temelia binecuvantarilor, poarta tainelor lui Dumnezeu, cea mai necesara dintre virtuti si salasluirea lui Dumnezeu in suflet.”

 Despre RABDARE, Sfantul Parinte, Efrem Sirul zice: “Toti Sfintii au ajuns sa se bucure de fagaduintele lui Dumnezeu, datorita indelungii rabdari.” In ceea ce priveste SMERENIA, Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul, spune: “Sfintii au dobandit prin vietile lor, smerenia neclintita, care ocroteste virtutile si sfarama cele opuse lor.” 

Vorbind despre CURATIE, Sfantul Parinte, Ioan Cassian, spune ca este “rasplata cereasca a Sfinteniei”, si ca datorita ei: “oamenii trupesti ajung asemenea Ingerilor netrupesti si chiar daca se afla pe pamant, patria lor este in Cer.” 

In ceea ce priveste DRAGOSTEA DUHOVNICEASCA, Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul este de parere ca: “Sfintii au fost binevoitori, iertatori si milostivi. Ei au ajuns sa-i iubeasca pe toti oamenii la fel.”

🙏 Sfantul Apostol Pavel le zice Tesalonicenilor (4:7) si tuturor crestinilor ortodocsi: “Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la Sfintire.” 

                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

POCAINTA si OSTENEALA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



 Bucuria mea, o istorioara ne spune ca o tanara, a pornit spre manastire cu hotararea nestramutata de a petrece restul vietii in pocainta si osteneala. Dar in poarta manastirii, a cazut jos si a murit. Infricosatoare nenorocire este caderea in pacat. Si ar fi fost cu adevarat de neindreptat daca nu ar fi venit Insusi Dumnezeu pe pamant si nu s-ar fi facut om si nu ar fi savarsit jertfa Sa slobozitoare. Un sihastru cu viata sfanta a povestit ca in vremea veche se afla in cetatea Tesalonic o manastire de fecioare. Din lucrarea diavolului, una dintre ele a fost luptata de diavoli, ca sa iasa din manastire. Si iesind, a cazut in pacatul curviei. Zabovind ea o bucata de vreme in necuratia aceasta, la urma si-a venit in simtire prin darul Preabunului si Iubitorului de oameni Dumnezeu si s-a cait de pacatul ei. Deci s-a pornit spre manastire cu hotarare nestramutata de a petrece restul vietii in pocainta si osteneala. 

Dar in poarta manastirii, cand voia sa intre inauntru, a cazut jos si a murit. In vremea aceea, Dumnezeu a descoperit unui episcop Sfant despre sfarsitul ei. Si anume, a vazut episcopul cum au venit ingerii sa-i ia sufletul calugaritei, iar demonii sedeau imprejur certandu-se si zicand: ,,- Pentru ce ne faceti nedreptate si o luati pe aceasta?! Ea este a noastra, ca ne-a slujit noua atata vreme prin patima curviei". Iar ingerii ii ziceau: ,,- Aceasta s-a lepadat de voi si a alergat la pocainta". Atunci demonii au grait iarasi: “- Dar ea n-a intrat inca in manastire, deci cum ziceti ca s-a pocait?!"

 Ingerii insa au raspuns:   

“- Sa stiti ca chiar din clipa in care Dumnezeu a vazut pornirea ei cea buna si hotararea ce avea de a se marturisi, precum si sarguinta cu care a alergat la manastire I-a daruit iertare. Pentru aceasta s-a mantuit. Caci intoarcerea de la rau la pocainta sunt la voia omului. Iar viata si moartea sunt la voia lui Dumnezeu". Auzind acestea, demonii s-au departat rusinati. Deci sa cunoastem si noi bunatatea cea nemarginita a lui Dumnezeu si sa alergam la pocainta si la marturisire pentru a ne invrednici de asemenea iertare. 

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

NIMIC NU-I MAI APROAPE

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
Nimic nu-i mai aproape
Ca Bunul Dumnezeu
De lacrima căinței
Și de suspinul meu.

Atunci când cer iertare,
Știind că I-am greșit,
Iubirea Lui de mine
E fără de sfârșit.

