Din păcate trebuie să discutăm despre
acest subiect, deşi am tot evitat să-l abordăm. Perversiunile sexuale
care apar în relaţiile intime între soţ şi soţie sunt o problemă reală
cu care se confruntă chiar şi credincioşii bine ancoraţi în viaţa
Bisericii, şi mulţi sunt curioşi să afle ce părere are Biserica şi
Dumnezeu despre acest lucru.
Când discutăm despre perversiunile
sexuale nu ne referim la vreun act de violenţă între soţi sau la vreo
siluire a voinţei, ci facem referire la toate acele manifestări anormale
din timpul relaţiilor intime, manifestări care se desfăşoară sub
oblăduirea consensului dintre soţi. Nu e cazul să detaliem şi să
exemplificăm aceste manifesări anormale pentru că am umple articolul de
mizerii şi am putea sminti pe cei care sunt mai mici sau care nu sunt
vizaţi de această problemă.
Totuşi aş vrea să amintesc o singură
problemă pe care am auzit-o discutându-se pe buzele unor creştini: “E
păcat să faci sex oral cu soţul sau soţia ta?”. Am auzit şi argumente
pro şi contra, şi mai jos le voi enumera pe cele pro ale acestei
practici.
Unii spun că relaţia de iubire exprimată
prin actul sexual dintre soţ şi soţie este un moment foarte intim şi
tot ce se întâmplă rămâne doar între ei; nimeni n-are voie să se bage şi
să dea sfaturi. Tot aceste persoane susţin că bărbatul şi femeie îşi
pot exprima dragostea în orice fel vor, atât timp cât sunt deacord
amândoi cu ceea ce se întâmplă. Nici duhovnicul nu poate impune un
comportament sexual între soţi, ci poate da doar sfaturi în linii mari,
pentru că fiecare relaţie este diferită iar probleme sunt foarte
delicate.
Sunt deacord că nu poţi merge la
duhovnic să-l întrebi până unde poţi să mergi cu mângâiatul soţiei tale
sau ce gesturi ai voie şi ce gesturi nu ai, dar asta se întâmplă pentru
că relaţiile intime între soţi sunt manifestări normale al firii umane,
binecuvântate de Dumnezeu, pornind din fiinţa noastră. E ca şi cum te-ai
duce la duhovnic să-l întrebi cum să mănânci sau pe ce parte să dormi
în pat. Se presupune că un om normal îşi va exprima iubirea din cadrul
actului sexual în mod firesc, prin iubire şi gesturi tandre, prin
blândeţe şi răbdare, şi nu prin egoism, manipulare, condiţionare sau
brutalitate.
Perversiunile sexuale sunt devieri de la
comportamentul firesc din timpul relaţiilor intime şi iau forma unor
gesturi care au ca scop direct obţinerea plăcerii grosso-modo.
Poate unii ar spune că manifestările pe
care le numim noi perversiuni sexuale sunt tot o formă de a face
dragoste, şi nu pot fi considerate un păcat, deci o deraiere de la
firesc.
Înainte de a începe să argumentez de ce
cred eu că aceste gesturi sunt un păcat, vreau să vă spun că am citit
undeva că o actriţă de filme porno spunea că pornografia a apărut doar
din cauza bărbaţilor, şi că ei sunt motorul acestei industrii. Dacă ar
fi spus-o altcineva poate l-am fi putut contrazice, dar o zice o femeie
care a făcut sex cu sute de bărbaţi, a participat la toate
perversiunile, a văzut reacţiile tuturor participanţilor din platoul de
filmare şi după ani de zile a tras o concluzie din tot ce a simţit ea.
Deci aceasta este o concluzie care are în spate o experienţă din culise.
Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată, dar
gesturile din timpul actului sexual a doi soţi care n-au privit
niciodată vreun material pornografic sunt clar diferite de gesturile şi
manifestările celor care au văzut astfel de filme. În lista lungă de
efecte negative ale fenomenului pornografiei asupra oamenilor se înscrie
şi această imitare inconştientă în actul sexual a gesturilor pe care
le-ai văzut în filme, şi implicit a perversiunilor de acolo.
Doi tineri căsătoriţi care n-au fost
atinşi de pornografie se vor comporta mult mai tandru şi mai delicat, în
limitele normalităţii, decât alţi doi care au fost afectaţi negativ de
desfrânarea promovată la tot pasul în mass-media. Bunica unui prieten îi
povestea că atunci când s-a măritat, ea nu ştia ce să facă cu soţul ei,
neavând nicio idee de cum de desfâşoară actul sexual. Atât era de
curată iar fecioria şi nevinovăţia ei nu au reprezentat un handicap
pentru mai târziu ci din cotra: şi-a păstrat cu uşurinţă fidelitatea
faţă de soţul ei.
Astfel, o primă concluzie ar fi că
perversiunile sexuale apar în sânul familiei pentru că mai întâi s-au
instaurat la nivel mental, la nivel de dorinţă, cel în cauză sperând că,
imitându-le, îşi va creşte considerabil gradul de plăcere obţinut. Aş
tinde să cred că bărbaţii sunt mult mai uşor de influenţat pentru că lor
le fug ochii pe stradă după fete, pe panourile publicitare cu trupuri
dezgolite, pe reviste şi pe internet unde pot vedea orice scena de sex
îşi doresc. Femeile sunt mult mai sensibile, apreciind gesturile tandre
de iubire mai mult decât manifestările grosiere promovate prin filme
porno, şi tocmai din acest motiv ele nu sunt mari consumatoare de
pornografie, în orice formă ar fi ea. Marii consumatori sunt însă
bărbaţii.
