Sfanta Treime

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!"

.In a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: "Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu...". Insa, in calendarele romanesti aceasta zi este trecuta ca sarbatoare a SFINTEI TREIMI.

Este de necuprins (cu mintea) taina SFINTEI TREIMI (decat in masura in care ne-a fost si a fost revelata de insusi DUMNEZEU UNUL-TREIMIC), chiar si pentru creatia cereasca (ingereasca) exemplu: intruparea Domnului si inaltarea Mantuitorului.

Când vei auzi Dumnezeu, atunci să ştii că să cinsteşte Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Troiţă de-o fiinţă, precum zice Sfântul Grigorie.

Per extenso si sintetizat, 3 puteri:
legislativa (Dumnezeu Tatal)
juridica (Dumnezeu Fiul)
executiva (Dumnezeu Duhul Sfant).

„Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi AceştiTrei Una sunt” (I Ioan 5, 7)

TREIME NEDESPARTITA si DE O FIINTA, IN TREI IPOSTASURI (FETE)

Dumnezeule in Trei fete, Care ai plasmuit dupa chipul si asemanarea Ta neamul omenesc si din nefiinta la fiinta ai adus toate, Tie ma inchin, pe Tine Te cinstesc si in cantari Te slavesc.
(„Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra” (Fc 1, 26). „Dumnezeu” este la singular, „sa facem” este la plural: un singur Dumnezeu, o comuniune de persoane. Dupa chipul si asemanarea Celui Intreit-Unul a fost creat dintru inceput omul…)

– Părinte, dacă te blestemă părinţii, chiar iţi merge rău?

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".



         -Da, cel mai greu pentru copii este blestemul părinţilor şi lacrimile mamei. Când copilul este neascultător şi părinţii îl blestemă, acel blestem nu se dezleagă decât cu rugăciunea dezlegării de blestem rostită de preot. 

În zadar spune mama, după ce a dat blestemul: “Dumnezeu să te ierte, că eu te-am iertat“, că dezlegarea blestemului nu se face, decât cu rugăciunea preotului. O altă greşeală care aduce nefericirea copiilor vine tot de la neascultare.

 Când mama spune să vii acasă la o anumită oră şi copilul nu ţine cont de cuvântul ei, toate lacrimile ei, când stă şi te aşteaptă, le vei avea şi tu în căsnicia ta. De acest păcat te cureţi prin taina spovedaniei.

- Părinte, dacă te blestemă cineva şi eşti nevinovat, se prinde blestemul ?

-Nu. Dacă eşti nevinovat, blestemul se întoarce asupra celui care a blestemat, nu cade pe tine.

Părinte, este păcat mare de a blestema?

– A blestema este un păcat foarte mare, este la fel ca păcatul de moarte. Nu degeaba se spune la Sfânta Scriptură: „blestemat să fie cel ce te va blestema” (Fac.27 ,29). Cel ce este blestemat de tine va căuta dezvinovăţire la Judecata Înfricoşată, că, din cauza ta, nu a putut să se mântuiască, iar tu, te faci răspunzător pentru mântuirea lui.

 Pe cei ce i-ai blestemat: hoţul, făcătorul de rău, vrăjitoarea şi alţii, când vor muri, la judecata sufletului se vor dezvinovăţi aşa: „Doamne, eu m-aş fi întors de la păcate şi m-aş fi pocăit, dar m-a legat cu blestem acest rob al tău. Din cauza lui eu nu am mai avut timp de pocăinţă nu mi-am putut mântui sufletul, el să plătească pentru mine..! 

„Atunci, vei fi judecat, ca un ucigaş al sufletului lui, pentru că prin blestem legându-l i-ai luat timpul de pocăinţă.

Nu vă blestemaţi copiii!

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

-Când un copil greşeşte se ceartă, se pedepseşte, dacă e cazul se bate dar, nicidecum nu se blesteamă. Şi eu am fost copil şi am avut multe curiozităţi dar mama nu ne-a blestemat niciodată. Acum, cum o supără puţin copilul mama aruncă vorbe grele asupra lui: „muri-ai să mori”. „săriţ-ar ochii”, „să n-ai parte de fericire”, „să mori când ţi-o fi lumea mai dragă”, „arde-te-ar focul” sau pur şi simplu îl drăcuie. După aceea se miră de ce nu o ascultă copii, de ce copilul e nervos, dar primul vinovat cine–o fi oare, nu mama cu gura ei?

 Copilul trebuie învăţat să nu greşească, iar dacă a greşit să ştie să-şi ceară iertare. Mama care-l învaţă credinţa pe copilul ei, are bucurie de pe urma lui. Mama care nu are timp pentru copilul ei şi-l lasă să crească la întâmplare, au necazuri de pe urma lui. Degeaba cerţi copilul că nu ascultă, dacă în casă vede numai ceartă. În zadar spui să nu bea dacă tot timpul te-a văzut beat, spui să nu curvească iar mama şi tata aduc amanţi în casă. Îl cerţi să nu fumeze şi tu ai ţigara-n gură. Când cereţi de la altul aveţi grijă mai întâi ce faceţi voi. Părinţii sunt exemplu pentru copiii lor. Dacă în casă e dragoste şi pace şi părinţii fac lucruri frumoase, nici nu mai trebuie să-l înveţi pe copil că învaţă singur

Părinte, am o colegă care avea un singur copil şi acela în ziua în care începuse serviciul, adică în prima zi de serviciu, a murit. Se urcase într-o maşină foarte aglomerată şi sta pe scară agăţat cu uşa deschisă. La o curbă un stâlp de telegraf l-a lovit şi a căzut mort, n-a apucat să ajungă la serviciu.

-Aceştia sunt cei blestemaţi de mamele lor: “să mori când ţi-o fi lumea mai dragă!”Adică în prima zi de serviciu, în ziua nunţii, în ziua când reuşesc la facultate, în ziua când e cel mai fericit.