Nimic nu-i mai departe
Ca Bunul Creator
De cei ce nu se pleacă
În îngâmfarea lor,

Ci merg pe calea largă,
Greșind la infinit
Și nespunând o dată
Banalul “am greșit”.

E bun Mântuitorul,
E iertător și blând,
Dar fără de căință
Nu a iertat nicicând.

De ne smerim în inimi,
Aproape e de noi,
Dar de iubim trufia,
E gata de război.

Nu mi-L doresc departe
Pe Dumnezeul meu,
Ci vreau să-mi fie-n viață
Alăturea mereu,

De-aceea-I cer iertare
De câte ori greșesc
Și-n starea mea căzută
Cu lacrimi mă căiesc.

Duminica a 2-a a Sfântului si Marelui Post (Sf. Grigorie Palama) - 230312

Drumul Crucii la Duminica Sfintei Cruci (a treia din Postul Mare)

CRUCEA DOMNULUI HRISTOS

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!". 

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,
Pe trup să te pecetluiești
Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos
Din ceruri Semnul minunat:
Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești
O Cruce repede să-ți faci..
Pe Dumnezeu să Îl slăvești,
De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar
Cu Crucea să te însemnezi,
Ca să nu-ți fie în zadar
Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești
Și de începi, și de-ai gătit,
Cu Cruce tu să-I mulțumești
Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns
Și milă Domnului Îi ceri
Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți
Că Dumnezeu v-a miluit,
Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn
De greul zilei ostenit,
Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci)

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci):

PUNE, DOAMNE, INCEPUT BUN MANTUIRII NOASTRE!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, daca un crestin ortodox si-ar pierde sufletul in osanda iadului, atunci, ar fi cel mai mare rau posibil pentru el. Poate unii intreaba, sau se intreaba: “Ce este raul?” Sfantul Parinte, Vasile cel Mare spune asa: "Acesta este raul: instrainarea de Dumnezeu. O mica intoarcere de ochi, ne face sa fim sau cu lumina soarelui, sau cu umbra trupului nostru. Daca ne uitam la soare, soarele este gata sa ne lumineze; dar daca ne intoarcem spre umbra, ne cuprinde neaparat intunericul.

 Cand tu vorbesti in ascuns cu tine insuti, cuvintele tale sunt cercetate in cer. De aceea si raspunsurile iti vin de acolo.” Daca asa stau lucrurile, trebuie sa punem inceput bun in viata noastra, dupa cuvantul din Patericul Egiptean: “Odată Avva Arsenie a fost auzit de catre ucenicii, care stateau afara, strigand din chilie: Dumnezeule, nu ma parasi! Nimic bun n-am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta sa pun inceput bun mantuirii sufletului meu!” Cat de minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Siluan Athonitul: "Daca te obisnuiesti sa te rogi neincetat, sa iubesti pe aproapele si sa plangi in rugaciune pentru intreaga lume, atunci sufletul tau va fi atras spre rugaciune, lacrimi si iubire." Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! 

Sfinte Ingere pazitorul sufletului meu, acopera-ma de toate uneltirile vrajmasului diavol! Toti Sfintii, rugati-va Lui Dumnezeu si pentru mine, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii mele. 

                                                                                                                                  Amin!
                                                                                                                               Preot Ioan .

Cântecul Sfintei Cruci

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

IATĂ, NOUĂ NI S-A DAT..

(cântecul Sfintei Cruci)
de Preot Sorin Croitoru
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,

Pe trup să te pecetluiești
Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!
Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos,

Din ceruri Semnul minunat:
Chiar Crucea Domnului Hristos!
Creștinule, când te trezești
O cruce repede să-ți faci..

Pe Dumnezeu să Îl slăvești,
De vrei Stăpânului să-I placi.
Când ai plecat la muncă iar,
Cu crucea să te însemnezi,

Ca să nu-ți fie în zadar
Sudoarea frunții, când lucrezi.
Creștinule, când te hrănești,
Și de începi, și de-ai gătit,

Cu cruce tu să-I mulțumești
Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!
Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns

Și milă Domnului Îi ceri
Tu Semnul Crucii ține-l strâns!
Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți

Că Dumnezeu v-a miluit,
Cu Semnul Crucii să-L slăviți!
Iar noaptea când te duci la somn,
De greul zilei ostenit,

Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

CUVANT DE INVĂTĂTURĂ despre BISERICA CEA ADEVARATĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

Bucuria mea, sa stii ca in Biblie scrie asa: "Iisus Hristos este cap Bisericii..." (Efeseni 5:23). 

