SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE ANTONIE CEL MARE, lumina călugărilor, stâlpul rugătorilor, lauda cuvioşilor, înţelepciunea celor insuflaţi de Duhul, hotarul nepătimirii, bărbatul doririlor dumnezeieşti, poarta înţelepciunii călugărilor, cel ce s-a făcut carte a sihăstriei, povăţuind pe toţi la lumina Cuvântului, aruncând sămânţa rugăciunilor sale şi în pământul inimilor noastre, să trimită pe cerul minţii noastre norii Duhului, ca să slobozească ploaia smereniei spre a culege şi noi roadele înţelepciunii. Ca cel ce a veselit pustia cu mireasma rugăciunilor sale, arătând inima oglindă a priveliştilor Raiului, ca un părinte, învăţător, purtător de grijă şi rugător pentru întreaga lume, să cuprindă şi sufletele noastre cu legătura rugăciunii sale, dăruindu-ne din vistieriile milostivirii dumnezeieşti toate darurile cele spre mântuire. SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, luceafărul cel răsărit în mijlocul pustiului, care până la marginile lumii a strălucit cu razele minunilor, să aşeze şi în pustiul inimilor noastre steaua harului dumnezeiesc, care să ne povăţuiască gândurile spre înălţimile tainelor cereşti.
TROPAR 1
Cetele călugărilor se împodobesc astăzi cu veşmântul veseliei,
Căci marele Antonie este mărturisit de însuşi glasul pustiei :
,, Acesta a străbătut cărările mele cu picior smerit, având lumina rugăciunii,
Pe acesta îl laud şi eu, ca pe un părinte vrednic de toate cuvintele iubirii ”,
Îngerii au bătut din palme, văzând biruinţa ta în lupta duhovnicească,
Iar noi, cei neputincioşi, la tine alergăm cerând mila dumnezeiască.
TROPAR 2
Cuvioase Părinte, ca un stâlp de lumină străluceşti în pustie,
Şi călăuzeşti pe toţi sihaştrii la dumnezeiasca veselie,
Nu înceta a te ruga pentru cei ce aleargă la tine cu credinţă,
Dându-ne nouă totdeauna a lucra pruncile Domnului cu umilinţă.
CONDAC
Ca un pom răsărit lângă izvoarele Duhului eşti,
Şi de darurile lui Hristos pe toţi îi împărtăşeşti,
Nu trece cu vederea pe cei ce aleargă pe cărările rugăciunii,
Şi numele tău îl cinstesc ca pe un izvor al darurilor Luminii.
ICOS
Călăuzitor monahilor pe calea desăvârşirii eşti,
Şi pe toţi împărtăşeşti de mângâieri părinteşti,
Nu trece cu vederea nici pe cei ce te cinstesc,
Ci străluceşte-ne nouă lumina izbăvirii de păcatul lumesc.
Bucură-te, oglindă a strălucirilor Duhului,
Îndulcirea pustiei cu mireasma Cuvântului,
Flacără nemistuită a rugăciunii,
Vas de aur al înţelepciunii,
Comoară necheltuită a Luminii,
Chemarea celor din umbra pătimirii,
Pomul cel înţelegător plin de darurile Duhului,
Vasul cel înţelegător al mirului Cuvântului,
Comoara cea sfinţită a Treimii,
Cărarea cea sfinţită a Înţelepciunii.