Cantare de lauda la Sfanta Treime

O, Sfinte Dumnezeule, Sfant intru cele zidite !
Tot ce zidesti cu Cuvantul Tau, sfintesti cu Duhul.

O, Sfinte Tare, tare intru patimiri.
Pentru dragostea lumii mergi la moarte,
Pentru dragostea lumii inviezi.

O, fara de moarte Doamne, cu glasurile noaste pe Tine Te cantam:
Dumnezeule - Parinte, Fiule, Duhule Sfinte, miluieste-ne pe noi!

Tatal, care la Iordan s-a facut cunoscut prin glasul Sau;
Duhul, ce s-a purtat pe deasupra in chip de alb Porumbel;
Fiul, care botez a luat de la Ioan Prorocul,
Trei Raze de Lumina, o singura Lumina s-a vazut.

O, Treime aratata noua, cu glasurile noastre pe Tine Te cantam!
Dumnezeule - Parinte, Fiule, Duhule Sfinte, miluieste-ne pe noi!

A MAI TRECUT UN AN

A mai trecut un an, s-a dus…
Si-n veci n-o sa mai vie
Si cati crestini ne-au parasit
Si cate suflete-au pornit

Cu el in vesnicie
Asa trec anii dupa ani
Si duc cu ei la vale
Si pe bogati, si pe sarmani

Pe mame dragi, lasand orfani
Si tot ce afla-n cale
In anu-acesta poate treci
Si tu, iubite frate

Vezi zilele sa le petreci
Caci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate
Si ce folos de-ai castiga

Aicea lumea toata
Si sufletul ti l-ai uitat
Caci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodata

O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni

Versuri sursa net 

IISUS IN CELULA

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.

O, ce trist si ce-nalt parea Hristos !

Luna venea dupa El, în celula

si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,

ochii adanci ca niste paduri.

Luna-L batea cu argint pe vestminte

argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :

- De unde vii, Doamne, din ce veac ?

Iisus a dus lin un deget la gura

si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :

- Pune-mi pe rani mana ta !

Pe glezne-avea urme de cuie si rugina

parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase

pe rogojina mea cu libarci.

Luna lumina, dar zabrelele groase

lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna

si misunau paduchi si guzgani.

Am simtit cum îmi cade capul pe mana

si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,

miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celula si era luna,

numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.

Am intrebat zidul : nici un raspuns !

Doar razele reci, ascutite-n unghere,

cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .

Din luna venea fum de catui...

M-am pipait... si pe mainile mele,

am gasit urmele cuielor Lui.

de Radu Gyr

LA USA MILOSTIVIRII

                                              (Rugăciune către Maica Domnului)

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul)

Preasfântă Maică şi Fecioară,

Nădejdea sufletului meu,

Tu eşti a mea mijlocitoare

La Milostivul Dumnezeu.

De n-ar avea la ceruri lumea

Rudenie de pe pământ,

Atunci ar fi pustie viaţa,

Asemenea unui mormânt.

De nu erai Tu primăvară

A veacului înţelenit,

Ar fi rămas de-a pururi iarnă,

Şi soarele n-ar fi zâmbit.

De n-ai fi revărsat Tu zorii,

Peste pământul adormit,

Atuncea umbra cea de moarte

Ar fi rămas fără sfârşit.

Iar astăzi, Preacurată Maică,

Când toţi ne-am abătut la rău,

De nu te vei ruga fierbinte

Ne părăseşte Fiul Tău.

Trimite semn de pocăinţă

Norodului nedumerit

Şi adă iarăşi la credinţă

Pe sufletul cel rătăcit.

Dezleagă, Preacurată Maică,

Cătuşele celor robiţi

Şi dăruieşte-le răbdare,

Creştinilor năpăstuiţi!

În trecerea grăbită...

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.

de Traian Dorz