FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....
RUGACIUNE
O, preabunule parinte Nicolae, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta catre a ta folosire si cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noim, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvintul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca. Amin.
CANONUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI
I.
Revarsă mirul rugăciunilor tale peste mine, cel lipsit de înţelepciune,
Ca să laud cu pricepere prăznuirea ta cea pricinuitoare de mântuire,
Cu minunile ai strălucit mai presus de toţi, părinte cuvioase,
Şi te-ai arătat vas al virtuţilor celor cu totul luminoase.
Din marea înşelăciunii trage-mă părinte, pe mine, cel necăjit,
Şi mijloceşte la Hristos, ca să mă izbăvească de gândul nelegiuit,
Cunună de laude cu îngerii îţi împletim, milostive părinte,
Şi cu aceasta împodobim creştetul tău, prea sfinţite.
Bucură-te, vasul doririlor dumnezeieşti,
Calea a milostivirii părinteşti,
Blândeţe revărsată în sufletele smerite,
Iubire pururea înălţătoare la cele slăvite.
Slavă...
Să lăudăm după vrednicie pe Treimea Cea prealuminată,
Căci izvorăşte tuturor răuâri de milostivire neîmpuţinată,
Pe Tine Te slăvim Stăpâne, pe Dătătorul vieţii noastre,
Caută cu mila Ta şi psre vasele cele neputincioase.
Şi acum...
Râu neîmpuţinat al milostivirii eşti şi a îngerilor Cunună,
Caută cu îndurare spre cei ce sunt lipsiţi de a smereniei lumină,
În pântecele Tău ai purtat Piatra vieţii celei adevărate,
Care a zdrobit vicleşugul celui săfitor de gânduri întunecate.
II.
Neîncetata chemare a lui Hristos în cămara inimi-ţi smerite,
Te-a făcut vistierie a darurilor celor de toţi prea slăvite,
Cu rugăciunile tale fă-l milostiv şi nouă pe Împăratul doririi,
Şi la limanul nepătimirii adu pe cei ce-Ţi aduc podoabele măririi.
Mână de ajutor dă părinte, celor cufundaţi în adâncul întristării,
Şi în corabia rugăciunii ne sălăşluieşte întru adierile de gând ale tăcerii,
Bogăţia săracilor şi izvorul pururea curgător al milostivirii,
Pe tine te ştim părinte, deci fă-ne şi pe noi părtaşi iubirii.
Bucură-te, icoană însufleţită a milostivirii,
Scară îngerească ce poartă paşii Luminii,
Păstor prea înţelept al turmei cuvântătoare,
Solitor grabnic pentru a noastră luminare.
Slavă...
Pe Tine Te laudă toată suflarea ca pe Ziditorul nostru iubitor,
Trimite razele milei Tale şi asupra omului pururea rătăcitor,
Primeşte rugăciunile Sfântului Nicolae şi răsari nouă milă cerească,
Ca să Te slăvim cu mulţumire, aducându-Ţi prinos de jertfă duhovnicească.
Şi acum...
În braţele Tale Se poartă ca Un Om smerit Împăratul făpturii,
Şi de la Tine primeşte hrană, Cel Ce este Izvorul înţelepciunii,
Fă-L nouă milostiv spre iertare pe Cel Ce S-a întrupat din Tine,
Şi mintea noastră neputincioasă o arată sălaş de bună rodire.
III.
Dă-ne mână de ajutor, ierarhe, nouă celor necăjiţi,
Şi revarsă mirul minunilor în sufletele celor smeriţi,
Mângâie pe robii tăi, care te cinstesc cu umilinţă,
Şi ne fă părtaşi darurilor agoniste prin credinţă.
Roagă-te stăruitor ca să se şteargă zapisul păcatelor noastre,
Şi în locul întristării să aflăm bucuriile cele luminoase,
Cu florile rugăciunilor tale înmiresmează sufletele smerite,
Ca să-ţi aducem stâlpări de mulţumire prin cuvinte mărite.
Bucură-te, veselia cetelor îngereşti,
Podoaba nevoitorilor celor cuvioşi,
Chimval dumnezeiesc al măririi,
Poartă sfinţită a milostivirii.