Al carei Biserici? 

Desigur, al celei Crestin Ortodoxe: "Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica..." dupa cum spunem in Crezul alcatuit de Sfintii Parinti la primul si al doilea Sinod ecumenic, acum aproape 1700 de ani, Crez pe care-l rostim in fiecare duminica in timpul Sfintei Liturghii. 

Sfantul Fotie cel Mare zice: "Biserica este UNA, caci UNUL este Intemeietorul si Capul ei: IISUS HRISTOS, care a numit-o "BISERICA MEA" (Matei 16:17) si i-a pus temelie, ce ramane aceeasi pentru toate veacurile: "Nimeni nu poate pune alta temelie" (1 Corinteni 3:11).

 Doar Biserica Ortodoxa este izvor al vietii, fiindca doar ea a pastrat Harul Duhului Sfant si Adevarul si aceasta o dovedesc cele 3 mari minuni: LUMINA SFANTA, SFINTELE MOASTE si AGHIASMA MARE.
                                                                                                                         Preot Ioan .

CLOPOTUL BISERICII ..

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Bucuria mea, in duminici si in sarbatori, dangatele clopotelor ne cheama sa inaltam rugaciuni fierbinti dupa modelul celor pe care le-a inaltat Iisus Hristos in Gradina Ghetsimani. Nimeni nu se poate mantui daca nu vine cu regularitate la Sfanta Biserica Ortodoxa, asa cum nimeni din cei ce n-au urcat pe corabie nu s-au mantuit, ci au pierit.

 Muzica clopotelor rasuna ca o chemare venita de sus: "Veniti, sa va pocaiti!

Veniti sa va spovediti si sa va impartasiti! 

VENITI, SA VA MANTUITI! 

Veniti... Acei credinciosi care au ascultat glasul clopotului, la a Infricosata Judecata vor auzi glasul Mantuitorului care le va spune: "Veniti, binecuvantatii Tatalui meu de mosteniti Imparatia Cerurilor cea gatita voua de la intemeierea lumii"…

ZDROBIREA INIMII si SMERENIA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

IPS Mihail Jar Longhin zice asa:

 Astazi toti tac din gura. Nu ne stie nimeni ca astia ne bat, ne fugaresc, ne iau Sfintele Biserici Crestin Ortodoxe.

 
 Fratilor, daca voi vreti altfel sa credeti in Dumnezeu, faceti-va biserica voastra si credeti cum vreti voi, nu va opreste nimeni. De ce vreti sa taiati usile de la Bisericile noastre? De ce vrei sa faceti rau in poporul nostru? Noi si asa, aveam multe greutati si necazuri. Lasati-ne sa ne rugam si sa traim fiecare zi, cum o vrea Dumnezeu. Iertați-ma ca poate va intristez, dar vreau sa va pregatesc si sa nu va temeti de nimic.

 
Aici ne pot omori trupul, aici ne pot chinui acesti chinuitori fara de Dumnezeu, acesti tirani, fiindca, asta stiu sa faca. Ei nu stiu de mila, nu stiu de iubire, nu stiu de iertare. Insa eu nu ma tem, pentru ca il vad pe Dumnezeu, cum sta in fata mea. Ei ma scriu. Toate predicile mele sunt date acum la Universitate sa fie traduse si trec expertiza acum, ca sa-mi pregateasca mai departe calvarul pe care trebuie sa-l am. Dar nu ma tem de nimic.

 
 De un singur lucru ma tem si va rog sa va rugati toti pentru mine: SA NU MA LEPAD DE CREDINTA CRESTIN ORTODOXA si SA-I RAMAN LUI DUMNEZEU CREDINCIOS, PANA IN ULTIMA CLIPA A VIETII.
 Bucuria mea, gasim scris in Patericul egiptean asa: "Avva Ioan cel Smerit l-a rugat pe Dumnezeu sa-i ridice patimile. Dumnezeu i-a ascultat ruga si acesta a devenit fara griji.

