Râvna
pentru mântuire
A voi să vă mântuiţi
stând şi aşteptând înseamnă a dori ca mântuirea să vină cumva singură. De aceea
să ne stârnim râvna pentru mântuire, gândindu-ne la situaţia în care ne aflăm. În
fiecare secundă ne poate răpi moartea, apoi judecata şi hotărârea lui Dumnezeu:
eşti mântuit sau osândit. Dacă acest lucru se poate întâmpla în fiecare secundă
nu are rost să moţăim, trebuie să ne ridicăm şi să ne apucăm de lucru.
Mântuirea ne este poruncită s-o lucrăm „cu
frică şi cu cutremur“, căci umblăm
ca pe o punte deasupra prăpastiei. Sentimentul neputinţei cu privire la a ne mântui
singuri este în firea lucrurilor, dar nădejdea mântuirii prin Domnul nostru Iisus Hristos nu trebuie să
dispară de la noi. Atâta timp cât există suflare în nări, nădejdea mântuirii
are loc şi poate fi încununată de izbândă. Trebuie numai să venim la Mântuitorul.
Iar Domnul, pe cel ce vine la El, niciodată nu-l va da afară.
Oriunde ne putem mântui,
căci mântuirea nu depinde de loc, nici de mediul exterior, ci de starea lăuntrică.
Este foarte important cât de intensă este râvna noastră pentru a fi mântuiţi.
Ar trebui să fim mistuiţi de dorinţa de a ne mântui. Să privim cu ochii dincolo
de hotarele zărilor şi ale veacului acestuia, veac al întunericului, în care se
propovăduiesc nonvalorile. Întotdeauna să avem inima deschisă către Dumnezeu şi
să înălţăm către El tămâia rugăciunilor noastre. De la cele trupeşti să ne
ridicăm la cele cereşti, adică pe cele deşarte să le înlocuim cu cele sfinte.
Crescând cu vârsta trebuie să creştem şi duhovniceşte. Să cerem iertare păcatelor
noastre şi cetăţenie în Ierusalimul ceresc. Să ne rugăm ca nu cumva din
lenevire să moştenim blestemul smochinului neroditor. Să fugim aşadar de dulceaţa
păcatului cea trecătoare la care ne îndeamnă vicleanul vrăjmaş al mântuirii
oamenilor. Să nu se împuţineze în noi duhul râvnei pentru a-L slăvi pe
Dumnezeu, cântându-i întru bucuria inimii: ALILUIA!
Mântuirea
Mântuirea nu depinde
de loc, ci de starea sufletească. Oriunde te poţi mântui şi oriunde poţi pieri.
Primul Înger dintre Îngeri (Lucifer)
a pierit. Unul dintre apostoli (Iuda) în prezenţa Domnului Însuşi a
pierit. Iar tâlharul de pe cruce s-a mântuit! Căutăm mântuirea? Foarte bine!
S-o căutăm! Mântuirea pentru noi este uşoară pentru că Îl avem pe Mântuitorul
Iisus Hristos, care nimic mai mult nu doreşte şi de nimic mai mult nu se îngrijeşte
ca de mântuirea noastră. La El să alergăm cu toată râvna să ne rugăm să orânduiască
mântuirea noastră. Hristos ne va ajuta şi va alege locul unde ne va fi mai uşor
să ne mântuim.
Mântuirea sufletului este
esenţialul vieţii noastre. Mântuirea
sufletului este, în cele din urmă, biruinţa vieţii veşnice. Începutul mântuirii
este cunoaşterea şi recunoaşterea păcatelor.
Însă Mântuitorul mântuieşte sufletele noastre, nu noi. Noi doar mărturism
credinţa noastră, devotamentul nostru faţă de El şi Domnul, pe măsura ataşamentului
nostru faţă de El, ne dăruieşte toate cele necesare pentru mântuire. Să nu
credem că datorită ostenelilor noastre merităm ceva. Lui Dumnezeu I-a fost milă
şi nu a voit să fim în afara Lui, să rămânem în cădere, ci a binevoit să orânduiască
un mijloc de reunire, care constă în faptul că Fiul Lui Dumnezeu a venit pe pământ
şi S-a întrupat şi în persoana Sa a unit omenescul cu Dumnezeirea.
Vorbe
de duh despre mântuire
► „Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi
a mântuirii, nu este liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...“(Petre Ţuţea).
► Acest cuvânt tainic, „mântuire“, este întâlnit de foarte multe
ori în Vechiul Testament, în Noul Testament şi în scrierile Sfinţilor
Părinţi, aşa cum decurge din următoarele exemple.