Slavă...
Icoană a milostivirii ai arătat pe cuviosul ierarh al Tău,
Şi l-ai pus nouă ocrotitor, spre izvăvirea de cel rău,
Şi acum cu rugăciunile lui scoate-ne din adâncul deznădăjduirii,
Ca să aflăm calea mântuirii şi să ne veselim în hora iubirii.
Şi acum...
Cetele îngerilor Te slăvesc pe Tine cu cuviinţă dumnezeiască,
Cercetează neputinţele noastre şi ne dă tămăduire sufletească,
Împreună cu ierarhul Nicolae roagă-te să aflăm noi mare milă,
Căci în adâncul păcatelor scăpând, ne-am lipsit de cereasca lumină.
IV.
Cu haina faptelor bune te-ai îmbrăcat cuvioase,
Şi ţi-ai împodobit mintea cu ţesătura gândurilor înalte,
Nu ne trece cu vederea nici pe noi luptaţi de gândurile răutăţii,
Ci dăruieşte pace sufletelor noastre întru lumina dreptăţii.
Vas al milostivirii te ştim şi cunună a Raiului prea fericite,
Căci te-ai împodobit cu legătura tuturor virtuţilor slăvite,
Pe cei ce te cinstesc pe tine îi miluieşte, cuvioase,
Şi ne dă nouă să-ţi aducem gânduri luminoase.
Bucură-te, carte îngerească a tainelor Cuvântului,
Milostivire neîmpuţinată a iubitorilor Duhului,
Sabie a dreptăţii înfricoşătoare celor necredincioşi,
Cununa laudelor tuturor creştinilor evlavioşi.
Slavă...
Trâmbiţa Duhului ne cheamă la prăznuirea ierarhului milostiv,
La veselia celui ce a surpat al ereziilor lui Arie chin,
Pentru rugăciunile lui sălăşluieşte-ne la limanul milostivirii,
Ca să Te lăudăm după vrednicie, aducându-Ţi gânduri luminate ale inimii.
Şi acum...
Minunatu-s-a Arhanghelul Gavriil de curăţia Ta negrăită,
Şi a trigat Ţie lauda îngerească cea pe pământ nemaiauzită,
Bucură-Te, Preacurată, că ai fost aleasă Sălaş al Dumnezeirii,
Nu uita nici pe cei din ispite, care Îţi cer darul milostivirii.
V.
Pe voievozii cei legaţi i-ai izbăvit prin lucrarea dreptăţii,
Şi pe fetele cele ce se primejduiau spre păcatele vieţii,
Din tulburarea patimilor mă scote şi pe mine, cuvioase,
Şi mintea mea nepricepută o învaţă a grăi cele luminoase.
De la masa ortodoxiei ai izgonit pe Arie, cel viclean,
Şi turma ta o ai povăţuit spre dumnezeiesc liman,
Ca razele rugăciunii tale ai luminat tuturor calea Cuvântului,
Şi ai îndreptat paşii celor rătăciţi spre izvoarele Duhului.
Bucură-te, Risipirea norilor patimilor,
Soare ce risipeşte întunericul păcatelor,
Casă înţelegătoare a Luminii,
Palat însufleţit al milostivirii.
Slavă...
Voind a păzi părţile creştineşti de viforul ereziilor stricătoare,
Ai arătat pe ierarhul Tău Nicolae vas al iubirii lucrătoare,
Pentru rugăciunile lui sălăşluieşte-ne pe noi la limanul iubirii,
Ca să-Ţi cântăm neîncetat cu îngerii în cămara inimii.
Şi acum...
Din pântecele Tău a ţâşnit Izvorul vieţii celei adevărate,
Care a adăpat pe toţi cei însetaţi de dumnezeiasca dreptate,
Ca Ceea Ce ai hrănit pe Hrănitorul făpturii cu iubire,
Trimite-ne nouă din cer prin Duhul hrană de rugăciune.
VI.
Dar din destul reverşi celor lipsiţi de cercetare,
Şi întinzi toiagul rugăciunii celor din întunecare,
Şi pe mine, părinte, mă scoate din umbra patimilor,
Ca să te cinstesc cu credinţă, împletind cununa laudelor.