 Intr-o zi s-a dus la batran si i-a zis: "M-am linistit, nu trebuie sa ma razboiesc cu nici o patima."

                Batranul i-a raspuns: 

"Du-te si roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea razboiul inapoi, ca sa-ti revina ZDROBIREA INIMII si SMERENIA pe care le aveai. Sufletul inainteaza in virtute razboindu-se." S-a rugat si dupa ce a primit din nou razboiul si nu mai cerea sa-i fie luat.

 
Acum zicea: "Da-mi Doamne rabdare in lupte."

"Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!" 

                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan 🔔.

PICATURI DE RABDARE ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

🙏 Bucuria mea, iata ce versuri minunate si adevarate: “Grabeste timpul ca un nor, De nimeni nu-i oprit, Si anii mei se duc in zbor, Se duc in infinit!”. De aceea, sa zicem asemenea Proorocului David: “Invata-ne Doamne, sa ne numaram bine zilele, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune” (Psalm 89:14). Si pentru ca mult rau este imprejurul nostru, chiar si noi insine suntem rai, sa cerem de la Dumnezeu, PICATURI DE RABDARE, pentru toate cate le ingaduie Dumnezeu asupra noastra, si sa zicem: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 

Crestinul ortodox, cand este persecutat efectiv, este mai treaz, mai credincios, mai rugator, isi da mai repede seama ca NADEJDEA, o gaseste numai in Dumnezeu, care pretutindeni este si toate le-mplineste. Si pentru ca viata fiecarui crestin ortodox ar trebui sa fie impodobita cu “evantaiul” virtutilor, sa-L rugam pe Dumnezeu, sa ne dea ,,diamantul” rabdarii. Vine o vreme cand trebuie sa platim cu durere cele ce le-am facut atunci cu placere .

             Deci, trebuie sa platim ale noastre de atunci, ca pentru rabdare sa dobandim mantuirea de la Dumnezeu: “Cel care va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10:22). In Patericul egiptean scrie ca avva Macarie, acoperea greselile pe care le vedea ca si cum nu le-ar fi vazut, iar cele pe care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

 Ma rog Lui Dumnezeu sa-ti dea: RĂBDĂRICĂ,  apoi RĂBDARE, dupa aceea RĂBDĂROI si in final RĂBDAREA SFINTILOR, fiindca ultima treapta, respectiv, RĂBDAREA DESĂVÂRSITĂ, o are doar Dumnezeu. 

De la El, prin El, intru El sunt toate si Lui i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor.

                                                                                                                            Amin!
                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

ESTE VREMEA CERNERII

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

         Bucuria mea, bunica mea (Dumnezeu s-o ierte) mi-a spus ca stie de la bunicii ei (deci, din mosi, stramosi), ca aproape de anul 2000 (inainte sau dupa), se va duce diavolul la Dumnezeu, si-i va spune: “Iisuse Hristoase, de 2000 de ani ii tii pe oameni sub mana Ta, ii pazesti, ii calauzesti si vrei pe toti sa-i mantuiesti! Lasa-mi-i mie pe mana, acum la sfarsitul veacurilor, ca sa-ti arat care sunt ai Tai si care sunt ai mei!” Si cu adevarat se implinesc cuvintele Mantuitorului: “Simone, Simone, iata satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau; Iar Eu M-am rugat pentru tine sa nu piara credinta ta”. (Luca 22:31-32). 

Sta malaiul in sac, dar la o vreme, stapanul vrand sa faca mamaliga, ia ciurul si-l cerne: tarata va fi data porcilor (osanda iadului), iar malaiul care trecut prin sita cernerii va fi pus in ceaunul stapanului (bucuria Raiului)   

         Nu crezi ca aceste cuvinte se implinesc chiar acum? Sfantul Parinte, Efrem Sirul ne invata asa: “Gandeste-te ca viata nu are nimic in sine in afara de lacrimi, reprosuri, vorbe rele, lenevie,osteneli, boli, batranete, pacate si moarte, si atunci nu vei iubi lumea”. 