► „Scopul
suprem al Sfintei Biserici Ortodoxe este recâştigarea oilor pierdute, pacea
universală şi mântuirea
tuturor“ (Sfântul Nil Athonitul).
► „Trebuie să avem o încredere neclintită că Dumnezeu are cu fiecare suflet un plan de mântuire“
(Sfântul Ioan
Gură de Aur).
„Dacă vrei să fii mântuit,
trebuie să fii pentru lume ca un mort, adică dacă te vor ocărî oamenii să nu te
mâhneşti, nici dacă te vor lăuda cinstindu-te, să nu te înalţi“.
► „Mare este mulţimea păcatelor mele, Născătoare de
Dumnezeu, curată, la tine alerg
având trebuinţă de mântuire“ (Rugăcine din Rânduiala Sfintei Împărtăşanii).
► „Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor tale,
nici nu voieşti pierderea oamenilor, « ci vrei ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului
să vin㻓 (Rugăciune
a Sfântului Vasile cel Mare).
► „...Doamne, învredniceşte-mă prin împărtăşirea cu
Sfintele Tale Taine să dobândesc
partea cea de-a dreapta a celor mântuiţi“ (Rugăciune a Sfântului Simeon
Metafrastul).
► „Doamne, Dumnezeul nostru, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea
Ta...“ (Rugăciunea Antifonului al doilea - Liturghia
Sfântului Ioan Gură de Aur).
► „Pe Acesta (Iisus Hristos),Dumnezeu, prin dreapta Sa,
L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor...“
(Faptele
Apostolilor 5:31).
„...noi înşine am auzit şi
ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii“ (Ioan
4:42).
► „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu este de la voi: este
darul lui Dumnezeu; Nu din fapte ca să nu se laude cineva“ (Efeseni 2:8-9).
► „Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor
mă întăreşte“ (Psalm 50:13).
► „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel
ce va răbda până la sfârşit,
acela se va mântui“ (Matei 10:22).
► „Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi
fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei“ (Efeseni 1:13).
► „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului,
Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule
de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea
şi mântuieşte, Bunule,
sufletele noastre“ (Din rugăciunile începătoare).
► „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat
mie? Paharul mântuirii voi
lua şi numele Domnului voi chema“
(Psalm 115:3-4).
► „Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care,
luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au
ascultat-o“
(Evrei 2:3).
► „Şi mulţimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care şade pe
tron“ (Apocalipsa 7:10).
„La vreme potrivită te-am
ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum este vremea
potrivită, iată acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6:2).
► „Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem
totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început,
spre mântuire, întru sfinţirea
duhului şi întru credinţa adevărului“ (2 Tesaloniceni 2:13).
sfaturi duhovniceŞti
către
creŞtinii ortodocŞi
Iubiţi
credincioşi,
Aducându-ne aminte neîncetat
de cuvintele Sfântului Serafim de Sarov care spune că „SCOPUL VIEŢII
NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA“, să luăm aminte şi să
ne ostenim a respecta cele câteva puncte din programul de viaţă duhovnicească
descris mai jos:
1. Să începem fiecare zi a vieţii noastre cu rugăciunile dimineţii,
aprinzându-ne „candela sufletului“ prin „momente de convorbire“ cu Dumnezeu.
2. După rugăciunile dimineţii,
să luăm pe nemâncate anafură şi agheasmă şi să ne ungem pe frunte cu ulei sfinţit
(mir).
3. Să ţinem post miercurea şi
vinerea, respectând patimile Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă miercuri a
fost vândut şi vineri răstignit. Atenţie! Postul nu ţine numai pînă la apusul soarelui (aşa cum învaţă greşit unii
oameni), ci până la miezul nopţii!
4. Să mergem la Sfânta Biserică,
în fiecare duminică şi-n sărbătorile religioase, participând la sfintele
slujbe; să fim prezenţi nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul, trăind (sufleteşte) fiecare cuvânt ce-l auzim acolo.
5. Să nu lucrăm Duminica şi-n sărbătorile religioase, căci călcând a patra
poruncă Dumnezeiască: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei să o sfinţeşti...“ vom primi pedeapsa cuvenită, dărâmându-ni-se şi
ruinându-ni-se tot ce am clădit.
6. Să facem sfeştanie (sfinţirea casei) în fiecare din cele 4
posturi mari ale anului sau cel puţin o dată pe an. Iar dacă observăm lucruri
suspecte (vrăji, farmece,neînţelegeri),
să facem sfeştanie de mai multe ori pe an.