Dulce cugetare eşti celor necăjiţi şi liman al celor întristaţi,
Revarsă râurile rugăciunii tale în pământul inimii celor lepădaţi,
Căci neaducând eu roadă de fapte bune mă tem de judecata Cuvântului,
Dar apucând înainte, îmblânzeşte-L, ca să-mi dea acoperământul Duhului.
Bucură-te, adăpostirea celor tulburaţi de ispite,
Înger în trup slujitor al tainelor prea mărite,
Mângâierea celor din adâncul deznădăjduirii,
Ridicarea celor căzuţi în întunericul nerodirii,
Carte dummnezeiască a tainelor Luminii.
Slavă...
Se veselesc cerurile întru neîncetata laudă dumnezeiască,
Iar noi cu minţi pământeşti Îţi aducem mulţumire omenească,
Umple candelele inimilor noastre cu untdelemnul milostivirii,
Ca să dăruim tuturor lumina cea curată a înţelepciunii.
Şi acum...
În braţele Tale ai purtat pe Soarele dreptăţii, arătându-L lumii,
Şi privirile sufletelor s-au luminat de strălucirea Dumnezeirii,
Întunericul gândului nostru îl risipeşte prin a Ta milostivire,
Căci străini fiind de fapta bună, zăcem în deznădăjduire.
VII.
Cetatea ta te poartă ca pe o comoară dumnezeiască a Vieţii,
Care reverşi râuri de minuni, bineînmiresmând pe slujitori dreptăţii
Ca o făclie a rugăciunii te-ai înălţat, aducând jertfa serafimilor,
Iar acum salţi şi te veseleşti, îndulcindu-te de vederile heruvimilor.
Vasile a aflat grabnică izbăvire din mâna celor necredincioşi,
Din mâna celui rău mă scoate şi pe mine, ajutătorule al celor neputincioşi,
Icoană a milostivirii aşezată în altarul Ortodoxiei te-ai făcut,
Dă-mi şi mie să-ţi aduc închinare vrednică întru Duhul Sfânt.
Bucură-te, mângâierea sufletelor necăjite,
Vistieria cea plină de daruri sfinţite,
Păzitorul cel blând al celor nepricepuţi,
Comoară neîmpuţinată a celor smeriţi.
Slavă...
Pe ierarhul Tău l-ai arătat stâlp al credinţei luminătoare,
Şi vas al milostivirii celei pururea întru nevoi lucrătoare,
Pentru ale sale rugăciuni şterge zapisul păcatelor noastre,
Şi ne dă nouă cu bucurie să-Ţi aducem prinos de gânduri luminoase.
Şi acum...
Toată făptura Îţi aduce cununi de laude dumnezeieşti,
Căci ai întrecut pe toţi cu curăţia vieţii îngereşti,
Mintea noastră o limpezeşte în marea rugăciunii tale,
Şi o arată râu de înţelepciune tuturor luminătoare.
VIII.
Apărător nebiruit al Ortodoxiei te-ai arătat, înfruntând pe cel nelegiuit,
Iar acum toate părţile creştineşti le îngrădeşti cu sabia Duhului Sfânt,
Şi cetăţile inimilor noastre le păzeşte de toată erezia pierzătoare,
Şi suflarea ispitelor o alungă de la cei ce îşi aduc dulce cântare.
Milosivire necheltuită eşti celor lipsiţi de darurile pământeşti,
Dar şi mai frumos cămrile sufletelor cu daruri le împodobeşti,
Măcar că suntem nevrednici, nu ne lipsi de cercetarea ta,
Ci vindecă sufletele noastre alungând toată patima cea rea.
Bucură-te, limanul celor nedreptăţiţi,
Potolirea întristării celor necăjiţi,
Mângâierea inimilor cu mirul minunilor,
Grabnic ajutător a celor din adâncul patimilor.
Slavă...
Cetele îngerilor Îţi aduc laudă neîncetată, aprinşi fiind de iubirea cerească,
Iar noi cu glasuri smerite ale inimii îndrăznim a-Ţi aduce mărire omenească,
Nepriceperea noastră tămăduieşte-o, ridicându-ne spre cele mai bune,
Ca apropiindu-ne de cele nevăzute, să-ţi aducem ale slavei cunune.