Tu te poti juca cu viata, dar viata nu se joaca cu tine. Crestinul ortodox, cand este persecutat efectiv, este mai treaz, mai rugator, mai credincios si isi da seama, ca nadejdea o gaseste numai in Dumnezeu. Nu exista o greseala mai mare ca aceea de a-ti nesocoti mantuirea sufletului. Viata fiecaruia dintre noi trebuie sa fie impodobita cu “evantaiul virtutilor”, fiindca, atunci cand se termina timpul vietii, incepe vesnicia, Vesnicia Raiului sau Vesnicia Iadului.

 Cine are minte sa ia aminte, si sa-si intipareasca in suflet aceste cuvinte! 

                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Învață-mă, Iisuse!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Învață-mă, Iisuse, să pot să rabd, să iert,
Cu semenii din jur deloc să nu mă cert.
Să-nchid ochii când văd că alții mă bârfesc,
Când dau cu pietre-n mine, să pot să-i ocolesc.

Ajută-mă, Iisuse, să trec un val, o punte,
Cu Tine-ngemânat să urc al vieții munte.
S-aleg doar drumul drept, curat, fără de spini,
Să-mi scutur cu căință necuviincioase vini.

Învață-mă, Iisuse, să-mpart IUBIRE doar,
Așa cum faci și Tu, cu-atâta foc și har.
Să pot zâmbi chiar dacă sufletul mă doare,
Ridică-mă, de cad într-o adâncă vale.

Ascultă-mă, Iisuse, când graiul mi-l ridic,
Să-mi dai putere mare, ispitele să-nving,
Așa cum ai făcut, cu milă, tot mereu,
Nu m-ai uitat deloc când mi-a fost tare greu.

Cu Tine împreună, ca soarele cu cerul,
Pot să-mi deschid aripi și să cunosc misterul.
Îți mulțumesc, Iisuse, pentru-ngrijirea Ta,
De câte ori Te strig, Tu îmi întinzi mâna.

Maricica Miloievici

MASURA IUBIRII LUI DUMNEZEU

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

                                                    https://pildepentrutoti.blogspot.com/

Bucuria mea, mereu vorbim despre porunca iubirii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 12:31), “Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Matei 5:44). Da, este corect, dar, care este masura, cat trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu? “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta" (Matei 12:30). 

Asta inseamna ca, MASURA IUBIRII LUI DUMNEZEU este Sa-L IUBIM FARA MASURA, asa cum ne iubeste si El pe fiecare dintre noi. Sfantul Dimitrie al Rostovului spune despre iubire: Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi pe Cruce, din dragoste pentru noi. Nu este dragoste mai mare decat nu numai a iubi, ci a si muri pentru cei pe care ii iubesti. 

Nu e adevarata dragostea fara cruce, fara suferinta pentru cel iubit - si dupa cum despre cei nestatornici in credinta se spune: cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada (Luca 8:13), asa si despre cei ce nu iubesc cu adevarat se poate spune: ”IUBESC PANA LA O VREME, IAR LA VREME DE INCERCARE SE LEAPADA”.

 Dumnezeu sa-ti umple sufletul de IUBIRE Sfanta, PACE Sfanta si BUCURIE Sfanta!

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. Har si pace sufletului tau! 

                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan .

DE NU AR FI FOST CRETA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Versuri de Paraschiva Radoi

    "De nu ar fi fost Creta si astazi mai dormeam! 

De n-ar fi fost ”sinodul", nici azi nu ne trezeam!

   De n-ar fi fost tradarea pe fata parafata, 

N-am fi stiut credinta cat e de-nsangerata!

   De nu ar fi fost Creta, cand am fi stiut, oare,

Ca Ea, Ortodoxia, e data spre vanzare ?!

   De nu ar fi fost Creta, cand oare-am fi aflat,

 Tradarile pe care pastorii le-au semnat?!

   De nu ar fi fost Creta, mai stam in amortire, 

Nadajduind, nevrednic, la Sfanta Mantuire!

   Fara sa stim, trandavii, ce ni s-a pregatit, 

Si pe Hristos ce marsav, L-au negutatorit!

   De nu ar fi fost Creta, si azi eram mintiti, 

Si, ”mergatori la slujbe”, eram si-azi fericiti!

   De nu ar fi fost Creta, poate nu pricepeam,

 Ce slaba ni-i credinta si cat de goi eram!

