Pagini

miercuri, 19 octombrie 2011

Pribeag la cruce

Pe drumul de piatră ce cată spre cruce
Un om, obosit, o povară îşi duce.
Să urce îi cere un glas care pare
Nu ţine în seamă ce are-n spinare.

Iar calea e grea şi nu poate să urce
Deşi e marcată, tot poate s-o’ncurce.
E drumul cu piedici şi cu povârnişuri
Ce are prăpăstii, dar şi grohotişuri.

Şi piatra e dură cu talpa-i cea goală,
Mai cade pe jos, dar degrabă se scoală
Căci vrea sa ajungă mai iute la cruce
S-arunce povara şi-un jug să apuce.

E grea şi e dură povara din spate
Căci omu-a umplut-o cu grave păcate
Şi-ar vrea să le-arunce în valea uitării.
Dând astfel răspuns la solia chemării.

E greu de urcat povârnişul Golgotei
Căci e de luptat ca să faci faţă poftei
De-a merge cu alţii pe calea cea largă
Ce merg la pierzare. Ba chiar unii-aleargă

 Chiar de sunt ispite pe calea neblândă
Şi pofte-n răscruci, pe cărare, abundă
Se uită spre Domnul, căci El îl ajută
Să aibă puteri şi credinţă mai multă!

Da, … omul e tare-n a sa hotărâre
Şi nu se întoarce. Nu vrea coborâre.
Simţind că nu poate ca singur s-ajungă,
Plecat pe genunchi, disperarea-şi alungă.

El cere de sus o putere-ndoită:
Să aibă şi el firea sa răstignită,
Să nu mai cârtească nicicând pe cărare
Şi Domnul să-i dea mult dorita iertare.

De simţi chiar acum că eşti tu călătorul
Şi de al tău Domn te-a cuprins tare dorul,
De vrei ca Isus de povară s-apuce
Să mergi înainte pe drumul de cruce!

Mai stai doar o clipă, priveşte spre cruce
Căci Domnul iertare şi pace-ţi aduce
Te-ajută să mergi către cer, înainte
Te face mai bun, dar şi mult mai cuminte.

© Viorel.Dascalu

Vine Domnul!


Se-ntâmplă multe pe pământ
Şi speriat e omul,
Dar nu ascultă din Cuvânt:
E semn că vine Domnul!

Cutremure se înmulţesc
Pământu-i o ruină
Şi molime se înteţesc:
Da, Domnul vrea să vină!

Pământu-a devenit steril
Nu-şi dă verdeaţa rodul
Iar omul moare de copil
E semn că vine Domnul!

Războaie-apar pe continent
De-opreşte sânge-n vine
Şi se produce armament:
E semn că Domnul vine!

Iubirea toată s-a răcit,
Prea mulţi ridică tonul.
Şi crimele s-au înmulţit:
E semn că vine Domnul!

Copii n-ascultă de părinţi
Ce le vor numai bine,
Iar alţii şi-au ieşit din minţi:
E semn că Domnul vine!

 Chiar clima toată s-a schimbat
Se tulbură tot anul.
Şi lunile s-au încurcat:
E semn că vine Domnul!

Şi ură este peste tot,
Nu mai auzi de bine,
Se naşte oricând un complot:
E semn că Domnul vine!

Mergând şi pe la procuror
Se zbuciumă tot omul,
Durerea-i partea tuturor:
E semn că vine Domnul!

De bani, se-aude-n orice loc
Că n-ar ajunge bine,
Chiar casele se pierd în foc:
E semn că Domnul vine!

S-a dus respectul pentru şef
Nu mai contează rolul
Munceşte cine are chef:
E semn că vine Domnul!

Se-adună toţi şi-o spun deschis:
Pământul nu mai ţine!
Dar nu vorbesc de Paradis:
E semn că Domnul vine!

Despre Isus se va vesti
Să fie mărturie.
Şi-un adevăr se va rosti:
Că Domnul o să vie!

Când asta s-o sfârşi de spus
Şi fi-vom doar lumină,
 Ca să ne ia la Sine sus
Chiar Domnul o să vină...

 Viorel Dascalu