Şi acum...
Toate puterile cereşti se veselesc întru lauda Ta dumnezeiască,
Căci eşti cu adevărat mai presus de toată făptura îngerească,
Trimite nouă razele milostivirii Tale celei neîmpuţinate,
Ca una Ce ai purtat în pântece pe Hrănitorul vieţii noastre.
IX.
Mirul rugăciunilor tale bine înmiresmează şi sufletele noastre,
Şi vindecă rănile cele adânci pricinuite de cumplitele păcate,
Ca cel ce eşti liman celor înviforaţi şi bucuria celor necăjiţi,
Caută cu milă şi spre mine, cel lipsit de lumina celor smeriţi.
Alungă viforul ispitelor de la cei ce te cinstesc,
Şi sfarmă capetele vrăjmaşilor celor ce mă necăjesc,
Ca cel ce eşti izvor al minunilor celor dumnezeieşti,
Fă-mă şi pe mine părtaş îndulcirii celei duhovniceşti.
Bucură-te, tămăduitorul celor gârboviţi de păcat,
Călăuzitorul celor orbi către Marele Împărat,
Icoana cea însufleţită a desăvârşirii,
Ajutător grabnic în ceasul ispitirii.
Slavă...
Din Fecioară ai răsărit Hristoase, ca Un Soare al dreptăţii,
Şi Te-ai supus poruncii Tatălui, scotându-ne din osânda morţii,
Întru Duhul Te lăudăm pe Tine şi prin ierarhul Tău aducem rugăciune,
Caută cu milă spre robii Tăi, dăruindu-le a Ta cerească înţelepciune.
Şi acum...
Îngerii se veselesc şi saltă, îndulcindu-se de a Ta lumină,
Căci eşti cu adevărat mai presus de orice făptură,
Nu ne uita pe noi, cei pururea necăjiţi de patimile noastre,
Ci îmblânzeşte pe Stăpânul, să ne trimită gânduri luminoase.
RUGACIUNE
O, preabunule parinte Nicolae, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta catre a ta folosire si cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noim, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvintul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca. Amin.
CANONUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI
I.
Revarsă mirul rugăciunilor tale peste mine, cel lipsit de înţelepciune,
Ca să laud cu pricepere prăznuirea ta cea pricinuitoare de mântuire,
Cu minunile ai strălucit mai presus de toţi, părinte cuvioase,
Şi te-ai arătat vas al virtuţilor celor cu totul luminoase.
Din marea înşelăciunii trage-mă părinte, pe mine, cel necăjit,
Şi mijloceşte la Hristos, ca să mă izbăvească de gândul nelegiuit,
Cunună de laude cu îngerii îţi împletim, milostive părinte,
Şi cu aceasta împodobim creştetul tău, prea sfinţite.
Bucură-te, vasul doririlor dumnezeieşti,
Calea a milostivirii părinteşti,
Blândeţe revărsată în sufletele smerite,
Iubire pururea înălţătoare la cele slăvite.
Slavă...
Să lăudăm după vrednicie pe Treimea Cea prealuminată,
Căci izvorăşte tuturor răuâri de milostivire neîmpuţinată,
Pe Tine Te slăvim Stăpâne, pe Dătătorul vieţii noastre,
Caută cu mila Ta şi psre vasele cele neputincioase.
Şi acum...
Râu neîmpuţinat al milostivirii eşti şi a îngerilor Cunună,
Caută cu îndurare spre cei ce sunt lipsiţi de a smereniei lumină,
În pântecele Tău ai purtat Piatra vieţii celei adevărate,
Care a zdrobit vicleşugul celui săfitor de gânduri întunecate.
II.
Neîncetata chemare a lui Hristos în cămara inimi-ţi smerite,
Te-a făcut vistierie a darurilor celor de toţi prea slăvite,
Cu rugăciunile tale fă-l milostiv şi nouă pe Împăratul doririi,
Şi la limanul nepătimirii adu pe cei ce-Ţi aduc podoabele măririi.