   De nu ar fi fost Creta… si preoti mai aveam,

 Carora cu iubire noi capul ne plecam!

   Dar fiindca a fost, Creta si mastile-s cazute, 

Ne-am trezit oi sarmane, de vant si ploi batute!

   De nu ar fi fost Creta, nu ne-am fi intrebat, 

De ce de erezie nu ni s-a predicat?

   De ce dinspre altare, nimic nu ni s-a spus, 

De ce-au tacut pastorii cand se vindea Iisus?!?

   De nu ar fi fost Creta de sus dezlantuita, 

Era Ortodoxia de-ai nostri rastignita,

   De ”ortodocsii ” nostri, ce-n taina se-nvarteau, 

In hora lepadarii si… apostaziau!

   Si, daca a fost Creta de Cer ingaduita, 

Nu e o intamplare si nu-i doar o ispita!

   Pentru ca in pacate prea grele ne-am spurcat, 

Hristos la mintea noastra, de-acuma ne-a lasat!

   Timp de rascumparare cat ni s-a dat, nu stim! 

Apocaliptic vremea simtim ca o traim!

   Pedepse-ncep sa vina si toti le meritam,

 Faradelegea lumii de-acum o decontam!

   Din Creta curge Timpul ramas fara rabdare, 

Timp de marturisire, ori timp de lepadare!

   Din Creta curge timpul: de rai, ori de veci munca: 

Cine-i spurcat acuma, sa se mai spurce inca!

   Cine-i nedrept, nedreptul sa mai nedreptateasca,

Iar cine este Sfant, inca se mai sfinteasca!

   Cine e drept, sa faca, dreptate mai departe, 

Asa precum s-a scris in cea mai Sfanta Carte!

   Si, daca fost-a Creta si doar de ea vorbim,

Lui Dumnezeu dam Slava! si Lui ii multumim!

   Nadajduind ca-n asta finala tragedie,

 Hristos este cu noi, a fost si o sa fie!

   Iar Maica Lui, Fecioara, ne spune din icoana:

 "Tu, ortodoxul meu, fii gata, e vreme de prigoana!" 

   Vezi, nu lasa vrajmasul, cararea sa v-o-ncurce:

 Urcati si voi Golgota, eu va astept la Cruce!"

Spovedania ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

            

Spovedania se face la reprezentantii lui Hristos, la ucenicii Lui, care sunt preotii si arhiereii. Crestinii ortodocsi trebuie sa se spovedeasca la arhiereii si preotii duhovnici care au acest dar. Ereticii si multi necredinciosi plini de mandrie se ridica impotriva spovedaniei sustinand marturisirea directa, lui Dumnezeu, motivand ca preotul duhovnic este si el un om pacatos. La altii intervine sentimentul rusinii si-l evita pe preotul duhovnic, iar unii judeca usor, sustinand ca nu au pacate grele.

Oamenii patimasi intotdeauna au iubit intunericul noptii, ca la adapostul intunericului sa poata savarsi faradelegea fara grija ca-i poate vedea cineva. Acestia sunt la fel ca fiarele salbatice, care dupa ce se innopteaza pleaca sa pradeze, iar cand se lumineaza de ziua se retrag in culcusurile lor.

    Asa si cu oamenii patimasi: nu sufera Evanghelia, lumina credintei, invatatura sanatoasa, ci stau in intunericul pacatelor. Noi, oamenii, traind in aceasta viata, nu se poate sa nu gresim cu ceva; daca nu inaintea oamenilor, inaintea lui Dumnezeu sigur suntem plini de pacate. Cine zice ca nu are pacate face un indoit pacat, caci il face pe Dumnezeu mincinos, fiindca numai El este fara pacat.

A marturisi, a spovedi pacatele, este o virtute, o biruinta a omului impotriva eu-lui sau, impotriva mandriei care este de la diavolul; este una din marile virtuti ale faptelor bune. In clipa cand ai primit iertare sub epitrahil de la preot, pacatele spuse cu cainta, cu lacrimi, se sterg din catastifele demonilor. Daca nu spui unul din pacate, dintr-un oarecare motiv, ti se dubleaza si celelalte si te faci mai rau ca la inceput; ori le spui pe toate, ori mai bine nu te spovedi de forma. 