7. Să sfinţim maşina cu care călătorim,
pământul pe care îl semănăm şi îl recoltăm, pentru a avea protecţia Duhului Sfânt.
8. Să stropim prin casă, la
locul de muncă etc., cel puţin o dată pe lună, cu apă sfinţită.
9. Să tămâiem cât mai des prin
casă cu smirnă sau tămâie.
10. Să avem în fiecare casă o candelă de perete sau de
masă.
11. Să avem în fiecare cameră o icoană sfinţită. Având
icoane, în mod sigur vom simţi protecţia Sfintei Treimi, a Maicii Domnului sau
a Sfântului al cărui chip este pictat, ştiind că cinstea acordată icoanei se
ridică la cel zugrăvit în ea. Ce frumos îmi spunea bunica: „Căci icoana din perete /
Somnul dulce ţi-l păzeşte“.
12. Să ne ferim
să blestemăm, să înjurăm, să drăcuim, pentru că acestea sunt rugăciuni către
satana şi înseamnă că vorbim limba drăcească. Auziţi ce cuvinte pline de adevăr:
Ce fel de
creştin mai eşti Tot ce-ţi dă
Stăpânul tău
Dacă zilnic drăcuieşti? Dai în mâna celui rău.
Dacă porţi pe limba ta Numai pentru-acest păcat
Numele lui Satana! Tu te pierzi cu-adevărat.
Om
netrebnic, ticălos, Că
satana-i ca un câine,
De ce superi pe Hristos? Când îl chemi îndată vine.
Tu oferi zidirea lui Şi de intră-n casa ta,
Spre robia dracului. Vai de tine, vai de ea!
13. Să citim
zilnic din Biblie, din Psaltire, Paraclisul Maicii Domnului
sau un acatist (Acatistul Domnului Iisus Hristos, Acatistul Maicii Domnului
sau acatistul unui Sfânt la care avem evlavie).
14. Să rostim
zilnic, indiferent unde suntem (pe drum, în autobuz, în tren) şi indiferent ce
facem (mergem, stăm, lucrăm), rugăciunea
minţii sau a inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă
pe mine, păcătosul (păcătoasa).
15. Să facem
milostenie cu săracii şi cu oamenii nevoiaşi din puţinul pe care-l avem şi
astfel ne vom face comoară în cer.
16. Să ne ferim
de discuţii sau prietenie cu cei din alte culte religioase, mai ales când nu
suntem stăpâni pe învăţătura creştin-ortodoxă, căci astfel călcăm porunca a şaptea
bisericească, putând cădea din neştiinţă în
necredinţă.
17. Să dăm
pomelnice la cât mai multe Sfinte Mânăstiri şi Sfinte Biserici, după posibilităţile
pe care le avem, rugându-ne mai întâi pentru patriarh, mitropolit, episcopi,
preoţii duhovnici, preoţii pe care-i cunoaştem, călugări şi călugăriţe, membrii
familiei şi chiar pentru duşmanii noştri.
18. Să nu
privim niciodată reviste şi ziare pornografice, filme cu crime şi sex, căci
acestea ne întinează sufletul, implantând în subconştientul nostru multă răutate
şi gânduri necurate.
19. SĂ NE SPOVEDIM ŞI SĂ NE ÎMPĂRTĂŞIM
CEL PUŢIN ÎN CELE PATRU POSTURI MARI ALE ANULUI (Sfintele Paşti, Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria şi Crăciun).
20. Pe copiii noştri, până la vârsta de şapte ani,
să-i împărtăşim la fiecare 40 de zile, iar după împlinirea vârstei de şapte
ani, să-i spovedim şi să-i împărtăşim odată cu noi, cel puţin în cele patru
posturi ale anului.
21. Să fim conştienţi
de marea responsabilitate pe care o avem în privinţa creşterii şi educării
copiilor. Din copiii noştri trebuie să facem „copii ai lui Dumnezeu“,
drept-slăvitori creştini, „hrănindu-i“ cu sfaturi duhovniceşti, „îmbrăcându-i“
cu Sfintele Taine şi „adăpându-i“ cu „APA DREPTĂŢII“ care
este Hristos.
SĂ
NU FIM ATÂT
DE NEPĂSĂTORI CU MÂNTUIREA NOASTRĂ,
CĂCI NU CONTEAZĂ
DECÂT UNDE PUNE
DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE
DUPĂ CE MURIM!!!