Mână de ajutor dă părinte, celor cufundaţi în adâncul întristării,
Şi în corabia rugăciunii ne sălăşluieşte întru adierile de gând ale tăcerii,
Bogăţia săracilor şi izvorul pururea curgător al milostivirii,
Pe tine te ştim părinte, deci fă-ne şi pe noi părtaşi iubirii.
Bucură-te, icoană însufleţită a milostivirii,
Scară îngerească ce poartă paşii Luminii,
Păstor prea înţelept al turmei cuvântătoare,
Solitor grabnic pentru a noastră luminare.
Slavă...
Pe Tine Te laudă toată suflarea ca pe Ziditorul nostru iubitor,
Trimite razele milei Tale şi asupra omului pururea rătăcitor,
Primeşte rugăciunile Sfântului Nicolae şi răsari nouă milă cerească,
Ca să Te slăvim cu mulţumire, aducându-Ţi prinos de jertfă duhovnicească.
Şi acum...
În braţele Tale Se poartă ca Un Om smerit Împăratul făpturii,
Şi de la Tine primeşte hrană, Cel Ce este Izvorul înţelepciunii,
Fă-L nouă milostiv spre iertare pe Cel Ce S-a întrupat din Tine,
Şi mintea noastră neputincioasă o arată sălaş de bună rodire.
III.
Dă-ne mână de ajutor, ierarhe, nouă celor necăjiţi,
Şi revarsă mirul minunilor în sufletele celor smeriţi,
Mângâie pe robii tăi, care te cinstesc cu umilinţă,
Şi ne fă părtaşi darurilor agoniste prin credinţă.
Roagă-te stăruitor ca să se şteargă zapisul păcatelor noastre,
Şi în locul întristării să aflăm bucuriile cele luminoase,
Cu florile rugăciunilor tale înmiresmează sufletele smerite,
Ca să-ţi aducem stâlpări de mulţumire prin cuvinte mărite.
Bucură-te, veselia cetelor îngereşti,
Podoaba nevoitorilor celor cuvioşi,
Chimval dumnezeiesc al măririi,
Poartă sfinţită a milostivirii.
Slavă...
Icoană a milostivirii ai arătat pe cuviosul ierarh al Tău,
Şi l-ai pus nouă ocrotitor, spre izvăvirea de cel rău,
Şi acum cu rugăciunile lui scoate-ne din adâncul deznădăjduirii,
Ca să aflăm calea mântuirii şi să ne veselim în hora iubirii.
Şi acum...
Cetele îngerilor Te slăvesc pe Tine cu cuviinţă dumnezeiască,
Cercetează neputinţele noastre şi ne dă tămăduire sufletească,
Împreună cu ierarhul Nicolae roagă-te să aflăm noi mare milă,
Căci în adâncul păcatelor scăpând, ne-am lipsit de cereasca lumină.
IV.
Cu haina faptelor bune te-ai îmbrăcat cuvioase,
Şi ţi-ai împodobit mintea cu ţesătura gândurilor înalte,
Nu ne trece cu vederea nici pe noi luptaţi de gândurile răutăţii,
Ci dăruieşte pace sufletelor noastre întru lumina dreptăţii.
Vas al milostivirii te ştim şi cunună a Raiului prea fericite,
Căci te-ai împodobit cu legătura tuturor virtuţilor slăvite,
Pe cei ce te cinstesc pe tine îi miluieşte, cuvioase,
Şi ne dă nouă să-ţi aducem gânduri luminoase.
Bucură-te, carte îngerească a tainelor Cuvântului,
Milostivire neîmpuţinată a iubitorilor Duhului,
Sabie a dreptăţii înfricoşătoare celor necredincioşi,
Cununa laudelor tuturor creştinilor evlavioşi.
Slavă...
Trâmbiţa Duhului ne cheamă la prăznuirea ierarhului milostiv,
La veselia celui ce a surpat al ereziilor lui Arie chin,
Pentru rugăciunile lui sălăşluieşte-ne la limanul milostivirii,
Ca să Te lăudăm după vrednicie, aducându-Ţi gânduri luminate ale inimii.
Şi acum...
