Stăm acasă. Bem cafele și fumăm ca turcii. Pe la prînzișor încingem grătare stopite bine cu bere, ascultăm muzică și vorbim despre seceta abătuta, si care nimic nu creste în urma eii si ca nu creste nici luțerna. Suntem nemulțumiți de toți și de toate. Bani puțini, vacanțe ioc, benzina scumpă, la Mall shaorma prea piperată.
Televizorul trăncănește într-un colț de living crimele de la ora cinci cu care ne-am obișnuit deja. Nimeni nu se mai crucește de nimic. Am devenit imuni la nenorociri, la moarte și la neiubirea. Precum cameleonii imităm culoarea fericirii.
Copiii stau cu ochii în gol prin telefoane scumpe. Acolo au găsit ceva interesant. Nici unul nu mai aduce ouă din podul șurii cu poala, nici unul nu mai vrea să bea lapte crud, nici unul nu mai citește cu ochii mari din carte. Total nemulțumiți și ei de viață...
E Sfînta Duminică. Bat clopotele să ne cheme, dar noi nu ne-am dus să mulțumim pentru toate. Știu, se poate mulțumi și de acasă, dar uite că acasă te mai iei cu una, cu alta și uiți.
Iartă-ne, Doamne! Dacă ne vom trezi, poate ne vei ierta.(Text preluat)