De aceea preotul duhovnic este dator sa aminteasca omului care a venit la spovedanie cuvintele sfintilor parinti din molitfelnice: ,,Iata, fiule Hristos este de fata, nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. 

Deci nu te rusina ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut ca sa primesti iertare de la Domnul. Iata, si sfanta lui icoana este inaintea noastra, iar eu sunt numai un martor ca sa spun inaintea Lui toate cate mi-ai marturisit, iar de vei ascunde de mine ceva, sa sti ca toate pacatele indoite le vei avea.

 Ia seama, asadar, sa nu te intorci de la doctor nevindecat.

Preotul nu e preot doar duminica și în sărbători...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

Mi-am dat seama demult că oamenii, în marea lor majoritate, nu înțeleg rolul preotului și drept urmare, îl minimalizează fără rușine. Așadar, celor care nu știu care e treaba cu preoții, doresc să îi informez cu privire la câteva aspecte alese în mod aleatoriu:

1. Preotul nu e preot doar duminica și în sărbători. Preotul e preot tot timpul, noapte și zi, vară și iarnă, pe timp bun și pe vreme de uragan.

 
2. Preotul e disponibil 24/24. Dacă preotul este sunat la 2 noaptea pentru o urgență, preotul pleacă din casa lui acolo unde este nevoie de el, fără să cârtească.

3. Preotul e preot și în vacanță. Preotul răspunde mereu celor care au nevoie de el, lăsându-și familia pe locul 2 tot timpul.

4. Preotul nu e un funcționar public. Preotul este HIROTONIT și are darul preoției pe care noi, muritorii de rând nu îl avem.

5. Preotul spune NUMAI ADEVĂRUL cu orice preț. Dacă considerați că preotul ar mai trebui să mai tacă din gură și să spună minciunii, adevăr, aflați că acest lucru nu e posibil. Dacă ar fi făcut asta și Apostolii, nu am mai exista ca Biserică. Atâția mii de mucenici au murit pentru credință, au fost jupuiți de vii. Ce ar fi trebuit să facă? Să fie mai toleranți ca să își salveze viețile și-așa trecătoare?

 
6. Preotul este mereu în suferință, fără a mai pune la socoteală suferințele pricinuite de oamenii fără Dumnezeu, dar "credincioși". Preotul ascultă spovedanii grele, preotul ajută oameni care sunt pe muchia prăpastiei, oameni care vor sa se sinucidă. Preotul este cel care șterge lacrimile de pe fața femeilor care tocmai au pierdut o sarcină, de pe fața oamenilor care au primit diagnostice crunte de boli incurabile, preotul îmbărbătează oamenii cărora le-au murit copiii, preotul adună în inima sa suferințele comunității și se roagă pentru toți.

7. Preotul e un înger fără aripi despre care cei care aruncă în el cu pietre, cu vorbe dureroase, cu nepăsare și nesimțire, nu știu nimic. PREOTUL nu negociază Harul Duhului Sfânt, el își vede de drumul Adevărului și îi aduce pe acest drum pe cei care își doresc asta.

Celor care nu înțeleg ce este PREOTUL, le doresc să se străduiască ca înainte de a comenta despre preot, să înțeleagă cine este preotul și cine este el, cel care nu are pace. Doar oamenii fără pace pot face gălăgie în sufletele altora.

Celor care înțeleg ce este PREOTUL, le doresc să își păstreze inima curată și să se roage pentru PREOTUL lor, pentru duhovnicul lor, pentru îngerul rănit de toți și vindecat doar de Dumnezeu.

                                                                                                                                             AMIN

Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

                 

Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă!

Mulţi, pentru a nu merge la biserică, invocă faptul că slujbele sînt prea lungi, in­clusiv Sfînta Liturghie. E de ajuns rugăciu­nea pe care o facem acasă?