Minunatu-s-a Arhanghelul Gavriil de curăţia Ta negrăită,
Şi a trigat Ţie lauda îngerească cea pe pământ nemaiauzită,
Bucură-Te, Preacurată, că ai fost aleasă Sălaş al Dumnezeirii,
Nu uita nici pe cei din ispite, care Îţi cer darul milostivirii.
V.
Pe voievozii cei legaţi i-ai izbăvit prin lucrarea dreptăţii,
Şi pe fetele cele ce se primejduiau spre păcatele vieţii,
Din tulburarea patimilor mă scote şi pe mine, cuvioase,
Şi mintea mea nepricepută o învaţă a grăi cele luminoase.
De la masa ortodoxiei ai izgonit pe Arie, cel viclean,
Şi turma ta o ai povăţuit spre dumnezeiesc liman,
Ca razele rugăciunii tale ai luminat tuturor calea Cuvântului,
Şi ai îndreptat paşii celor rătăciţi spre izvoarele Duhului.
Bucură-te, Risipirea norilor patimilor,
Soare ce risipeşte întunericul păcatelor,
Casă înţelegătoare a Luminii,
Palat însufleţit al milostivirii.
Slavă...
Voind a păzi părţile creştineşti de viforul ereziilor stricătoare,
Ai arătat pe ierarhul Tău Nicolae vas al iubirii lucrătoare,
Pentru rugăciunile lui sălăşluieşte-ne pe noi la limanul iubirii,
Ca să-Ţi cântăm neîncetat cu îngerii în cămara inimii.
Şi acum...
Din pântecele Tău a ţâşnit Izvorul vieţii celei adevărate,
Care a adăpat pe toţi cei însetaţi de dumnezeiasca dreptate,
Ca Ceea Ce ai hrănit pe Hrănitorul făpturii cu iubire,
Trimite-ne nouă din cer prin Duhul hrană de rugăciune.
VI.
Dar din destul reverşi celor lipsiţi de cercetare,
Şi întinzi toiagul rugăciunii celor din întunecare,
Şi pe mine, părinte, mă scoate din umbra patimilor,
Ca să te cinstesc cu credinţă, împletind cununa laudelor.
Dulce cugetare eşti celor necăjiţi şi liman al celor întristaţi,
Revarsă râurile rugăciunii tale în pământul inimii celor lepădaţi,
Căci neaducând eu roadă de fapte bune mă tem de judecata Cuvântului,
Dar apucând înainte, îmblânzeşte-L, ca să-mi dea acoperământul Duhului.
Bucură-te, adăpostirea celor tulburaţi de ispite,
Înger în trup slujitor al tainelor prea mărite,
Mângâierea celor din adâncul deznădăjduirii,
Ridicarea celor căzuţi în întunericul nerodirii,
Carte dummnezeiască a tainelor Luminii.
Slavă...
Se veselesc cerurile întru neîncetata laudă dumnezeiască,
Iar noi cu minţi pământeşti Îţi aducem mulţumire omenească,
Umple candelele inimilor noastre cu untdelemnul milostivirii,
Ca să dăruim tuturor lumina cea curată a înţelepciunii.
Şi acum...
În braţele Tale ai purtat pe Soarele dreptăţii, arătându-L lumii,
Şi privirile sufletelor s-au luminat de strălucirea Dumnezeirii,
Întunericul gândului nostru îl risipeşte prin a Ta milostivire,
Căci străini fiind de fapta bună, zăcem în deznădăjduire.
VII.
Cetatea ta te poartă ca pe o comoară dumnezeiască a Vieţii,
Care reverşi râuri de minuni, bineînmiresmând pe slujitori dreptăţii
Ca o făclie a rugăciunii te-ai înălţat, aducând jertfa serafimilor,
Iar acum salţi şi te veseleşti, îndulcindu-te de vederile heruvimilor.
Vasile a aflat grabnică izbăvire din mâna celor necredincioşi,
Din mâna celui rău mă scoate şi pe mine, ajutătorule al celor neputincioşi,
Icoană a milostivirii aşezată în altarul Ortodoxiei te-ai făcut,
Dă-mi şi mie să-ţi aduc închinare vrednică întru Duhul Sfânt.
