Câți dintre noi creștinii nu suferim cu greu veninul cel pricinuit din cauza semenilor noștrii? Mulți dintre oameni se comportă ca niște șerpi vicleni și veninoși mușcând și vătămând pe cei din jur. Fiind mușcați și tulburați de veninul șerpilor care ne-au făcut rău nu trebuie să ne gândim să ne răzbunăm ci mai degrabă să facem ca cei din vechime care erau mușcați de șerpii cei din pustie. Cei mușcați din vechime își îndreptau privirea către un șarpe de aramă ridicat de Moise pe un par de lemn. Acel șarpe de aramă a fost ridicat de Moise la porunca lui Dumnezeu pentru ca toți cei mușcați de șerpi să nu moară. Cei care priveau la el din orice parte a taberei nu mureau ci se vindecau.
Șarpele de aramă nu era doar simbolul Sfintei Cruci ci simbolul celui răstignit pe ea , a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, doctorul sufletelor noastre. Ori de câte ori suntem mușcați sufletește sau trupește de șerpii cei veninoși trebuie să ne îndreptăm privirea la Iisus. Lui trebuie să-I spunem toate durerile ascunse și să-I spunem toate amărăciunile noastre. Lui trebuie să-I arătăm toate rănile sufletului și ale trupului. La Iisus se ajunge prin rugăciune. Când suntem într-o biserică să ne adunăm mintea din risipire și în fața icoanei Mântuitorului să-L rugăm din tot sufletul să ne vindece. El este cel care ne poate ajuta cu adevărat căci El a zis:”cereți și vi se va da”(Matei 7.7). Să cerem cu încredere ca să primim ce ne dorim.
Nu se poate ca cineva care îngenunchiază în fața Sfintei Cruci sau în fața Mântuitorului sau în fața Maicii Sale și se roagă cu toată convingerea cerând ajutor în necazurile lui, să nu primească ajutorul cerut ,sau măcar o lumină, un gând izvorator, sau o mângâiere. El ne cheamă zicându-ne tuturor “:veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”. Cel ce crede în Hristos cel înălțat pe Cruce, prin răstignire și înălțat întru slavă la ceruri dupa Înviere, primește viața veșnică. Mântuitorul ne arată acest adevăr spunând că: ”precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalte Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”Dupa care imediat continuă:”căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea , ci să se mântuiasca prin El.”
Cuvintele Mântuitorului:”pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viața veșnică” ne ajută să înțelegem că atunci când noi credem în Iisus Hristos primim putere prin iubirea lui jertfelnică, ca să biruim ispitele, să biruim lucrarea diavolească ,să biruim păcatul, să biruim răutatea din jurul nostru și să primim în loc pacea, lumina și iubirea Învierii.
Când suntem încercati de ispite, de răutatea altor oameni, de boli ,de necazuri ori dacă am ajuns la deznădejdie să încercăm să ne adăpostim într-o biserică, să zicem cât mai des rugăciunea Tatăl Nostru și să facem Semnul Sfintei Cruci. Să nu uităm că în inimile noastre lucreaza puterea Duhului Sfânt încă de la botez ,însă noi trebuie să trezim puterea Duhului Sfat prin rugăciune și fapte bune. Așadar indiferent prin ce ispită , sau prin ce greutate mare trecem trebuie să ne gândim la Iisus Hristos și să spunem cu toată inima:”Doamne ajută-ne că pierim! Doamne scapă-ne, Doamne fii cu noi” iar El ne va ajuta să vedem cât de aproape este de noi.
Iubirea aceasta a lui Dumnezeu, care Îl trimite pe unicul lui Fiu într-o lume bolnavă de păcat, de ură și de răutate pentru a o vindeca de păcat și de moarte este o iubire mântuitoare și făcătoare de viață.
Răul devine puternic acolo unde Dumnezeu
este minimalizat sau dispare. Toate conflictele umane, răutatea și
imperfecțiunile sunt rezultatul vieții celor care nu au deschidere către
Dumnezeu, care nu se gândesc decât la ei și la propriile lor interese. Când
uităm de Dumnezeu , atunci înseamnă că nu Îl mai păstrăm în cămara sufletului
nostru.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne învețe cum
să trăim și cum să ne comportăm cu semenii noștrii . Fie ca Dumnezeu să ne
lumineze ca să facem bine celor care ne fac rău și să-i iubim pe cei care ne
urăsc.
Apopei Roxana