– Rugăciunea pe care o facem acasă este foarte bună. Dar, dacă noi nu iubim biserica, nu ştiu la ce ne foloseşte. Nu ştiu ce ne vom face noi cu rugăciunea aia de acasă. Ce înseamnă asta? Ce-ar fi însemnat: Noe îşi face corabia, şi unii se apucă şi îşi fac butoaie cu care se vor salva pentru că vine potopul. Vino şi urcă în corabie, e mai sigur. Nu faci tu cu o scîndură vapor de mîntuire, corabie dintr-o scîndură nu prea faci. Cel care nu iubeşte biserica, cel care nu iubeşte Liturghia să nu se amăgească că se roagă acasă! Nu ştiu ce duh îl învaţă pe el rugăciunea aia, dacă el nu iubeşte Liturghia. Nu poate fi aşa ceva. Cum poate fi aşa ceva? Ce rugăciune e aia? Rugăciunea, dacă este dreaptă şi făcută către Dumnezeu şi Duhul Lui îl cercetează pe om, primul loc în care îl va duce va fi biserica. „Domnul este în sălaşul Său cel sfînt” (Psalmul 10, 4). Acolo îl va duce, de se va ruga cineva drept. Dar dacă rugăciu­nea lui nu-l duce acolo, păi, iertaţi-mă, dar sînt atâţia care spun că se roagă, dar nu tot cel ce spune „Doamne, Doamne” va fi primit, ne spune Hristos.

Aşa să ne măsurăm calitatea rugăciu­nii noastre: dacă ea ne duce în Casa Domnului, acolo unde El sălăşluieşte, acolo unde El însuşi vine, unde Se jert­feşte, acolo unde fraţii noştri se roagă împreună – că unde-s doi sau trei şi El este între noi -, înseamnă că ne rugăm în Duhul lui Dumnezeu. Noi care ne-am osebit de fraţii noştri din îngîmfare, din mîndrie, din dispreţ, cum credem că-L atragem pe Cel care este blînd, smerit şi Care ne-a dat poruncă să ne iubim unii pe alţii? Niciodată n-o să vină la aşa fel de oameni rugăciunea. Dar poate veni cu o cercetare puternică, chiar aşa descoperindu-le că nu fac bine, că nu-i bun gîndul care îl au, şi să ne întoarcem, să ne întoarcem în Biserică. Acolo ne mîntuim, pentru că acum avem biserici, sla­vă Domnului, şi Dumnezeu în chip desăvîrşit Se dă tuturor celor care-L voiesc pe Dînsul. Să mergem la biserică!

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 111-113)

EVANTAIUL VIRTUTILOR ...

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit !...

   Bucuria mea, viata fiecarui crestin ortodox trebuie sa fie impodobita de “evantaiul virtutilor”, trebuie sa-si adune belsug de evlavie si bogatie de fapte bune, sa fie bland si smerit cu inima. De ce toate acestea? Pentru ca: “Trece viata noastra si ne vom duce” (Psalm 89:12). Trebuie sa avem intelepciune si sa cunoastem ce este: BOGATIA, FRUMUSETEA, TARIA si PODOABA. 

          Cu adevarat desertaciune sunt toate si viata aceasta este umbra si vis. Ce este viata noastra? Cu adevarat: FLOARE si ABUR si ROUA DE DIMINEATA. Ne vom infatisa in fata dreptului judecator, Iisus Hristos și vom da socoteala de fapte vorbe si ganduri. GRABESTE TIMPUL CA UN NOR, DE NIMENI NU-I OPRIT, SI ANII MEI SE DUC IN ZBOR, SE DUC IN INFINIT!”. Si atunci, ce ne ramane de facut?

 Va spun eu: TOATA VIATA NOASTRA, LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM! 

Trei lucruri iti vor reda viata sufletului tau: POCAINTA, LACRIMILE si SPOVEDANIA. Doamne, Dumnezeule: “Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune” (Psalm 89:14).

 Spune Sfantul Siluan Athonitul: “Sufletul pacatos, robit patimilor, nu poate avea pace, nici sa se bucure de Domnul, chiar daca ar avea toate bogatiile pamantului si chiar daca ar imparati peste lumea intreaga. Pentru a cunoaste pe Dumnezeu, nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci, numai de SMERENIE”. 

 Lumineaza Stapane, Iisuse Hristoase, intunecimea din sufletele noastre si scapa-ne de pacatele cele ascunse si muntuieste sufletele noastre. 

                                                                                                      Amin si Aliluia!

                                                                                                        Preot Ioan 🛎.