Bucură-te, mângâierea sufletelor necăjite,
Vistieria cea plină de daruri sfinţite,
Păzitorul cel blând al celor nepricepuţi,
Comoară neîmpuţinată a celor smeriţi.
Slavă...
Pe ierarhul Tău l-ai arătat stâlp al credinţei luminătoare,
Şi vas al milostivirii celei pururea întru nevoi lucrătoare,
Pentru ale sale rugăciuni şterge zapisul păcatelor noastre,
Şi ne dă nouă cu bucurie să-Ţi aducem prinos de gânduri luminoase.
Şi acum...
Toată făptura Îţi aduce cununi de laude dumnezeieşti,
Căci ai întrecut pe toţi cu curăţia vieţii îngereşti,
Mintea noastră o limpezeşte în marea rugăciunii tale,
Şi o arată râu de înţelepciune tuturor luminătoare.
VIII.
Apărător nebiruit al Ortodoxiei te-ai arătat, înfruntând pe cel nelegiuit,
Iar acum toate părţile creştineşti le îngrădeşti cu sabia Duhului Sfânt,
Şi cetăţile inimilor noastre le păzeşte de toată erezia pierzătoare,
Şi suflarea ispitelor o alungă de la cei ce îşi aduc dulce cântare.
Milosivire necheltuită eşti celor lipsiţi de darurile pământeşti,
Dar şi mai frumos cămrile sufletelor cu daruri le împodobeşti,
Măcar că suntem nevrednici, nu ne lipsi de cercetarea ta,
Ci vindecă sufletele noastre alungând toată patima cea rea.
Bucură-te, limanul celor nedreptăţiţi,
Potolirea întristării celor necăjiţi,
Mângâierea inimilor cu mirul minunilor,
Grabnic ajutător a celor din adâncul patimilor.
Slavă...
Cetele îngerilor Îţi aduc laudă neîncetată, aprinşi fiind de iubirea cerească,
Iar noi cu glasuri smerite ale inimii îndrăznim a-Ţi aduce mărire omenească,
Nepriceperea noastră tămăduieşte-o, ridicându-ne spre cele mai bune,
Ca apropiindu-ne de cele nevăzute, să-ţi aducem ale slavei cunune.
Şi acum...
Toate puterile cereşti se veselesc întru lauda Ta dumnezeiască,
Căci eşti cu adevărat mai presus de toată făptura îngerească,
Trimite nouă razele milostivirii Tale celei neîmpuţinate,
Ca una Ce ai purtat în pântece pe Hrănitorul vieţii noastre.
IX.
Mirul rugăciunilor tale bine înmiresmează şi sufletele noastre,
Şi vindecă rănile cele adânci pricinuite de cumplitele păcate,
Ca cel ce eşti liman celor înviforaţi şi bucuria celor necăjiţi,
Caută cu milă şi spre mine, cel lipsit de lumina celor smeriţi.
Alungă viforul ispitelor de la cei ce te cinstesc,
Şi sfarmă capetele vrăjmaşilor celor ce mă necăjesc,
Ca cel ce eşti izvor al minunilor celor dumnezeieşti,
Fă-mă şi pe mine părtaş îndulcirii celei duhovniceşti.
Bucură-te, tămăduitorul celor gârboviţi de păcat,
Călăuzitorul celor orbi către Marele Împărat,
Icoana cea însufleţită a desăvârşirii,
Ajutător grabnic în ceasul ispitirii.
Slavă...
Din Fecioară ai răsărit Hristoase, ca Un Soare al dreptăţii,
Şi Te-ai supus poruncii Tatălui, scotându-ne din osânda morţii,
Întru Duhul Te lăudăm pe Tine şi prin ierarhul Tău aducem rugăciune,
Caută cu milă spre robii Tăi, dăruindu-le a Ta cerească înţelepciune.
Şi acum...
Îngerii se veselesc şi saltă, îndulcindu-se de a Ta lumină,
Căci eşti cu adevărat mai presus de orice făptură,
Nu ne uita pe noi, cei pururea necăjiţi de patimile noastre,
Ci îmblânzeşte pe Stăpânul, să ne trimită gânduri luminoase.
O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !
Aseară la noi la Biserică s-a tinut slujba cu litie...cu preotul Sorin Lungoci
