Pagini

miercuri, 23 noiembrie 2022

Nu suntem sfinți!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


,,Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu le veți găsi...
așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă,
nici copilul ideal.

În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea.
În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

Nu suntem sfinți!

Nici preotul, nici mirenii, toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.

Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat.
E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis.

Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el.

Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui.```

Sfântul Cuvios Sofronie Athonitul de la Essex

INTRAREA MAICII DOMNULUI IN TEMPLU

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


            Bucuria mea, in Vechiul Testament Lacasul Domnului se numea Templu si el a fost prototipul, prefigurarea Bisericii Crestin Ortodoxe. Praznicul intrarii Maicii Domnului in Templu este o chemare, un indemn pentru toti crestinii ortodocsi sa vina in Biserica Crestin Ortodoxa, pe tot parcursul vietii, cu timp si fara timp, in duminici si in sarbatori si nu numai. Zice si Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur: “Nu te departa de Biserica!” 

Asa cum prunca Maria a fost dusa la Templu, tot asa crestinii ortodocsi trebuie sa-si duca pruncii spre a primi Sfanta Impartasanie, CEL PUTIN la 40 de zile, fara spovedanie, pana la implinirea varstei de 7 ani. De ce? Pentru a prinde dragoste de Sfintele slujbe si a creste in atmosfera curata a Sfintei Biserici Ortodoxe. Fiindca, intre un copil care in timpul Sfintei Liturghii se gaseste in Biserica si altul care este la meditatie, la televizor, la terasa, este o diferenta covarsitoare. Intr-un fel va creste unul, si in alt fel celalalt! 

           Dupa varsta de 7 ani, copiii trebuie dusi in fiecare duminica la Biserica, dusi la spovedanie si impartasanie cel putin de 4 ori pe an, pusi sa tina post cel putin miercuri si vineri, sa se roage dimineata, seara, la masa si dupa masa. 
           Acest praznic este de asemenea, un indemn pentru fiecare crestin ortodox, s-o cheme pe Maica Domnului sa intre si in casa lui si in casa sufletului lui. Familia mai este numita si “Biserica cea mica”, dar si inima este o “biserica”, dupa cum spunem in Randuiala Sfintei Impartasanii: “Faradelegile mele trece-le cu vederea Doamne, Cel Te-ai nascut din Fecioara si curateste-mi inima mea, facand-o biserica a Preacuratului Tau Trup si Sange...”.

 Asadar, inima este o “biserica” in care primim pe Dumnezeu, dar primim si pe cei alesi ai Sai: pe Maica Domnului si pe toti Sfintii.

                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                         Preot Ioan .

CEL CE NU CUNOASTE POSTUL,NU CUNOASTE CRUCEA

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Cine nu crede ca va invia si ca va da socoteala,ci gandeste ca toata fiinta sa se margineste la viata aceasta,aceluia nu-i va pasa mult de faptele bune.
Nu dispretui pacatul,pentru ca nu simti dureri cand pacatuiesti,ci tocmai de aceea,mai ales suspina,ca nu simti dureri.Si nu simti dureri,nu pentru ca nu te musca pacatul,ci pentru ca SUFLETUL FIIND PLIN DE PACATE,NU SIMTE MUSCATURA.
Cand ni-i bolnav trupul,facem totul si ne zbatem ca sa scapam de suferinte,dar cand ni-i bolnav sufletul,amanam si nu ne sinchisim.Plangi pentru pacat,ca sa nu plangi pentru pedeapsa!

Pacatele sunt radacina tuturor relelor.Din cauza pacatelor induram SUPARARI,TULBURARI,ISPITE si BOLI.Sa secam,dar,izvorul pacatelor,si vom opri toate paraiele bolilor trupesti.Nu vei pune capat numai bolilor,ci si pacatului;si pacatului mai mult decat bolii,pe cat este sufletul mai bun decat trupul.Cand insa sufletul este nepasator,diavolul ne urca si la mai mari pacate.
        Sa nu teuiti la pacat ca este mic,ci sa te gandesti ca ajunge radacina de mare pacat,daca nu-l iei in seama.Impreuna cu credinta,POSTUL ne da mare putere.
Postul sadeste in sufletul omului filosofie,face din om inger,doboara puterile cele netrupesti;dar nu postul singur,ci e nevoie si de RUGACIUNE,si in primul rand,de rugaciune.Daca te lipsesti de rugaciune,faci la fel ca si cum ai scoate un peste din apa. Chiar daca nu poti sa postesti,totusi poti sa nu te imbuibezi.

Nu-i putin lucru si acesta,nici departe de post,ci in stare sa puna capat furiei diavolului.Ca nimic nu este atat de placut diavolului,ca DESFATAREA si BETIA,pentru ca ele sunt izvorul tuturor pacatelor.Daca iti este trupul neputincios si nu poti posti neincetat,nu iti este neputincios sa te rogi,nici fara putere,ca sa dispretuiesti poftele pantecelui.
De vei auzi pe cineva injurand public pe HRISTOS,sau Biserica Lui,du-te si da-i palme,ca ti-ai sfintit mainile tale!Si chiar de vei suferi inchisoare sau bataie,sau pedeapsa pentru asta,bucura-te,ca MUCENICIE se socoteste tie asta,daca suferi,ca ai batut pe cel ce huleste pe HRISTOS!

EXISTĂ MÂNTUIRE PENTRU TOȚI

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".


Ești ceea ce ești! Nu-ți fie teamă să accepți aceasta.

Nu știu cât reușesc să mă fac înțeles, nu știu cum vă sună, dar există mântuire pentru toți. Trebuie să luăm lucrurile exact așa cum sunt. Fiecare dintre noi trebuie să cunoască bine cine este. Cadrul general al temei despre care vorbim este același, dar pentru fiecare din noi starea lăuntrică este una specială.

Este nevoie să fim ajutați, dar tebuie să avem și dispoziția necesară. Dacă nu avem dispoziție să înțelegem, nu înțelegem nimic.

Fiecare să se cunoască pe sine. Să nu-i fie rușine, să nu-i fie teamă să accepte ceea ce este. Nu ceea ce vrea să fie. Ci ceea ce este. Să accepte cu recunoștință fără să se certe cu cineva. Nici cu Dumnezeu, nici cu lumea, nici să se vaite: ”De ce să fiu așa? De ce să mi se întâmple așa? De ce să am eu asemenea greutăți?”

Pe acestea le știe Dumnezeu. Noi suntem datori să acceptăm cu recunoștință orice ni s-ar întâmpla și să cunoaștem cu răbdare sinele nostru.

Numai astfel există nădejdea, fraților, să se întâmple ceva bun cu noi!

Nu știu, poate că greșesc, dar de obicei, cel care este în afara realității, în afara sinelui său, care nu vede, care nu are dispoziție să se afunde înlăuntrul său, acela crede că are de făcut o altă lucrare.

Un Sfânt spune:

,,Dacă vei cădea în noroi și ți se astupă nasul și ochii și gura și urechile, la ce-ți va folosi să-i spui slujitorului tău să meargă să împartă bani încoace și-ncolo?”


Arhimandrit Simeon Kraiopolous, Sufletul meu, temnița mea, Editura Bizantină – 2009