FEMEIA CANANEANCĂ

Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scriptură spune: "Spune tu păcatele tale întâi, ca să te îndreptezi”(Isaia 43,26). Spune păcatul, ca să scapi de păcat! Nu-i nevoie pentru asta nici de oboseală, nici de şiruri de cuvinte, nici de cheltuială de bani, nici de altceva de acest fel. Spune un cuvânt, fii sincer fată de păcat şi spune: "Am păcătuit!".

"Invatam, asadar, din evanghelia de astazi, cum sa ne comportam fata de Dumnezeu. Intelegem ca nu avem voie sa ne suparam pe El atunci cand nu ne asculta sau intarzie sa ne implineasca cererea, ci doar sa insistam. Nu avem voie sa ne simtim jigniti de faptul ca El pare a nu ne auzi. Noi doar sa staruim! Nu m-a ascultat astazi? Nu ma duc sa-i cer banii parintelui inapoi, ci voi inteti rugaciunea si ma voi ruga si maine si poimaine s.a.m.d., pentru ca s-ar putea ca Dumnezeu sa doreasca sa-mi incerce credinta, asa cum a incercat-o si pe a cananeiencii astazi. S-a prefacut ca nu o aude: „Ia sa vedem, staruie in credinta, sau pleaca si nu vrea sa Ma mai vada in veci!” Aceeasi atitudine sa o avem si noi fata de Dumnezeu, pentru ca El uneori ne incearca, dorind sa vada daca avem credinta, iar apoi daca aceasta este dublata si de rabdare si staruinta, ori este incununata si de intelepciune… Stim sa staruim? Sau doar sa cerem, ba inca ne lipseste si rabdarea de a astepta sa ni se implineasca rugaciunea? Suntem intelepti, sau ne suparam precum copiii si nu mai venim la biserica pentru ca nu m-a multumit atitudinea parintelui intr-o zi sau alta?…

     Sa-L rugam pe Dumnezeu, deci, sa ne dea si noua aceste virtuti ale femeii cananeience de astazi: credinta puternica, staruinta in rugaciune, dar si intelepciunea si puterea de a nu ne supara vreodata pe Dumnezeu sau pe oamenii din jurul nostru, ci sa le gasim totdeauna acestora scuze. Este o mare virtute sa le gasesti oamenilor scuze atunci cand ei nu si le cer. Sa te gandesti asa: „Poate ca a fost indispus vecinul si de aceea mi-a vorbit asa de glacial astazi. Poate ca a fost ocupat si de aceea nu a avut vreme si pentru mine prietenul meu. Poate ca m-a confundat, si de aceea mi-a vorbit asa de urat persoana aceea“. Scuze de tot felul, care pot mentine si sustine relatiile dintre noi, asa incat sa nu ne suparam neintelepteste unii pe altii. Sa ne scuzam si sa ne iertam unii pe altii, ca sa ramanem in comuniune si sa ne laude si pe noi Dumnezeu asa cum a laudat-o pe femeia cananeianca astazi: „Omule, sau femeie, mare este credinta ta. Fie tie dupa cum voiesti”, Amin!"

Frangment din Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, despre STARUINTA SMERENIEI-http://www.crestinortodox.ro/

           Iată  cum ne explica Parintele Arsenie Boca, acest pasaj din Sfanta Evanghelie.

                                             FEMEIA CANANEANCĂ

                                                                           Parintele Arsenie Boca-Prislop 6.II.1949
‘’O femeie zdrobita de durerea ei:avea o fiica indracita.O minte zdrobita de un singur gand:al durerii sale..
Durerea nu e obiect sanatos de meditatie.De durere trebuie sa scapi, sa o depasesti, sa fii deasupra ei.Dar trebuie sa vie cineva sa te scoata din cercul tau chinuitor de ingust.Caci durerea ta te ia in vartejul ei si te inchide dinspre toata lumea si dinspre orice lume.
E, parca, o prelungire a iadului dupa tine.
Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atat nelinistea ta e mai mare,- si poate sa fie mai mare ca o toata lume.
Asta era starea sufleteasca a Cananeencii...
Dar, iata, trece Iisus pe langa tragedia aceasta:toate tragediile tipa la Dumnezeu,ori rugandu-L, ori hulindu-L.Iisus se face ca nu aude.,,Nu i-a raspuns ei nici un cuvant”.Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda’’Caci striga in urma noastra’’
Iisus s-a facut ca nu-i asculta.Dar in nevazut, atragea sufletul deznadajduit la sine, si ,, ea venind, I s-a inchinat Lui, zicand:Doamne, ajuta-mi !’’
In afara, in cuvinte,Iisus de asemenea S-a facut ca n-o asculta.I-a spus si Iisus o ingustime, tot asa de stramta ca a ei.,,Nu sunt trimis fara numai, catre oile cele pierdute ale casei Lui Israel’’ si ca ,,Nu se cade a lua painea fiilor si a o da cainilor’’
Cu alte cuvinte, Iisus ii punea in fata pacatul ei, peste care o imbia sa treaca.
Si iata, femeia aceasta a iesit din ingustimea sa si nu s-a smintit ca-i asemanata cu cainii.
Atunci cand ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bunatatea fara margini a lui Dumnezeu:s-a izbavit in clipa aceea.
Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, ca a tamaduit mama si prin tamaduirea ei, s-a insanatosit si fiica ei de acasa.
Si S-a mirat Iisus zicandu-i:’’O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti!’’-Si adauga Evanghelia :’’Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela’’
Cu un cuvant au iesit toti din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg,care este linistea dumnezeiasca, si care tamaduieste orice boala si linisteste orice vifor din suflet.
Dumnezeu S-a biruit de rugaciunea omului-si inca a unei femei necredincioade-si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteala si durere.

Sa ne fie Iisus si noua, asemenea!’’



Maine sărbătorim pe Sfintii Vasile ,Grigore si Ioan...in seara asta a fost slujbă cu litie...