Se întâmplă adesea ca perversiunile
sexuale să apară în viaţa soţilor atunci când relaţiile intime normale
nu-i mai satisfac, îi plictisesc, dorindu-şi mai multă plăcere.
Monotonia din patul matrimonial are ca şi cauză neînfrânarea soţilor în
perioadele de post şi în sărbători.
Urmând zilelor de post ale Bisericii
soţii vor avea relaţii intime doar în 4 zile din săptămână, miercurea şi
vinerea fiind post iar duminica zi de sărbătoare. Se întâmplă uneori să
apară şi alte sărbători în timpul săptămânii şi numărul zilelor să se
scurteze şi mai mult. La toate acestea se adaugă cele patru posturi de
peste ani şi marile sărbători ale Bisericii şi astfel vom vedea că
dintr-un an întreg un întreg soţii se cade să se înfrâneze mai mult de
jumătate.
Pentru unii poate e o nebunie, dar
pentru cei care trăiesc în viaţa Bisericii zi de zi ştiu şi simt că tare
înţelept este Dumnezeu care a aşezat lucrurile astfel. E aşa de bine
încât nici nu ai timp să te plictiseşti dar nici nu rămăi prea mult timp
departe de soţul sau soţia ta. Înfrânarea din timpul postului te ajută
să apreciez orice gest al soţiei tale, orice privire, atingere şi
mângâiere. În comparaţie cu nimic orice altceva înseamnă mult.
Înfrânarea te ajută să fii normal, să reacţionezi normal şi să nu
recurgi la gesturi nefireşti. Înfrânarea te ajută să-ţi preţuieşti soţia
ca persoană pe care o iubeşti şi care te iubeşte.
Pervesiunile sexuale sunt o forma
materială de exprimare a egoismului propriu. În perversiunile sexuale
cauţi plăcerea şi percepi totul la nivel carnal, pierzându-se acea
ruşine şi pudoare care împodobeşte firea fiecărui om.
Sexualitatea, în viaţa de familie, este
doar o etapă de trecere spre iubirea desăvârşită şi nu un scop în sine.
Sexualitatea îi ajută pe soţi să se apropie, să treacă mai uşor peste
momentele grele. Prin actul intim soţii împreună cu Dumnezeu dau viaţă
copiilor. Copilul este întruparea iubirii celor doi soţi, el contribuind
şi mai mult la unirea lor.
Un alt motiv al apariţiei perversiunilor
este şi protejarea în timpul actului sexual prin prezervative şi
anticoncepţionale. Dacă soţii nu s-ar feri să mai facă copiii atunci ar
conştientiza că fiecare act sexual are miză, are o finalitatea concretă,
şi atunci gesturile lor ar fi altele. Dar poate mai mult decât acest
lucru, protejarea din timpul relaţiilor intime îndeamnă la un libertinaj
sexual şi mai mare, soţii ne-mai-având restricţii de niciun fel.
Soţii care au un copii şi care nu se
protejează vor fi mai reticenţi să aibă relaţii sexuale atât de des,
bine ştiind că naşterea şi creşterea copiilor este o cruce iar un alt
copilaş ar însemna o responsabilitate şi mai mare. Astfel, relaţiile
intime normale, neprotejate, îndeamnă tot spre înfrânare iar înfrânarea
domoleşte aprinderea firii din noi.
Trebuie totuşi să precizăm că pentru
oamenii care nu cunosc iubirea şi grija lui Dumnezeu faţă de noi şi nu
participă la viaţa Bisericii aceste argumente poate că nu vor avea
efect. Pentru ei trebuie să aducem argumente şi mai puternice pe care le
şi avem, însă nu este cazul acestui material.
Dar noi toţi ceilalţi ar trebui să ştim
că sexul oral şi toate celelalte gesturi urâte sunt un păcat pentru că
pervertesc firea umană, legând-o şi mai mult de trup. Trupul este
templul al Duhului Sfânt iar noi prin toate aceste urâciuni îl facem
casă a diavolului.
Nu uitaţi că perversitatea cere şi mai
multă perversitate, astfel că repetarea ei te va duce în aceeaşi stare
ca înainte de a le face: dorinţa de a avea şi mai multă plăcere, şi
într-un alt mod mai deviat de la normal. Setea de veşnicie din om este
greşit dirijată în căutarea plăcerii, pentru că niciodată nu ne vom
sătura, vom vrea şi mai mult… şi mai mult. Agresivitatea gesturilor
poate duce astfel pâna la violenţă sau maltratări, şi totul în numele
iubirii.
Fanteziile şi perversiunile sexuale sunt
adesea un motiv de a pofti o altă femeie sau un alt bărbat,
ajungându-se la adulter, apoi la certuri, divorţ, familii destrămate,
copii crescuţi anormal, etc.
Nu trebuie multă teorie, conştiinţa îţi spune dacă faci bine sau nu în orice gest al tău din actul de iubire cu soţul/soţia ta.
Părintele meu duhovnic are o vorbă: “Măi, aveţi grijă, să nu-şi bată joc diavolul de voi!”
Perversiunile sexuale opresc de la
împărtăşirea cu Sfânta Împărtăşanie şi trebuiesc mărturisite ca păcate
părintelui duhovnic. Dacă veţi vi atenţi la rugăciunile de la “molitfa”
înainte de spovedanie veţi observa că se face referire şi la aceste
perversiuni.
(Claudiu)
Sursa: ortodoxiatinerilor.ro